2014 are o semnificație aparte pentru BMW Motorsport, marcând 40 de ani de la înființarea departamentului, al doilea titlu de la revenirea în DTM, dar și un imens succes reușit în competițiile destinate clienților privați, ce însumează 53 de sezoane.
Text: Adrian Drăgan. Foto: BMW Motorsport
Am ajuns destul de târziu pe Circuito de Monteblanco, un circuit privat, situat cam la o oră de mers de Sevillia, pe care se dispută de obicei competiții până la nivel de GP2, dar care este intens utilizat pentru teste inclusiv în F1 și DTM, datorită climei prielnice pe întreaga durată a anului, dar și a facilităților oferite și calității pistei ce poate fi configurată în 26 de variante diferite. Deși sfârșit de noiembrie, la Monteblanco era cald, circa 18 grade Celsius. Dar, pe măsură ce soarele a început să dispară la orizont, un vânt ușor și cam rece și-a făcut simțită prezența. A mai fost însă vreme pentru o recunoaștere la pas a pistei pe care urma să rulăm a doua zi, la volanul modelelor M4 DTM, respectiv BMW M235i Racing, destinat competițiilor private. A fost un bun prilej de a-i cunoaște pe câțiva dintre piloții emblematici ai mărcii, unii dintre ei veterani ai competițiilor, precum Dirk Adorf, concurent pentru această marcă în Cursa de 24 de ore de la Nürburgring, Marco Wittmann (25 ani), proaspătul și cel mai tânărul campion DTM, și finlandezul Jesse Krohn, înrolat în programul BMW Motorsport Junior.
Pista are 3,5 km cu 12 viraje și numeroase diferențe de nivel. Dirk Adorf ne-a explicat că aderența este foarte bună, dar se puteau observa zone cu grad mare de dificultate, viraje înclinate spre exterior, două ace de păr în urcare, precum și viraje cu apexul în vârf de pantă, ieșirea fiind fără vizibilitate. Chiar și o șicană. Timp de aproximativ o oră, într-un mediu relaxat și lipsit de presiunea competiției sau a rezultatului, la finalul unui sezon pe care BMW l-a încheiat cu tolba plină, am avut parte de unul dintre cele mai plăcute și interesante dialoguri despre ceea ce înseamnă prezența BMW în motorsport, trăirile pe care piloții și inginerii le au de-a lungul sezonului, dar și multe dintre secretelor lor. Spre exemplu, am aflat că pregătirea unui pilot BMW nu se oprește niciodată, nici chiar a celor implicați în DTM, unde sesiunile de teste sunt restrictive. Și că o parte din antrenamente se desfășoară în Finlanda, unul dintre instructorii piloților BMW fiind cunoștința noastră mai veche, Jarkko Miettinen, campion de raliuri al României de două ori consecutiv. Studiind istoria BMW Motorsport am aflat că, încă din anii ’80, BMW a pus un mare accent pe pregătirea fizică și psihologică a piloților săi, acesta fiind unul dintre punctele forte care au adus mărcii o serie de succese impresionante în cursele de turisme și anduranță.
BMW a reprezentat, încă de la început, o referință în acest campionat.
Seara avea să se încheie cu o scurtă ședință tehnică și cu prezentarea mașinilor și a regulilor care trebuiau respectate pe circuit. Cu această ocazie, am admirat modele emblematice din istoria mărcii, precum BMW 635 CSi, BMW M3, M3 DTM (mașina-campioană în 2012) și, bineînțeles, M4 DTM, câștigătorul din 2014. Mi-am permis să stau ceva mai mult timp lângă bătrânele doamne, modele care mi-au înflăcărat imaginația copilăriei și care au constituit o parte din motivul pentru care am devenit ceea ce sunt azi. Nu am putut însă să nu zâmbesc când am văzut aceste mașini care au dominat competițiile de circuit în anii ’80 și începutul anilor ’90 alături de minunea tehnologiei moderne, DTM 2014. Simțeam epoca apusă, în care camaraderia dintre piloți era ceva aproape palpabil, iar glumele și duelurile riscante făceau parte din peisaj, o epocă în care mașinile mult mai apropiate de modelele de serie înflăcărau fantezia publicului. De partea cealaltă, M4 DTM, un reprezentant al celei mai avansate tehnologii din motorsport, rece, mare, lipit de sol și doar cu o vagă siluetă ce amintește de modelul de serie, impunea respect și nu lăsa loc niciunei glume. Mă uitam la Wittmann, un pilot care, la doar 25 de ani, a cucerit Olimpul, și vedeam că aproape nu se putea relaxa. Nu l-am surprins niciodată zâmbind… lucru care sunt convins că se explică prin imensa concentrare din timpul sezonului. Acum, piloții au devenit la rândul lor mașini. Piloții epocii moderne, cu condiție fizică și psihică perfectă, trebuie să fie multitasking, precum gadgeturile moderne care ne însoțesc viața – în vreme ce pilotează trebuie să fie capabili să urmărească strategia impusă, să comunice cu inginerul, să modifice parametrii de funcționare pe măsură ce pneurile se uzează, iar carburantul se consumă.
