Peugeot celebrează 40 de ani de la debutul modelului 205. Sigur ați auzit de el, dar știți ce a însemnat pentru marca franceză? Nu-i nimic, v-am pregătit o mică lecție de istorie care ajunge direct în prezent.
Cam fiecare marcă are un model emblematic, fie la general, fie într-un anumit segment, dar nu chiar fiecare se poate lăuda cu un model de clasă… mini care a repus compania pe șine. De ce am vrea totuși să vorbim despre astfel de mașini care dispar în ritm alert în vremurile actuale? Simplu, pentru că au marcat un moment, o bornă și și-au câștigat locul în istorie, așa că, peste 12 ani, când nu vom putea cumpăra decât automobile electrice, ar fi bine să ne amintim de ele, dacă suntem pasionați de mașini.
Despre ce vorbim? Peugeot 205, un mini de 3,7 metri care a debutat în 1983. Marca franceză nu se simțea prea bine în acea perioadă, iar ideea unui astfel de automobil i-a aparținut lui Jean Boillot, membru al consiliului director al Peugeot, la finalul anilor ’70. El a imaginat și propus o mașină mică, dar care să fie mai mult decât una de oraș – să poată transporta o familie cam peste tot, să fie accesibilă și economică, pe scurt să bifeze cât mai multe cerințe, chiar dacă acestea nu păreau compatibile cu dimensiunile.
Și tehnic, 205 a fost modelul care a dat startul intrării în era modernă pentru Peugeot. Era primul model al mărcii care folosea bare de torsiune în spate, tocmai pentru a maximiza spațiul din habitaclu. Din punct de vedere estetic, silueta sa este de neconfundat. Mulți cred că a fost desenat de Pininfarina, dar nu. Designul hatch-ului a fost creat in-house, Pininfarina ocupându-se doar de versiunea cabrio.
Ambiții mai mari
OK, Peugeot avea un model de succes, se redresa, dar francezii au simțit că acesta are potențial și mai mare, așa că primul pas a fost nu doar o versiune cabrio, ci (inițial) una sportivă a hatch-ului. GTi. Nume de legendă în istoria (chiar și cea recentă) Peugeot. Marketingul a fost excelent pentru acea perioadă. Căutați pe YouTube clipul de promovare, în care un Peugeot 205 GTi este urmărit de avioane militare și bombardat cu rachete pe un lac înghețat, într-un decor provenit direct din seria James Bond. Clipul a fost regizat de Gérard Pirès. Probabil, i-a plăcut mașina sau marca, pentru că, după câțiva ani, a făcut filmul Taxi, cu un Peugeot 406 în rol principal.
Peugeot 205 GTi a apărut în 1984 și a impresionat din prima fază, dar mai ales din a doua. Inițial, avea motor de 1,6 litri și 105 CP. După câteva modificări s-a ajuns la 115 CP. Dar cireașa de pe tort a fost GTi-ul cu motor de 1,9 litri, care dezvolta 128 CP. Acesta era mai atent finisat și avea și discuri de frână pe puntea din spate. Bine, inițial avea această putere, pentru că apoi au început să intervină normele de emisii (a căror evoluție ne duce la propulsia exclusiv electrică începând cu 2035), iar prezența catalizatorului l-a coborât la 122 CP. Era o perioadă de glorie pentru Peugeot, dar și pentru modelul 205. Peugeot l-a folosit intensiv în raliuri și rally-raiduri. A produs chiar o serie de 200 de exemplare 205 Turbo 16 (T16), pentru a putea concura în celebra grupă B a Campionatului Mondial de Raliuri. 200 CP pentru modelele de stradă… peste 400 pentru cele de competiție. Greu de crezut că o mașină atât de mică se potrivea unor competiții atât de dure. Dar 205 T16 o făcea și, mai mult decât atât, a fost primul model Peugeot care a câștigat Raliul Paris–Dakar, în 1987, cu Ari Vatanen la volan, iar un an mai târziu, pilotat de Juha Kankkunen. Bine, Ari Vatanen a câștigat Dakarul și în următorii 2 ani, la volanul unui 405 T16.
