Pare pregătit să joace într-un SF de acțiune din anul 2040, însă conform Stefano Domenicali, CEO-ul Lamborghini, colaborarea dintre constructor și MIT este „o pagină importantă pentru automobilele supersport ale mileniului trei”…
Așadar, ne-am putea aștepta ca futuristul prototip Terzo Millennio – Al Treilea Mileniu în italiană – să ofere nu doar o expresie interesantă a colaborării anuale dintre producătorul exotic și mințile luminate din Boston, adunate în cadrul Massachusetts Institute of Technology. Ci este posibil ca o parte dintre aceste tehnologii sau (mai puțin probabil totuși) chiar linii de design să ajungă în componența viitoarelor produse ale brand-ului. Asta mai ales dacă ținem cont că în trecut rezultatul colaborării lor se numea „Forged Composite”, o fibră de carbon specială ce acum se regăsește la bordul modelului Huracan Performante. De această dată parteneriatul a rezultat direct într-un concept car, probabil unul dintre cele mai inovatoare de la orice brand auto din ultimii ani – putem să menționăm în sprijinul teoriei doar două dintre ideile echipei, anume caroseria ce servește și drept baterie și construcția din fibră de carbon cu funcție de auto-vindecare!
În primul rând, motivul colaborării dintre Lambo și MIT este unul mult mai prozaic – dezvoltarea de sisteme avansate de stocare a energiei, precum și crearea de noi inovații în știința materialelor. Iar noul Lamborghini Terzo Millenio ar trebui să fie inclusiv motiv de mândrie patriotică, deoarece alături de experții R&D Lamborghini, șefi de proiect au fost profesorul Mircea Dincă (născut… în Făgăraș) de la MIT Department of Chemistry și colegul său Anastasios John Hart de la Department of Mechanical Engineering. Rezultatul este nu doar spectaculos în materie de performanțe pur mecanice, ci inclusiv la capitolul design, oferind o expresie nouă, fresh, clasicei abordări fațetate a stiliștilor Lamborghini.
Terzo Millenio este un hypercar fără compromisuri, cu o structură ultra-light optimizată în special pentru eficiență aerodinamică – liniile sunt inclusiv destul de brutale și similar cu Aston Martin Valkyrie spațiile non-esențiale nu sunt acoperite cu panouri ale caroseriei. Livrarea puterii către cele patru motoare electrice (câte unul în fiecare roată) se face cu ajutorul unor supercapacitori avansați care preiau energia stocată direct în panourile caroseriei – propunând o soluție ce are inclusiv capacități mari de reîncărcare rapidă și un grad de degradare mai scăzut datorită ciclului de încărcare/descărcare și îmbătrânire. Astfel, în loc de un pachet de acumulatori amplasat la interior – greu și greoi de amplasat – nanotuburi din fibră de carbon formează bateria, suficient de flexibile pentru a fi amplasate în formele și structurile sandwich ale panourilor caroseriei.
MIT și Lamborghini s-au gândit până și la o soluție pentru problema apariție fisurilor în construcția din fibră de carbon, sistemul detectând apariția acestora și apoi pornind la lucru cu „micro-canale pline de elemente chimice de vindecare”. Nu prea am înțeles noi principiul de funcționare aici, dar ideea principală este că astfel fibra de carbon ar putea fi utilizată în mod curent și pentru zone cu stres material mare, rezervat de obicei unor metale sau compozite mai durabile, dar mai grele. Desigur, cu MIT și Lambo având liber la crearea unui supercar al viitorului, nu ne putem aștepta ca acesta să aibă vreo șansă de materializare, în schimb Maurizio Reggiani, chief technology officer, a explicat că „anumite componente sunt mai apropiate de realizarea procesului de industrializare decât altele” – astfel încât există speranțe că inovațiile prezentate în Terzo Millenio își vor găsi loc în produsele viitoare al casei Italiene.