DTM este ramura de motorsport care pune cel mai bine în valoare ambiția și talentul tehnologic al constructorilor germani.
Ca să înțelegem ce înseamnă DTM, putem face o comparație cu Formula 1 ca nivel de tehnologie, dar o Formula 1 unde ar fi prezenți doar trei constructori de top cu câte opt mașini. Cam asta e DTM, cu specificația că toți cei trei constructori implicați sunt germani: Audi, BMW, Mercedes.
O ceață groasă s-a ridicat cu greu a doua zi dimineață, lăsând asfaltul impecabil al pistei să fie atins de razele soarelui. În jurul orei 10 au pornit motoarele, piloții BMW efectuând câteva tururi de pistă pentru ultimele reglaje. De altfel, timpii lor urmau a deveni timpi de referință pentru noi
După două ore, rundele de teste s-au oprit, iar mașinile de curse au revenit la boxe, unde echipele de mecanici au început să se ocupe de ele. A fost momentul în care BMW 635 CSi și M3 urmau să iasă pe pistă, cu piloții BMW la volan, iar noi pe locul din dreapta. Întâi, am mers cu 635 CSi, prima mașină de DTM a mărcii. M-au impresionat forța și puterea accelerației – cât am putut să simt de pe locul din dreapta – și am apreciat ținuta de drum. Deși l-am văzut pe pilot cum se lupta puțin cu tendința de subvirare în viraje. Cu M3 a fost altă poveste. Deși Wittmann nu a forțat, pilotând extrem de precis, am fost impresionat de sunet, turația remarcabilă și ținuta de drum a mașinii care a dominat vreme de 10 ani campionatele de turisme din întreaga lume. O mașină care sigur nu își arăta vârsta și pe care încă îmi doresc să o pilotez dacă voi avea ocazia.
În pauză, am aruncat un ochi în boxa mașinii M4 DTM. Am avut impresia că sunt într-o sală de operații. Tehnicienii parcă efectuau un ritual, nimeni nu se grăbea, nimeni nu vorbea, fiecare executa perfect mișcări îndelung exersate. Mașina era controlată în detaliu, după fiecare ieșire pe pistă, pregătită pentru următorul pilot. M-a impresionat modul calm în care se realizau operațiunile, un ritm pe care nu îl credeam posibil în motorsport.
Cockpitul a fost modificat conform specificațiilor FIA. Foarte util este display-ul de pe volan, care indică parametrii de funcționare ai motorului, treapta de viteză și momentul optim de schimbare.
A venit rândul meu să rulez cu noul BMW M235i Racing, model ce a debutat anul acesta în competițiile destinate clienților privați. Astfel, după succesul înregistrat cu BMW Z4 GT3, din 2014 BMW își extinde gama pentru programul BMW Sports Trophy Customer Racing cu acest model, continuând tradiția de a oferi echipelor și piloților o modalitate accesibilă de concura în motorsport. Cu un preț de pornire de 59.900 de euro, extrem de competitiva mașină bazată pe coupé-ul de serie dispune de toate calitățile necesare pentru un automobil de curse entry-level. Față de modelul de serie, varianta Racing se distinge printr-un pachet aerodinamic special, ușoare modificări aduse sistemului de direcție și frânării și altele necesare omologării pentru competiții. Mașina este propulsată de cel mai performant motor dezvoltat până acum de BMW M Performance: șase cilindri în linie ce dezvoltă grație supraalimentării circa 333 CP. M235i Racing dispune de ABS și controlul tracțiunii – într-o variantă optimizată însă, pentru o manevrabilitate sigură și un bun control. De pachetul tuning s-au ocupat specialiștii BMW M Performance, în timp ce punerea la punct a reglajelor le-a revenit piloților BMW, care au efectuat peste 15.000 km de teste. Planul inițial prevedea ca mașina să fie utilizată în campionatul de anduranță german și în Cursa de 24 de ore de pe Nürburgring, dar modelul a devenit rapid unul de succes în etapele internaționale pentru piloții BMW Sport Trophy, care au concurat cu el în alte serii.