Modelul nostru
Nu puteam trece cu vederea această aniversare de 40 de ani a lui 205, așa că am făcut tot posibilul să găsim în România un exemplar deosebit, un GTi. Îl vedeți în poze și vă spunem noi că este aproape impecabil. Îi aparține lui Dan Stoicescu de mai mulți ani. Evident, e o mașină tratată cu respectul pe care-l merită, adică a fost restaurată complet, este atestată istoric și folosită rar, inclusiv la evenimente dedicate istoriei căreia îi aparține. Penultimul proprietar a utilizat-o însă ca pe o mașină normală, de zi cu zi. Chiar și Dan a condus-o astfel după achiziție, până când s-a hotărât să o transforme în ceea ce este astăzi. Așa a început coșmarul, dar în egală măsură plăcerea oricărui pasionat de mașini istorice. GTi-ul a fost demontat complet. Nu le-am pus în acest articol, dar avem niște poze în care am văzut o carcasă și… cam atât. A durat ani până la reasamblare, mai ales că proprietarul a vrut să se bucure de o restaurare făcută, pe cât posibil, în regie proprie. Ne-a povestit că stătea în garaj cum stau alții la birou, opt sau chiar mai multe ore pe zi. Ce a ieșit este impresionant. Impecabil? (Încă) nu. Probabil că niciodată nu poți spune că nu mai ai nimic de făcut la un asemenea proiect.
L-am întrebat de ce Peugeot 205 GTi. A răspuns sincer că GTi-ul nu a fost genul de obsesie, acel model de vis la care speră, în funcție de preferințe, orice pasionat de mașini. Mai ales că nu era născut atunci când a apărut mașina. Dar l-a cucerit pe parcurs, cu atât mai mult cu cât a dezvoltat o pasiune pentru hot hatch-uri. Și i-a plăcut atât de mult, încât a ignorat alt GTI celebru, în favoarea micului model francez. În regulă, ne-am dat seama că are un sentiment aparte pentru această marcă și mai ales pentru acest model, atunci când, pe la jumătatea discuției, ne-a zis că mai are în garaj un 205 GTi Cabrio. Speră să-l pună pe stradă până la finalul acestui an.
Simbioza timpului
Ne-am dat întâlnire la Academia Titi Aur, într-o dimineață cu ploaie ușoară. Dan a ajuns mai repede cu GTi-ul, noi am întârziat puțin, dar am apărut cu stil și… în liniște. Cu câteva zile înainte ne-am tot gândit ce am putea pune lângă un astfel de model. Peugeot nu mai produce 108 și, oricum, nu acesta ar fi corespondentul modern al lui 205 GTi. Chiar dacă a crescut în dimensiuni, seria 200 este adevăratul urmaș. De la 205 s-a trecut la 206, în 1998, o mașină modernă care a prins atât de bine, încât a rămas în producție și după ce a apărut noua generație. Mai trec niște ani și ajungem în prezent, unde avem modelul 208. Dar e suficient? Hmm… acum orice hatchback de clasă mică poate avea 130 CP, dar fără să poată emite pretențiile sportive pe care le afișa 205 GTi la vremea și în clasa sa. Ne trebuia ceva mai special.
Și am găsit. De ce n-am face un arc peste timp? Unde am ajuns la 40 de ani după ce micul 205 restabiliza marca franceză? Asta este! e-208. Da, electric. Pentru că în această direcție mergem.
După 100 km cu e-208, urc la bordul lui 205 GTi. Și nu prea am impresia că sunt într-un habitaclu, așa cum simțim în mașinile actuale. Geamurile mari, trapa, poziția mai înaltă, apropierea de bord, totul te face să te simți cumva mai expus. Dar e atât de bine! Totul este simplu, lângă tine, mirosul specific, sunt aspecte care-mi amintesc de primele mașini în care am învățat să conduc, dar care erau foarte departe de dinamica acestui GTi. Inserțiile roșii, sigla, scaunele cu tapițeria colorată dau un fel de viață acestui habitaclu peste care au trecut aproape 40 de ani, inclusiv conceptual.
