În urma unei reduceri la esență a ceea ce ar trebui să fie automobilele 100% sportive, italienii au creat Alfa Romeo 4C. Dinamism, agilitate și emoții oferite fără rezerve sub sigla mărcii milaneze. Oare sunt acestea îndeajuns pentru a-l înfrunta pe maestrul categoriei, Porsche Cayman S?
Text: Jens Dralle. Traducere și adaptare: Alex Șincan. Foto: Hans-Dieter Seufert
Dozarea optimă este ceva greu de realizat, dovadă fiind marea problemă a reglării temperaturii apei atunci când vrei să umpli cada de baie. În esență, nimic nu ar trebui să fie greu într-o astfel de situație, și totuși este. Nu vorbim aici despre mașini cu performanțe extreme, însă asta nu înseamnă că ar fi simplu să faci lucruri precum Cayman S sau Alfa 4C. În sfârșit, italienii au consimțit să ofere spre testare unul dintre exemplarele mașinii sport cu caroserie din fibră de carbon la care visează mulți pasionați ai domeniului. Specialiștii au reușit să limiteze masa la gol a acestui coupé la numai 895 kg. Conform cântarului, o Alfa Romeo 4C pregătită de mers, cu toate plinurile făcute, cântărește 1024 kg. Impresionant! Rezultă un raport masă/putere de numai 4,3 kg/CP. Remarcabil! Și nu departe de ceea ce se întâmplă la nivelul lui Porsche Cayman S, o referință a sportivelor dedicate din segmentul entry-level. Comparația tehnică se susține și este chiar interesantă, dar Alfa costă cu aproximativ 17.000 de euro mai mult. Prețul caracterului exclusiv, probabil.
Alfa Romeo 4C Quadrifoglio Verde, imagini-spion
Dincolo de pragurile late, de fapt cobori în interiorul compactei Alfa 4C pentru a lua loc la volan. Ajungi să șezi „în brațele“ unei structuri monococă din fibră de carbon, în spatele unui volan teșit, cu două spițe. Acest interior arată ca nimic altceva și te face să te simți într-un mod cu totul aparte. După întoarcerea cheii de contact, motorul turbo de 1,7 litri prinde viață și pare că își drege vocea în cursul fazei de încălzire, având un timbru intens și aspru. Ceva ce amintește de fosta grupă B a raliurilor și dă fiori pe șira spinării.
Nicio altă variantă de cutie
Ce ai de făcut în continuare: pe consola centrală se află un buton inscripționat cu cifra 1. Apasă-l, după care apasă o dată pe cel inscripționat A/M (Automat/Manual). Este vorba despre o cutie de viteze cu dublu ambreiaj – soluție cumva nelalocul ei, dacă ne gândim la tot efortul de eliminare a masei făcut de specialiștii de la Alfa (până și unii dintre tiranții suspensiei sunt perforați). Cu siguranță, o cutie mecanică tradițională ar fi fost mai ușoară. Dincolo de respectiva observație, această transmisie numită TCT este remarcabilă. Schimbările tuturor celor șase trepte decurg cu o ușurință uluitoare și cu șocuri minime, ceea ce favorizează exploatarea aderenței. Tonul eșapamentului se întețește, accelerația se inițializează și crește însoțită de șuieratul turbocompresorului care ajunge curând la presiunea de 1,5 bari.
Alfa Romeo 4C: Un adevărat generator de emoții, își transpune conducătorul într-o stare aparte, în care fizicul acestuia ajunge să asimileze reacțiile dinamice ale coupé-ului lightweight, iar interacțiunea om-mașină atinge o profunzime greu de imaginat. La sfârșitul sesiunii de pilotaj, oboseala își va spune cuvântul. Se putea mai bine în privința direcției.
Vreo urmă de turbo lag, ceva? Nu se poate spune astfel. Mai degrabă, ai senzația că Alfa 4C se concentrează și pornește vitejește la înaintare, fără a afișa maniere violente. Dezlănțuirea începe deasupra regimului de 2000 rpm și intră în cea mai impresionantă fază după 2500 (cuplul maxim de 350 Nm este atins începând de la 2200 rpm). Sunetul motorului este mai fioros decât ceea ce simți că se întâmplă cu mașina, iar senzația că totul rămâne sub control îți dă curaj. Cifra de 4.5 s (avansată de uzină cu referire la accelerația de la 0 la 100 km/h) nu s-a confirmat în testul cu launch control. Oare o fi posibilă o performanță mai bună fără contribuția sistemelor automate?
Cum se manifestă Porsche atunci când i se cere ceva similar? Prima impresie este că tocmai ai deranjat un sedan sportiv măricel, care oricum se străduiește să-ți facă pe plac. De fapt, aceasta e impresia atunci când treci imediat de pe Alfa 4C pe Cayman S. La bord, ai mai mult spațiu, postul de conducere arată mai convențional și stai ceva mai sus. De asemenea, geamurile sunt mai mari și apare o anume senzație de bunăstare comodă, care persistă doar dacă nu insiști asupra pedalei de accelerație. Dacă insiști, mesajul acesteia către motorul aspirat, de 3,4 litri, cu șase cilindri va fi transpus sub forma unei accelerații necruțătoare până ce se ajunge la plafonul plajei de turație, pe la 7800 rpm. Cel puțin în cazul de față, nu avea rost să aștepți să se mai întâmple ceva după momentul acela, deoarece mașina avea cutie manuală, și nu transmisie PDK cu dublu ambreiaj. Deci, pune mâna și schimbă dacă vrei treapta următoare! Manevrarea unei cutii manuale Porsche este oricum o plăcere și o invitație perpetuă pentru a încerca să faci și mai bine schimbările. Probabil că o cutie PDK ar fi scos o accelerație ceva mai rapidă, dar și așa rezultatul a fost foarte bun.