BMW, efectiv complet de piloți pentru DTM
După un briefing în care mi s-au explicat comenzile și modul de funcționare al comunicației cu inginerul, a venit momentul când, pentru prima dată, urma să pilotez o mașină de curse cu cutie automată, modelul având transmisia de serie cu dublu ambreiaj produsă de ZF. Înaintea sesiunii de teste, am fost însă asigurați că, pe parcursul testelor, cutia a funcționat fără nicio problemă. Am zâmbit însă, deoarece, schimbarea treptelor făcându-se prin intermediul padelelor de pe volan, asta însemnă totuși o mică întârzie. L-am tachinat puțin pe Dirk Adorf pe tema asta… explicația germanului fiind aceea că doar noi, cei care suntem obișnuiți cu transmisiile clasice, avem o problemă când vine vorba de cutiile automate, pentru un pilot care își începe cariera direct pe o astfel de mașină cutia automată reprezentând ceva normal. OK, nu sunt total de acord, dar, cu siguranță, acesta este viitorul și nu am eu cum să schimb asta.
Am efectuat o primă ieșire de acomodare, de numai trei tururi, după care am revenit la boxe. Am fost surprins de cât de manevrabilă este mașina și cât de ușor se pilotează. Ba chiar m-am surprins virând puțin mai devreme, neobișnuit fiind cu aderența extrem de bună a pistei. La boxe, am analizat împreună cu inginerul și cu Dirk ce a fost bine sau mai puțin bine, iar la a doua ieșire, am încercat să corectez greșelile. Fără a urmări totuși să bat timpul lui Wittmann, am căutat limita mașinii și am încercat să stau cât mai mult în zona respectivă. Impresionante stabilitatea și aderența punții spate și de un real ajutor diferențialul autoblocant. Am visat frumos preț de câteva tururi și am trăit o frântură din plăcerea de a pilota pe circuit mereu la limită, mereu în căutarea aderenței perfecte și a trasei ideale… La boxe, zâmbetul larg al inginerului mi-a dat de înțeles că am fost un elev conștiincios. L-am ascultat și am îmbunătățit substanțial timpul pe tur. În cele câteva minute care au urmat, și în care am analizat rezultatele celei de-a doua ieșiri pe pistă, am înțeles cât de important, vital chiar, este rolul inginerului. Pilotul nu e decât o mică rotiță dintr-un angrenaj care trebuie să funcționeze perfect. Această colaborare, acest schimb permanent de informații este pasul cel mai important pentru succes și reprezintă aproape o artă dusă la perfecțiune în cursele pe circuit.
5 ore de drifting cu BMW M235i
Am trăit o adevărată experiență și sunt mulțumit că, pentru câteva ore, am făcut cunoștință cu istoria, cu prezentul, dar și cu viitorul mărcii BMW în motorsport. Am înțeles, încă o dată, cât de importantă e chimia dintre pilot, inginer și echipă și cât de mult contează ca marca să aibă un „masterplan“, dar și un „mastermind“ care să coordoneze și creadă în forța, talentul și inteligența oamenilor săi. Și că nu este important doar să urmărești un scop, ci și să ai o strategie de pe urma căreia marca să beneficieze ca imagine, dar și din punct de vedere comercial, ceea reprezintă de fapt adevăratul scop. Dar și că, pentru asta, este dispusă să aloce resurse și bani pentru a se întrece în tehnologie, strategie și performanțe cu celelalte mărci la fel de bune. Și că privește spre viitor investind în programe dedicate tinerilor, singurii sau cei mai potriviți să beneficieze de pe urma noilor tehnologii.
ams 1/2015
