Cu trei sau patru cilindri, aspirate sau turbo, oferta de motoare pentru mașinile mici este mai variată decât niciodată. Cât de mult schimbă acest lucru ierarhia segmentului vom afla studiind îndeaproape cinci dintre cei mai populari reprezentanți.
Text: Dirk Gulde. Foto: Hans-Dieter Seufert
Cu patru uși, portbagaj de aproximativ 300 de litri și motoare destul de puternice, pe benzină, clasa mașinilor de circa 4 metri a evoluat de mult dintr-o soluție rațională către însoțitorul perfect, de zi cu zi. În plus, dacă pe străzi ar exista mult mai multe mașini de acest gen, nu cred că am putea să ne mai plângem în aceeași măsură de prețul ridicat al combustibilului, de lipsa locurilor de parcare din centrul marilor orașe sau de emisiile tot mai mari de CO2.
Eco și Boost la Fiesta
Noul Ford Fiesta cu motorul său de 125 CP în trei cilindri a stârnit deja multă admirație, însă chiar și varianta mai slabă, EcoBoost, de 100 CP, convinge pe toată linia. Datorită sistemului turbo, cuplul maxim se instalează deja la 1400 rpm, iar propulsorul de un litru lipsit de vibrații urcă la fel de repede pe scala turațiilor. Direcția sensibilă și exactă cu care Fiesta se avântă agilă în curbe, lăsându-se câteodată condusă chiar de spate, ca urmare a unor apăsări prea lejere ale accelerației, se potrivește perfect cu propulsia vioaie.
Așa cum ne-a obișnuit Ford, temperamentul nu impietează asupra confortului. Trenul de rulare al Fiestei, rafinat în urma ultimului facelift, reușește să absoarbă la fel de priceput denivelări mai mici sau mai mari ale drumului. Confortul la drum lung e asigurat de spațiul generos din interior, mai mult decât suficient pentru patru adulți, precum și de scaunele comode atât în față, cât și în spate.
În ciuda acestor argumente convingătoare, putem constata și anumite slăbiciuni ale detaliilor. Astfel, Ford a pus marșarierul cutiei de viteze cu cinci trepte acolo unde altfel este poziționată viteza a șasea, omițând un blocaj eficient, iar încărcarea portbagajului e îngreunată de decuparea prea îngustă a hayonului. Cel mai enervant lucru este însă consola mediană presărată cu o sumedenie de butoane, inclusiv un meniu de infotainment mai degrabă confuz. Oricum, dacă aruncăm privirea pe bonul de la benzinărie, ne relaxăm: cu 7 litri consum minimal, Ford posedă unul dintre cele mai economice motoare din test.
La categoria ușoară, Peugeot 208
O avea Ford unul dintre cele mai economice motoare, dar nu cel mai. Acesta se află la Peugeot 208, are tot trei cilindri și obține un consum minim în test cu o zecime mai mic, lucru care împreună cu rezervorul de 50 de litri îi asigură o autonomie foarte mare.
Fiindcă VTi are de dus în spinare mult mai puține kilograme decât concurenții săi, 82 CP sunt suficienți pentru performanțe vioaie. Însă motorul de 1,2 litri trebuie să se descurce fără efectul înviorător al unui turbine, se pune pe muncă mai greoi, iar la turații mai mari, vibrează zdravăn. Șoferul trebuie să fie relaxat, deoarece direcția e prea puțin sensibilă, iar schimbătorul de viteze are o cursă plictisitor de lungă. El trebuie însă să se bucure de confortul unei suspensii suple și de modernul sistem de infotainment cu un monitor touchscreen foarte mare.
Scaunele prea moi par comode doar în primul moment, nu și la drum lung, iar volanul prea mic deranjează, mai ales că acoperă o parte din instrumentele poziționate prea sus. Nici în ceea ce privește calitatea materialelor, agilitatea sau spațiul de confort, noul 208, apărut pe piață anul trecut, nu prea convinge.
Corsa – funcționalitate sporită
Corsa, lansată în 2006, se prezintă la start cu o capacitate cilindrică de 1,4 l, fiind astfel cel mai mare dintre motoarele mici din test. Fără supraalimentare sau injecție directă, propulsorul său în patru cilindri de 100 CP este unul de școală veche și, în consecință, mai însetat. Este, de altfel, singurul care nu scade sub 6 litri la suta de kilometri fără să se revanșeze cu un comportament corespunzător.
