Gestul lui Chevrolet Camaro de a veni să înfrunte pe piața europeană cele mai performante coupé-uri GT seamănă cumva cu atitudinea supereroilor americani din filme și din benzile desenate.
Text: Alex Șincan. Foto: Radu Chindriș
Mai întotdeauna, replica pe care un personaj de ficțiune trebuie să o dea pentru a face dreptate își are rădăcinile adânci în trecut. Cu decenii în urmă, cariera lui Camaro a fost umbrită în America ba de popularitatea explozivă al lui Ford Mustang, ba de succesul coupé-urilor de import. În afara Americii, designul fostelor generații Camaro a impresionat plăcut, dar (cel puțin conform așteptărilor europene) comportamentul său dinamic denota o naivitate nepermisă în cea mai performantă clasă de automobile. Așadar, avem aici destule motivații pentru a justifica revenirea în forță. Chiar dacă devine element al unei confruntări, un supererou adevărat este întotdeauna caracterizat de bune intenții. În niciun caz, el nu are de gând să devină „noul asupritor“, ci un lider mai bun, cu o atitudine deschisă. Adevărata forță e cea morală, ceea ce presupune că ai putea să razi sau să supui totul în jur, dar nu o faci pentru că vrei să ai lumea de partea ta, și nu să inițiezi noi conflicte. Trebuie să recunoaștem, asocierea de imagine dintre Camaro și robotul Bumblebee în filmul Transformers a fost cât se poate de inspirată. Uriașul prietenos, adus în forma unui automobil, suscită simpatie în valuri.
Înfățișarea lui Camaro exprimă mai degrabă siguranță de sine decât agresivitate. Avem aici o diferență de nuanță importantă, care îl face pe Camaro să fie o prezență plăcută încă de la prima vedere, pentru aproape toți privitorii.
Și nici în continuare, trecând la sesiunea de conducere, nu apare vreo ruptură în impresia respectivă. Inevitabil, iei loc la volan cu gândul că, punând contactul, urmează să trezești la viață o bestie cu cilindreea de 6,2 litri și capabilă de peste 400 CP. Dacă ai uitat cumva să te gândești la asta, sunetul grav al motorului pornit ți-o va reaminti. Versiunea testată de noi, având cutie de viteze automată, te scutește de emoțiile primului demaraj care ar interveni la un model cu transmisie manuală.
Nu există riscul ca, dozând greșit manevrarea ambreiajului, să te trezești în următoarea secundă peste vreo mașină aflată ceva mai în față. Pornirea lui Camaro de pe loc decurge mai dinamic decât la o mașină obișnuită, însă nu intempestiv. În continuare, toți cei care doresc de la Camaro conducere sportivă vor aprecia faptul că pentru acest coupé nu a fost aleasă vreuna dintre acele cutii lente, tipic americane, ci una cu șase trepte, capabilă să ofere o preluare a cuplului motor fără semne de ezitare, și schimbări de viteze prompte. Singura deviere de la sportivitatea completă a unei transmisii automate, cum este ea cunoscută în termeni europeni, ține de ceea ce se găsește pe scala selectorului: dincolo de modul D (Drive) se găsește un M (acesta semnificând „manual“). Nu există un program automat cu orientare sportivă. Trecerea în M nu duce la o fereastră în care să poți folosi selectorul ca pe un schimbător secvențial, ci implică inevitabil utilizarea celor două clape de la volan (sistem numit de americani Tap-Shift).
Dacă o conducere în regim automat permite să te integrezi fără emoții în traficul cotidian, schimbarea manuală a treptelor este preferabilă pentru o valorificare convingătoare a potențialului sportiv de care dispune mașina. Prin schimbarea manuală a vitezelor, propulsorul poate fi menținut în jumătatea superioară a plajei de turații, acolo unde răspunsul său e cu adevărat impresionant. Pe de-o parte, lipsește brutalitatea la care te duce gândul știind că ai sub capotă o cilindree de peste 6 litri, pe de alta, se naște o impresie favorabilă pe măsură ce constați că acest coupé american poate fi condus riguros și eficient, fără a te surprinde cu manifestări nedorite, de „rodeo rutier“. Sistemul electronic StabiliTrak ajută în felul său, intervenind în dozarea prea entuziastă a gazelor în același stil categoric în care un polițist american intervine cu matracul în ceafa oricărui drogat turbulent aflat în stare „high“.
Nimic de comentat în privința suspensiei, direcției și frânelor. Răspunsul convingător al acestora constituie latura solidă a sportivității lui Camaro. Spre deosebire de Ford Mustang, eternul său rival, Camaro are suspensia cu patru roți independente într-adevăr configurată sportiv și dotată cu elemente din aliaje ușoare. Iar asta se simte în mers, păstrarea contactului dintre roți și suprafața de rulare fiind exemplară. Filtrarea șocurilor ce apar la trecerea peste denivelările scurte și frecvente este, de asemenea, eficientă.
Poziția la volan a fost bine studiată. În plus, la plăcerea pilotajului contribuie și sistemul HUD (head-up display), care, afișând viteza direct pe parbriz, te ajută să nu uiți că ai stat deja cam mult timp cu talpa pe pedala de accelerație.
După câteva ore de entuziasm pur pe care ți-l trezește designul lui Camaro, ochii încep să observe că nu toate detaliile sunt ceea ce par inițial a fi. Există grile de ventilare „fake“ pe aripile din spate, iar calitatea materialelor de finisare din interior se prezintă mai bine la vedere decât la atingere. Ceea ce pare a fi aluminiu natur este, în esență, plastic cenușiu. Știm. Nu poți avea chiar totul, adică și finisare de top, și preț cât de cât convenabil. Suma de 44.900 de euro cerută pentru un coupé supersport cu motorizare V8 reprezintă o tentație.
Detaliu exotic, care are probabil o anume relevanță legată de obiceiul american de a băgă persoane în portbagaj: pe dosul capotei există o pârghie care permite deschiderea acesteia din interior!
În ceea ce îl privește pe Camaro, ne bucurăm că această generație a făcut saltul de la „visul american“ la ceva foarte concret. Ediția limitată Transformers se face remarcată prin culoarea galbenă și câteva alte câteva elemente de design personalizate.
