Test comparativ Honda e, Peugeot e-208, Fiat 500e

Fericiți cei cu sufletul curat, căci al lor va fi succesul în viitor! Asta spune versetul UE, care predică circulația a 30 milioane de autovehicule electrice în Europa anului 2030. Iar trei dintre cele mai zvăpăiate modele din istoria automobilului se întâlnesc peste decenii, aliniate la tendințele actuale, dar cu spiritul care le-a consacrat cimentat în ADN: Fiat 500e, Honda e, Peugeot e-208.

Încearcă să privești în spatele acuarelei. Dincolo de pânza care înfățișează tripleta Fiat 500e, Honda e, Peugeot e-208. Să citești povestea care stă la baza imaginii. De unde au apărut modelele astea care mustesc de personalitate? Adevărul e că la baza fiecăruia dintre ele se află un precursor atât de celebru, încât a „modelat“ erele din istoria auto după chipul și asemănarea lui – Fiat 500, Honda Civic Mk1 și Peugeot 205.

Cel mai bătrân și celebru dintre ele este, fără îndoială, Fiat 500. S-a născut în 1957 și a fost comercializat în peste 4 milioane de exemplare timp de două decenii. A fost gândit ca un model minuscul, care să se strecoare prin trafic cu costuri minime, dar a ajuns să fie mult, mult mai mult decât atât. Entuziasmant, deși tehnic s-a schimbat în totalitate, recent apăruta versiune electrică a păstrat singurul aspect care contează cu adevărat, spiritul italian. La Dolce Vita. Dolce far niente. Libertatea de a privi cerul, de a asculta forfota orașului, de a evada cu șapte decenii în trecut fără a emite măcar un gram de CO2 în aer.

Diametral opusă este abordarea japonezilor. Strămoșul Hondei e este, fără dubii, prima generație Civic. Silueta electricei, blocurile optice circulare, dimensiunile exterioare compacte, toate evocă legendarul model care, între 1972 și 1979, și-a găsit 2,1 milioane de proprietari! Însă aici se termină toate asemănările. Cât despre Peugeot e-208, leul s-a detașat cel mai mult ca aspect de 205, însă plăcerea de a conduce și agilitatea sunt în ton cu ale celebrului predecesor.
Astăzi însă, lăsăm deoparte istoria și disecăm prezentul. Care dintre actualele modele este mai reușit? Care e mai plăcut la condus, mai comod și, mai ales, care oferă cea mai mare autonomie?

Fiat 500e
Nici Honda e, nici Peugeot e-208 nu pot egala senzația de libertate pe care mi-o oferă versiunea Cabrio a Fiatului și aromele retro care răzbat în tot habitaclu. Zona frontală a bordului este vopsită în aceeași nuanță cu caroseria, iar instrumentarul digital de 7 inchi păstrează forma originală a cadranului din 1957. Dar nu te lăsa păcălit de simplitatea designului! Sistemul de infotainment Uconnect 5 asigură o conectivitate de top, fiind singurul care permite rularea wireless a protocoalelor Android Auto și Apple CarPlay, și vine cu grafică plăcută și meniuri simple. Întreg sistemul este cu două clase peste cel greoi de la e-208. La fel de avansat este sistemul de rulare autonomă de nivel 2, care știe să accelereze, să frâneze, să vireze singur și să mențină mașina centrată pe bandă, și o face ireproșabil.

Are scaune ferme și cea mai înaltă poziție la volan, ca să poți admira fără efort toate peisajele din jur. Nu poți regla scaunul în înălțime, ci doar volanul, pe două direcții, cu o amplitudine uriașă. Deși Fiat 500e este singurul model din grup cu două uși, se intră fără eforturi mari pe banchetă. Poți folosi locurile din spate pe distanțe scurte și medii, dar la drum lung va trebui să oprești mai des pentru dezmorțire, din cauza spațiului restrictiv. Deh, e și cel mai scurt model din grup. Asta nu-l împiedică să ofere un portbagaj cu 37 de litri în plus față de al Hondei e.