Porsche Boxster GTS și Cayman GTS, noi modele de top
Un detaliu demn de tot respectul pentru conducerea sportivă: în modul Sport+, chiar și în cazul acestei cutii manuale, partea electronică de gestiune a motorului va avea grijă să dea un șpriț și să ridice turația atunci când schimbi vitezele în jos, pentru ca frâna de motor să intervină progresiv și ambreiajul să nu fie forțat. Pe vremuri, trebuia să-ți sincronizezi perfect mâna și piciorul pentru a reuși pe deplin așa ceva. Cu timpul, te-ai putea obișnui să auzi fără să fii surprins scurtul și agresivul mârâit al motorului, pe care știi că nu l-ai provocat tu. Iar efectul este de nota 10: nu simți nicio bruscare în debutul încetinirii, iar mașina are o stabilitate impecabilă în noua postură de mers. Lui Porsche Cayman S îi place să fie condus în plaja de turații superioară pragului de 4000 rpm. Poate de aceea, plecarea de pe loc pare un pic indecisă în primul moment, când încerci să împaci un motor turat cu un ambreiaj clasic și cu o transmisie încă imobilă. Nu-i nimic, chiar și așa vei, atinge 100 km/h în 5 s.
Alfa, cu avantaj turbo
Porsche oferă mult în materie de conducere sportivă, dar manierele elegante și răspunsul progresiv al motoarelor aspirate ajung adesea să fie surclasate de temperamentul vulcanic specific propulsoarelor turbo. Dincolo de performanțele măsurate conform procedurilor obișnuite, Alfa profită din plin de avantajul sistemului de supraalimentare. În cazul său, reluările accelerației sunt mai viguroase, iar reacția motorului în plaja inferioară de turație este mai dezinvoltă. Italienii au pus un pic de violență, de exagerare în comportamentul mașinii lor, iar asta se va simți pe un traseu cronometrat, în contrast cu comportamentul academic al lui Cayman S. Masa redusă a Alfei 4C se dovedește a fi un avantaj interesant inclusiv la frânare. Pe uscat, distanțele de oprire ale automobilului italian sunt clar mai scurte, Alfa 4C fiind capabilă să atingă decelerații respectabile, de până la –11,7 m/s2. Nici Porsche nu este departe, cu –11,6 m/s2, dar cumularea diferenței de-a lungul unei probe pe traseu va dezavantaja coupé-ul german. Ambele mașini au sistemul ESP programat să intervină târziu, lăsându-l pe cel de la volan să simtă ce se întâmplă cu mașina la limită și, eventual, să facă el corecțiile necesare înainte de a fi necesară o stabilizare a vehiculului prin frânarea selectivă a roților.
Porsche Cayman S: Aceasta este mașina sport capabilă să răspundă cel mai bine și necesităților legate de utilizarea cotidiană. Surpriza nu vine neapărat din câștigarea victoriei în test, cât din potențialul său dinamic aflat, în linii mari, la nivelul celui propus de sportiva dedicată Alfa Romeo 4C. Cayman pierde în privința exclusivismului, iar costurile sale sunt mai ridicate.
Ambele mașini au configurație constructivă cu motor central, iar comportamentul lor este tipic sportiv, dar apare o senzație ceva mai distinctă de inerție laterală în cazul lui Cayman S (masa mai mare a mașinii este, bineînțeles, la originea acesteia). Pe de altă parte, Alfa 4C e ceva mai delicată în privința reacției la accelerație la ieșirea din viraje, date fiind atât dezvoltarea rapidă a cuplului oferită de motorul turbo, cât și masa redusă a mașinii. Greu de spus ce ar trebui să preferăm. Oricum, acesta este genul de problemă cu care am fi fericiți să ne batem capul timp de zile și săptămâni în șir, numai să fie cineva care să plătească benzina, pneurile și chiria circuitului. Dacă suprafața de rulare nu ar fi uscată și perfect aderentă, diferențele menționate ar fi și mai evidente.
O surpriză din partea specialiștilor de la Alfa Romeo pentru adepții necondiționați ai conducerii sportive totale: sistemul ESP, activ în modul de conducere Dynamic, e scos automat din funcțiune dacă selectezi modul Race. În această setare, singura sa funcție va fi aceea de simulare a diferențialului cu alunecare limitată. Cayman S are (opțional) un diferențial mecanic cu alunecare limitată autentic. Cel puțin în versiunea cu cutie manuală. Masa sa este cu 383 kg mai mare, iar înclinările laterale ale caroseriei sunt o idee mai pronunțate (în schimb, amorsarea oscilațiilor este inhibată ferm de către suspensie). Ceea ce te ajută să simți faza incipientă a supravirării. Asistarea direcției este mai bine dozată la Cayman.
Porsche Cayman este mai ușor de înțeles și controlat, în timp ce Alfa 4C livrează emoții și provocări din belșug. Satisfacția se regăsește în ambele abordări, cât se poate de reprezentative pentru specificul național al producătorilor implicați. Dincolo de toate, direcția în care se simt cam tare denivelările, scaunele cu configurație perfectibilă și sarcina utilă meschină, de numai 151 kg, aruncă o umbră de îndoială asupra mașinii italiene. Fără să mai adăugăm și prețul piperat. Chiar dacă nu în mod neapărat glorios, înțelepciunea se arată a fi mai presus de atitudinea pasională și în acest test.
ams 8/2014