În schimb, Opel compensează cu calitățile clasice ale caroseriei care se întâlnesc tot mai rar la mașinile aerodinamice din ziua de azi cu consum redus de combustibil: portierele înalte permit accesul ușor atât în față, cât și în spate, iar stâlpii înguști și nu foarte înclinați oferă o vizibilitate optimă. În plus, podeaua variabilă a portbagajului oferă, prin rabatarea banchetei din spate, o suprafață plană, fără praguri.
La drum, confortul este tulburat de o suspensie cam rigidă și de manevrabilitatea prea puțin ambițioasă – majoritatea mașinilor mici stau mult mai bine la acest capitol. În afară de asta, Corsa nu este nici foarte convenabilă ca bani: în ciuda prețului de bază destul de mare, de aproape 12.950 de euro, nu oferă nici pe departe cele mai bune echipări.
Rio, gigantul echipărilor
Echiparea? Bine ați venit la Kia: deși este cea mai accesibilă, prețul lui Rio Confort nu sare mult în sus nici când vine vorba despre echipările opționale, unele dintre ele rar întâlnite în această clasă: jante mari, volan încălzit, senzori de parcare și de ploaie, precum și climatizare automată. În plus, 7 ani de garanție generează multă încredere.
Cu toate astea, nou-venitul coreean nu intenționează să câștige cotă de piață doar prin considerente economice. Astfel, cel mai lung ampatament din test asigură proporții dinamice și mult spațiu în interior. Faptul că, la Kia, anii de început ai soluțiilor minimaliste sunt de domeniul trecutului o demonstrează și habitaclul solid, cu instrumente mature, comenzi la îndemână și scaune ergonomice.
Însă e loc de mai bine, de exemplu, la motor: deoarece decalajul mare între prima și a doua treaptă de viteză reduce foarte mult turația, pașnicul propulsor aspirat, de 1,2 l și
85 CP abia mai suflă. Pentru sprintul intermediar între 80 și 120 km/h, Rio necesită cu 50% mai mult timp decât celelalte mașini din test. Nici ținuta de drum nu strălucește: în ciuda unei setări rigide a trenului de rulare, Rio intră cam nehotărât în curbe, se repede prea devreme peste roțile din față și este frânat de intervenții nervoase ale sistemului ESP.
Superpropulsie la Ibiza
A mai rămas doar Seat. Poziționată ca alternativă sport la Polo, Ibiza își permite să șterpelească niște ingrediente din rețeta VW, cum ar fi faimoasa transmisie cu ambreiaj dublu și șapte trepte de viteză, faruri bixenon și TSI-ul de 1,2 litri. La accelerație, curbă de cuplu și rafinament, turboul cu patru cilindri joacă însă în propria lui ligă.
Astfel, la accelerații și reprize îl lasă în urmă chiar și pe Ford Fiesta cu deja vestitul EcoBoost. În plus, nu se năpustește atât de agitat în viraje, cum face Fordul, știe, datorită direcției extrem de sensibile și relaxate, să mențină trasa mult mai consecvent și nu surprinde cu reacții temperamentale nici la apăsările prea puternice ale accelerației.
În comparație cu propulsia și ținuta de drum, celelalte calități ale lui Ibiza nu ies atât de tare în evidență. Impresia de calitate din habitaclu e destul de ridicată, dar nu atinge întru totul nivelul VW, iar scaunele sunt comode, deși cam scurte. Nici utilizarea nu pune probleme, deși comenzile radioului ar sta mai bine pe volan decât în spatele lui. În afară de asta, geamurile laterale mai reduc din senzația de spațiu în spate, fără însă ca interiorul să fie mai înghesuit.
La final, clasamentul pe puncte este cât se poate de strâns. Cu un avans minim, Seat Ibiza se plasează în fața lui Ford Fiesta, cele două motorizări turbo împărțindu-și victoria. Cu propulsoarele lor aspirate ceva mai leneșe, Kia Rio, Peugeot 208 și Opel Corsa rămân în urmă nu doar la accelerații, ci și la punctaj.
ams 05/2013
Comentarii închise.