Are cel mai puțin puternic motor, dar greutatea cu 189 kg sub a Hondei e și cu 151 sub a lui e-208 permite accelerații și reprize în ton cu ale adversarilor. Pe viraje, se simte extrem de stabil, pentru că suspensia este cel mai sportiv reglată și direcția e puțin asistată. În oraș însă, reglajele mai sportive combinate cu jantele de 17 inchi zdruncină un pic.

Sunt trei moduri de rulare cuplabile de la selectorul rotativ de pe tunelul central, Normal, Range și Sherpa. Ultimul induce o regenerare a energiei atât de puternică, încât va trebui chiar să te obișnuiești cu decelerările foarte bruște înainte de a-l folosi. De fapt, este gândit doar pentru situațiile critice, în care rămâi fără curent și cauți disperat o stație de încărcare.

O mențiune specială merită frânele, care nu au egal în grup. Sunt extrem de prompte, ușor de dozat și dau senzația că se joacă cu greutatea mică a mașinii, un aspect total atipic printre electricele greoaie. Și mai e și muzica… La viteze de până la 30 km/h, când Honda e și e-208 emit un vuiet artificial ca să-i avertizeze pe pietoni că se apropie, 500e le fredonează piesa Amacord a lui Nino Rota! Italieni până la capăt!

Honda e
Honda e vine cu materiale mai plăcute decât 500e și mai cochete decât e-208. O imitație reușită de lemn pe bord și pe tunelul central se alătură panourilor moi ale ușilor, acoperite cu tapițerie din stofă de calitate.
Poziția la volan e cea mai sportivă, joasă și cu gambele întinse. Cu toate astea, vizibilitatea este excepțională, grație unghiului întunecat de numai 92°, neegalat de adversari. Și mai sunt și camerele retrovizoare care au luat locul oglinzilor exterioare. Proiectează imaginile pe ecranele de 6 inchi din margine în cel mai natural mod, fără să-ți trezească nostalgii legate de oglinzile clasice. Instrumentarului digital de 8 inchi i se alătură cele două display-uri tactile de câte 12,3 inchi, care împart echitabil și perfect lizibil toate informațiile.

Faptul că tunelul central nu atinge bordul creează un spațiu suplimentar, care dă impresia de habitaclu mai aerisit decât al colegilor. Și nu e doar o impresie. Și în spate se stă cel mai comod datorită celei mai moi banchete, mai lată cu 3 cm decât la ceilalți, și celui mai mare spațiu pentru genunchi, neegalat nici de mai marele e-208. Numai să nu iei virajele brusc, ca să nu-i „verși“ pe pasagerii care stau pe bancheta total neprofilată. Unde mai pui că plafonul orizontal asigură cel mai ușor acces, fără a apleca exagerat capul. Sigur, și habitaclul spațios, și motorul poziționat în spate au tăiat mult din portbagaj, care e suficient doar pentru ieșirile la cumpărături.

E clar că mașina asta este cea mai sportivă, constructiv vorbind. Are propulsie pe puntea din spate și o distribuție perfectă a maselor pe punți, de 50/50%. Deși este cea mai grea și are cel mai accentuat ruliu, se simte echilibrată și ușor de controlat. E drept, limitele sunt un pic mai jos decât la 500e, dar senzațiile date de ușoara supravirare sunt mai sportive. Cea mai ușoară direcție, cu cea mai lungă cursă între capete (3,2 tururi versus 3,0 la 500e și 2,8 la e-208) și cea mai confortabilă suspensie fac ca întreg ansamblul să asigure o comoditate neegalată. Unde pui că e cea mai manevrabilă în oraș, datorită unui diametru de bracaj de 9,3 m, cu 0,7 și 1,3 m sub ale lui 500e, respectiv e-208.

Cea mai mare putere n-o ajută să se detașeze, din cauza kilogramelor în plus. Poți alege între modurile de rulare Normal și Sport, dar nu poți varia nivelul de recuperare a energiei.

