Mazda3 echipată cu dieselul de 2,2 litri și 150 CP promite un consum urban de combustibil de doar 4,9 l/100 km. În cadrul concursului Mazda3 Urban Challenge 24 hours, am încercat să vedem dacă această valoare este o simplă himeră sau chiar poate fi atinsă în realitate.
Text: Cristian Sterea. Foto: Mazda
Deși consumul de combustibil redus e ultimul lucru care îți vine în cap atunci când vezi sau mergi cu o Mazda3, japonezii o țin pe-a lor și și-au propus să ne convingă de eficiența tehnologiilor Skyactiv. În acest sens, au organizat chiar un test de consum desfășurat în centrul orașului Viena, ce a inclus și o porțiune din celebrul inel Ringstrasse. Inițial, gândul parcurgerii la ralanti a frumoaselor bulevarde vieneze nu părea chiar o idee atât de rea, dar să faci chestia asta 24 de ore consecutiv, în cerc și suportând priviri încruntate din partea celorlalți participanți la trafic începe să sune ușor a nebunie. Din fericire, nu a fost o sarcină pentru un singur om, ci pentru mai mulți. Prin urmare, împreună cu alți trei colegi jurnaliști, am format echipa României și ne-am aliniat la start alături de Austria, Croația/Serbia, Ungaria și Slovenia.
Materialul de concurs a constat într-o Mazda3 Sport, adică hatchback, echipată cu dieselul de 2,2 litri, ce dezvoltă 150 CP și un cuplu maxim de 380 Nm. Această motorizare respectă deja normele antipoluare Euro 6, este echipată standard cu sistem auto stop/start și are cel mic raport de compresie pentru un motor diesel de serie mare, de 14:1. Această ultimă caracteristică, raport de compresie mic, reprezintă unul dintre principiile esențiale ale tehnologiei Skyactiv, în opoziție cu trendul actual al downsizingului, care urmărește obținerea de puteri mari raportată la cilindree. Consumul mixt anunțat este de 4,1 l/100 km, cel urban fiind 4,9. Surprinzător, aceste valori ce par utopice în viața reală au fost depășite de toate echipele înscrise în concurs! Dar s-o luăm cu începutul…
Mașina de test a avut mici probleme cu sistemul de înregistrare al consumului, așa că, pe parcursul celor 24 de ore, am schimbat mașina roșie cu cea gri.
Din partea oficialilor Mazda, am primit asigurări ferme că mașinile nu au absolut nicio modificare specială, ci sunt identice cu cele livrate tuturor clienților. Totuși, fiind vorba despre un concurs, celelalte echipe au încercat să muște din cașcaval și au umflat roțile la 4 atmosfere. Ca să egalăm șansele, am făcut și noi același lucru și ne-am așezat apoi pe grila de start. Debutul nu l-am făcut tocmai cu dreptul pentru că sistemul suplimentar montat pe mașină, care înregistra precis consumul de combustibil, a refuzat să mai pornească. În consecință, am apelat la mașina de rezervă, identică și aceasta cu celelalte, dar cu o presiune în pneuri normală.
Ne-am avântat în traficul vienez cu viteza melcului, încercând să identificăm traseul de concurs, acesta fiindu-ne prezentat pe o hartă nu tocmai elocventă. Negreșit, am sfârșit prin a rătăci pe străduțe cochete și întortocheate, care însă nu au nici în clin, nici în mânecă cu consumul de combustibil redus. Oricum, primul tur nu a fost un dezastru total, și celelalte echipe întâmpinând probleme similare. Apoi, am schimbat mașina și presiunea în anvelope. Dintr-o dată, lucrurile parcă au început să curgă mai fluent, rularea din inerție fiind mult mai lungă. În lupta cu orele de vârf ale traficului se puteau aplica două strategii mari și late: fie încercai să prinzi undă verde și trebuia să accelerezi mai mult, fie mergeai la ralanti, suportând apostrofările celorlalți participanți la trafic, și stăteai la mai multe stopuri. Într-un final, cea de-a doua metodă s-a dovedit a fi mai puțin riscantă și ușor mai eficientă în privința consumului, aproximativ 0,2 l/100 km. După primele ture, chiar în perioada cea mai aglomerată a zilei, am reușit să scoatem o medie a consumului de aproximativ 4,1 l/100 km, cât consumul extraurban dat în fișa tehnică. A urmat o serie de probe speciale care să mai înlăture monotonia. Aici însă, nu prea am avut noroc, majoreta care trebuia să conducă după indicațiile noastre dovedindu-se a fi prea grăbită și realizând o medie de 6 l/100 km.
Viena a oferit un decor spectaculos, așa că rularea la ralanti a fost chiar plăcută în primele ture. Apoi, situația s-a mai schimbat…
Au urmat probele de noapte și recordurile de consum. Cu excepția a două semafoare, se putea rula constant pe bucăți bune de drum, la 60 km/h. Oarecum curios, computerul de bord arăta un consum de combustibil mai mic atunci când se mergea într-o anumită viteză, la 1100–1200 rpm, decât dacă rulam cu mașina scoasă din viteză, la ralanti. În fine, cei mai iscusiți s-au dovedit a fi slovenii, care au înregistrat doar 3,15 l/100 km. Noi am fost în permanență pe podium, iar dimineața ne-a prins pe primul loc în clasamentul general.
Bucuria nu a ținut însă prea mult timp pentru că, exact atunci când traficul începea să se aglomereze, catalizatorul a considerat că a venit vremea unui ciclu de regenerare. Sistemul auto stop/start a încetat să mai funcționeze și un ușor miros de încins intra în habitaclu prin geamurile larg deschise. Ceea ce la început nu părea prea grav s-a dovedit într-un final un mic dezastru, consumul crescând la peste 7 l/100 km. Nu toate echipele au pățit acest lucru, iar la una dintre ele, valoarea consumului era neverosimil de mică pentru un ciclu de regenerare, undeva pe la 4,5. Astfel, ne-am îndepărtat de pozițiile fruntașe și nu am mai reușit până la sfârșit să recuperăm handicapul. După ce toate echipele au trecut linia de finiș, iar datele au fost centralizare, concluzia a fost cât se poate de clară: consumul dat în fișa tehnică nu doar că poate fi realizat, dar poate fi chiar mai mic dacă se rulează foarte încet. Probabil, în cazul în care am fi urmat mai mult traficul, dar fără să plecăm de la semafor ca într-o competiție auto, cum fac localnicii, am fi realizat o medie apropiată de cea declarată de constructor. La final, echipa României s-a clasat pe locul al patrulea, cu o medie de 4,01 l/100 km realizată în 365 km, iar cei de pe primul loc au obținut 3,85 l/100 km.
În urma acestui maraton al consumului, nu am regretat atât de tare poziția obținută sau noaptea pierdută, cât faptul că am nedreptățit total cei 150 CP ai propulsorului ținându-i la un regim extrem de sărac în motorină. Sper ca următoarea întâlnire cu Mazda3 să fie într-un cadru ceva mai întortocheat și rapid, iar consumul de combustibil să nu fie amintit nici măcar în glumă.
Comentarii închise.