Limitarea dreptului de circulație a mașinilor înmatriculate în alte state reprezintă un abuz sau o soluție pentru oprirea afluxului de mașini cu probleme?
Un fenomen care a luat amploare în ultimii ani, în țara noastră este înmatricularea de către cetățenii români a mașinilor second hand în alte țări, cum ar fi Bulgaria, Italia, Spania sau Franța. Potrivit unui proiect legislativ postat spre consultare publică pe site-ul MAI, încă din luna februarie, se propune ca „autovehiculele și remorcile înmatriculate în alte state și deținute cu orice titlu de persoane care au sediul, domiciliul ori reședința în România“ să poată fi conduse pe drumurile publice „pentru o perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii titlului sau de la data înscrierii în evidența autovehiculelor și remorcilor înmatriculate în alte state“. În mod logic, după expirarea acestei perioade de grație, conducătorii auto ar fi obligați să își înmatriculeze mașinile străine în țara de domiciliu (România), potrivit prevederilor art. 13 și art. 82 alin. (5) din Codul rutier în vigoare. Deși această concluzie pare perfect rezonabilă într-o țară dezvoltată, există voci care susțin că o astfel de prevedere ar încălca drepturile cetățeanului. Totuși, despre ce drepturi vorbim?
Lista cu puncte de penalizare și amenzi
Legislația UE, căreia România trebuie să i se supună ulterior aderării din 2007, nu conține norme care să reglementeze înmatricularea autovehiculelor. În consecință, din punct de vedere juridic, regimul de înmatriculare al autovehiculelor va fi cel prevăzut de fiecare țară membră a UE în parte. Peste tot în UE există obligația să vă înmatriculați mașina în țara în care locuiți de obicei (sau în cea în care aveți domiciliul permanent). Această obligație există chiar și în Codul rutier român în vigoare (devenind aplicabilă după 90 de zile de la introducerea autoturismului în țară), dar nerespectarea acesteia nu a beneficiat până acum de un regim sancționatoriu care să îi dea eficiență. Teoretic, modificarea propusă nu ar face decât să alinieze legislația României la cea a altor state membre UE.
Astfel, de principiu, nu se încalcă nicio dispoziție legală internă sau comunitară atunci când se prevede o astfel de obligație în sarcina cetățenilor unui stat. Bunurile și persoanele circulă în continuare liber, obligația de înmatriculare în România de către cetățenii proprii nefiind un obstacol la import și nici la simplul tranzit al României cu astfel de autoturisme.
Regimul TVA al achizițiilor de autoturisme pe firmă
Nici dreptul de a deține în proprietate un automobil nu este afectat propriu-zis de regimul administrativ al înmatriculării dintr-o țară. Discuția se poate muta însă pe tărâmul altor taxe sau impuneri de natură fiscală pe care le-ar antama procedura înmatriculării locale (de exemplu, celebra taxă de mediu, în variatele sale reîncarnări succesive). Actualmente, folosirea autoturismelor înmatriculate în străinătate de către cetățeni cu domiciliul în România poate constitui evaziune fiscală (mai mult, având în vedere schemele doar aparent legale prin care se fac astfel de înmatriculări în țări precum Bulgaria, fapta poate constitui evaziune fiscală și în acea țară, putând duce chiar și la confiscarea autoturismului pe teritoriul acelui stat). Soluția într-un stat de drept nu ar trebui să o constituie însă evitarea înmatriculării și, pe cale de consecință, evitarea taxei, ci, după cum practica a demonstrat-o atât la nivelul UE, cât și la nivelul României, contestarea în instanță a cuantumului eventualelor taxe plătite cu ocazia înmatriculării.
Din păcate însă, modificările legislative propuse nu trec examenul practic: limitarea dreptului de circulație ar urma să nu se aplice „autovehiculelor și remorcilor conduse de persoanele menționate în certificatul de înmatriculare“, ceea ce ar însemna că, dacă înmatriculările în alte state s-ar face de către o persoană juridică, iar apoi conducătorul auto persoană fizică ar fi trecut în certificat la rubrica „Utilizator“, acesta s-ar încadra în excepția menționată.
Foto: Getty Images