Greutatea o trage în jos și la consum. În oraș, acesta este mai mare cu aproape 5 kWh/100 km decât al oricăruia dintre colegi, fapt care combinat cu bateria mică limitează autonomia la numai 192 km.

Peugeot e-208
Spre deosebire de Honda e, e-208 are o autonomie liniștitoare. În oraș, poți depăși 330 km fără efort, și pentru că bateria are o capacitate brută de 50 kWh. Chiar și 500e, cu ai săi 298 km, se înclină în fața francezului, dar există un „amănunt“ – autonomia italianului a fost măsurată la o temperatură exterioară de 9°C, în timp ce francezul a fost testat la 15°. La temperaturi egale, autonomiile ar fi mai apropiate.

Însă poate cel mai important compliment pentru leul francez este că îl simți mai apropiat de familie decât pe oricare dintre ceilalți. Peugeit e-208 e cel mai silențios dintre toți, indiferent de viteză și de starea asfaltului. Suspensia, reglată la mijlocul distanței dintre a lui 500e și a Hondei e și antifonarea exemplară fac din Peugeot e-208 un cruiser remarcabil. Pentru marea majoritate a clienților, aceste reglaje echilibrate reprezintă o garanție a maturității francezului.

Cu cât crește viteza, cu atât e-208 se dovedește mai rapid decât ceilalți doi. Reprizele sunt mai viguroase, iar cea mai scurtă direcție se dovedește plăcută pe viraje, unde induce o senzație de agilitate. E drept, are cea mai simplă suspensie pe spate, cu punte rigidă, dar este atât de bine reglată, încât poate ține pasul și cu cea semiindependentă cu brațe retrase de la 500e, și cu cea independentă a Hondei e.

Are trei moduri de rulare, Eco, Normal și Sport. În plus, are și un mod B care crește recuperarea energiei la decelerare, dar nu permite conducerea cu o singură pedală, ca la Nissan Leaf. Frâna este decentă, fără a egala însă performanțele și senzația fină a celei de la 500e.

Cât despre interior, departe de a fi convențional, cu al său instrumentar digital vizibil pe deasupra volanului, nu emană șarmul celor doi adversari. În spate, chiar dacă spațiul la genunchi este puțin mai mare la Honda e, francezul e mai lat și este singurul care vine cu trei tetiere, o dovadă clară că poate găzdui trei călători. Cât despre portbagaj, e-208 joacă în altă ligă, cu un spațiu pentru bagaje de 247 l, aproape cât suma celor ale adversarilor. Iar spațiul mare, împreună cu autonomia de top, îl transformă în cel mai bun vehicul de vacanță dintre cele trei.

Platforma comună cu a versiunilor convenționale și soluțiile mecanice simple îl fac să fie și cel mai accesibil. Prețul de bază este de numai 30.169 de euro pentru versiunea Active, cu 1710 euro sub a lui 500e hatch de 118 CP și cu 9811 sub al Hondei e. Dar japonezul vine complet echipat în prețul de bază, dovada fiind prețurile comparate din tabelul de la sfârșitul articolului, mai apropiate.

Concluzii
Fiat 500e
Italianul este cel mai șarmant, cel mai ușor, cel mai compact și are cele mai bune frâne. Reglajele sportive scutură în oraș, iar spațiul din spate e mic. Dar, deși are cea mai mică putere, oferă cele mai mari satisfacții la volan.

Peugeot e-208
Francezul are cel mai mare portbagaj, cea mai sportivă direcție, cea mai extinsă autonomie și cel mai mic preț. Este alegerea naturală pentru cei cu spirit analitic. E drept, nu-i spectaculos ca adversarii săi, iar frânele sunt mai puțin eficiente.

Honda e 
Japonezul etalează o tehnică de top prezentată impresionant și un spațiu interior mare. Suspensia confortabilă filtrează excelent denivelările, dar, combinată cu greutatea mare, induce ruliu. Prețul mare și portbagajul și autonomia mici sunt punctele vulnerabile.