Fac primele tururi pe circuit și înțeleg de ce mașina asta a stârnit pasiuni. Tocmai am coborât de la volanul uneia (foarte) moderne, așa că primul tur cu 205 GTi este aproape un șoc. Mașina pare să respire, se aud tot felul de mici zgomote, motorul sună de pare că vrea să intre în habitaclu, dar trage cum nu mi-aș fi imaginat că poate s-o facă unul conceput acum mai bine de 40 de ani. Azi, poate că pare un fleac, dar în 1984 să obții 128 CP din 1,9 litri, fără turbo, la o mașină accesibilă, era ceva deosebit. Dar de ce simți că trage astfel? Ei bine, și pentru că mașina asta are sub o tonă. Imaginați-vă așa ceva în prezent. Cutia are curse relativ lungi, dar când cuplează pare că înghite treptele și te face să tot vrei să schimbi. Micul hot hatch se încordează în viraje, stă țeapăn pe suspensii și chiar te anunță când vrea să subvireze. Apoi, direcția. N-am mai condus de foarte mult timp o mașină fără direcție asistată. E foarte tare, genul care te face să miști mașina la manevrele de pe loc, pentru că altfel ai senzația de antrenament la sala de forță, nu de virare. Trebuie să muncești ca să conduci mașina asta, cu atât mai mult când vrei să mergi tare. Oricât ai fi de comod, dacă ești pasionat de mașini n-are cum să nu-ți placă senzația. Când te gândești că astăzi avem sisteme de monitorizare care te anunță când ești obosit sau preiau controlul când simt că ai ațipit la volan… La volanul lui GTi, n-ai nici o șansă să te ia somnul. Pentru că nu poți dormi în timp ce lucrezi.
Două extreme
De fapt, 208 este descendentul lui 205, dar nimic nu pare să spună asta atunci când le conduci, mai ales când vorbim despre GTI și e-208. Mă uit peste volan la tabloul de bord digital, cu efect 3D al lui e-208, schimb modul de afișare, navigația din centru îmi arată linii roșii în apropierea centurii Bucureștiului. Mda, este conectată on-line, știe trafic în timp real. Apoi, privesc prin volan la ceasurile analogice ale lui Peugeot 205 GTi, șase la număr: turometru, vitezometru, indicatoare pentru temperatura și presiunea uleiului, nivelul de combustibil și temperatura lichidului de răcire. Mult de citit, dar atât de clar! Inscripția GTi de pe volan, roșie, îmi spune și că în caz de impact rămâne la locul ei, iar eu aș mușca din volan. Asta, în timp ce e-208 m-ar înconjura cu airbaguri.
Am ales această companie și pentru că mașinile sunt destul de apropiate ca putere: 136 CP electrici versus 128 analogici. Teoretic,Peugeot 205 GTi este mai rapid la accelerații, dar trebuie să știi să-l folosești prin cele cinci trepte, în vreme ce la e-208 trebuie doar să apeși accelerația. Electricul se oprește la 150 km/h, în timp ce bătrânelul trece de 200 km/h. E natural să tot ai tendința să le compari din aceste puncte de vedere, dar nu este relevant. Acesta nu e un comparativ, ci un omagiu adus unui model de referință în istoria modernă a constructorului francez. Omagiu cu atât mai necesar într-o perioadă în care mai avem doar câțiva ani de trăit cu motoarele termice. Nu vă faceți griji, vom putea păstra asemenea bijuterii și după 2035. Vom avea câte o electrică pentru viața de zi cu zi și câte o evadare octanică atunci când, pe noi, cei care am prins și alte vremuri, ne va apuca nostalgia. Cel puțin așa sper.
Foto: Bogdan Para
