Toți bărbații suntem de fapt băieți și nu cred că există vreun băiat care să nu-și fi dorit un trike atunci când a văzut unul circulând pe stradă. Întrebarea este cum ar reacționa după primii 100 de metri parcurși cu așa ceva…
Totul a început în 2008. Eram la întrunirea dealerilor Harley-Davidson, organizată în Las Vegas, în iulie. Pe vremea aceea,
întrunirile marii familii erau organizate numai în Statele Unite, în fiecare ianuarie și iulie. De obicei, înainte de eveniment
circulau zvonuri, scăpau informații legate de surprizele pregătite, de noile modele care urmau să le fie prezentate dealerilor.
De data aceasta, poate că secretul a fost păstrat mai bine, cert este faptul că în salonul în care erau expuse motocicletele pregătite pentru sezonul următor se afla și un trike, un triciclu Harley-Davidson care a atras privirile tuturor. Entuziasmul tuturor a atins cote maxime pentru că produsul promitea un segment complet nou de potențiali clienți. În toată povestea era însă și o veste proastă, cel puțin pentru dealerii din Europa: triciclul nu putea fi omologat pe continentul nostru și urma să fie comercializat numai în Statele Unite și în celelalte părți ale lumii în care reglementările referitoare la înmatricularea vehiculelor cu trei roți nu erau atât de stricte.
Au trecut vreo 6 ani până am putut vedea triciclul Harley-Davidson în Europa, dar asta a însemnat un pas înainte în construcția de motociclete, deoarece producătorul american a lansat în această perioadă proiectul Rushmore. Cei de la Harley-Davidson au stat de vorbă cu mii de motocicliști din întreaga lume, au mers pe motociclete zeci de mii de kilometri împreună cu clienții și au aflat în acest fel ce se dorește. Cele mai bune idei au fost puse în practică și astfel au apărut motocicletele touring ale proiectului Rushmore, cu îmbunătățirile așteptate de clienți. Pentru prima dată, produsul final a ieșit așa cum îl doreau cei care îl foloseau, nu producătorii lui.
Și ce altceva își puteau dori clienții decât și-ar putea dori orice motociclist pasionat de drumuri lungi ? Control mai bun și
siguranță, un motor mai puternic, acces la comunicație, confort și forme atrăgătoare. Toate dorințele amatorilor de touring s-au transformat în realitate pe toate modelele noii game create de Harley-Davidson, iar triciclul Tri Glide Ultra este unul dintre ele. Dar să le analizăm pe rând.
Control și siguranță înseamnă un șasiu rigid, amortizoare eficiente, frâne puternice și multă lumină, ca să vezi și să fii văzut. Conștienți de faptul că forțele care acționează în cazul unui vehicul cu trei roți sunt diferite de cele întâlnite în cazul unei motociclete, inginerii de la Harley-Davidson au construit un șasiu nou, fără nici o legătură cu cele existente la motociclete. Putem spune însă că în firmă exista o experiență anterioară datorită modelelor vechi de tricicluri pe care fabrica le realizase. E adevărat că asta s-a întâmplat cu mulți ani înainte și că triciclurile apărute atunci erau diferite. Este vorba despre niște unități produse pentru poliție, în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, care au fost adaptate și pentru uz profesional în diferite domenii de activitate.
Noul șasiu a fost gândit pentru nevoile moderne și mai ales pentru motorul performant care a fost folosit. Partea frontală, jugul în care e instalată furca de față, este mult mai solidă comparativ cu șasiurile de motocicletă, iar unghiurile furcii sunt diferite. Amortizoarele față telescopice inversate au fost mărite, fiind de 49 mm, cu o cursă de 117 mm și având posibilitatea de reglaj la preîncărcare și compresie, în timp ce pe spate sunt instalate amortizoare cu aer având cursa de 76 mm și multiple posibilități de reglaj.
Șasiul era deci mai rigid, special construit, amortizoarele erau corespunzătoare, nu mai lipseau decât frânele pentru un vehicul cu o masă de peste 550 kg. Și ele au apărut, pe triciclu fiind instalat un sistem de frânare denumit de producător „Linked Brake System“. Pe față sunt folosite etriere cu șase pistonașe, care acționează cele două discuri de frână de câte 300 mm, iar pe spate, câte un etrier cu un singur pistonaș, pe fiecare din roțile de spate, discurile având 270 mm. Chiar dacă frâna de față este cea importantă, poate în mai mică măsură comparativ cu motocicletele, pentru că masele sunt diferit distribuite, cu o greutate importantă pe spate, frâna spate este tratată diferit față de cele de la două roți. În cazul în care se acționează pedala de frână (frâna spate), instalația transmite comanda la etrierele celor două roți posterioare și parțial la etrierele de față, doar la două cele șase pistonașe, astfel încât triciclul frânează cu toate roțile. Și chiar se simte cum masivul vehicul se așază cu burta pe pământ. Ca și în cazul frânărilor pe motocicletă, frânarea recomandată este cea cu amândouă frânele, față/spate, situație în care perioada de frânare e surprinzător de scurtă pentru masa și volumul deplasate. Pentru un plus de siguranță, triciclul este echipat și cu o frână de parcare, comanda aflându-se în dreptul piciorului stâng al pilotului și fiind foarte ușor de controlat.
În fine, ultimul capitol la care se putea interveni pentru îmbunătățirea siguranței și a controlului e sistemul de lumini. Pentru toate componentele a fost utilizată tehnologie LED, astfel încât toate sursele de lumină sunt mult mai eficiente, lumina difuză acționând la 50 m în fața vehiculului, în timp ce fasciculul concentrat luminează la peste 140.
Pentru propulsarea ansamblului era nevoie de un motor mai vioi, așa că tehnicienii fabricii au luat decizia să echipeze triciclul cu unul dintre cele mai performante propulsoare produse vreodată de Harley-Davidson: Twin-Cooled High Output Twin Cam 103. În traducere liberă, numele acestui puternic motor de 1690 cmc, care produce un cuplu de 138 Nm la 3750 rpm, indică modul de răcire mixtă, lichid/aer. Față de propulsoarele răcite cu aer folosite până acum, prin utilizarea parțială a lichidului este eliminat complet disconfortul pilotului și al pasagerului, creat de aerul cald rezultat
ca urmare a procesului de răcire. Un radiator ascuns discret în carena inferioară face posibilă existența unui mic circuit de
răcire care acționează în jurul supapelor de evacuare, loc unde se produce cea mai mare parte din căldura motorului.
În carenă, care este similară cu cele instalate pe o parte din motocicletele gamei touring, sunt amplasate și alte componente interesante ale triciclului. În afară de diferitele compartimente pentru depozitare, toate putând fi acționate cu o singură mână (chiar și cu mănușă), există sistemul audio performant alături de marele display de 6,5 inchi al sistemului de infotainment, cu comandă tactilă și vocală, un sistem de comunicație și informație sofisticat, cu multiple facilități, având în configurație standard ultimele găselnițe ale tehnologiei moderne. În aceste condiții, nu trebuie să ne mai mire faptul că există comunicație între pilot și pasager, echipament care se află de mulți ani în dotarea motocicletelor scumpe Harley-Davidson.
De altfel, grija acordată confortului pasagerului, dovedită prin multe detalii constructive existente, o depășește în multe privințe pe cea acordată pilotului. Chiar dacă șaua acestuia este una dintre cele mai comode din cele existente pe vreo motocicletă, nu se poate apropia de măreția celei rezervate pasagerului, asemănătoare unui tron, având spătar, cotiere și două mari boxe, ca și cum cele din față nu s-ar fi auzit suficient de bine/tare, plus tălpici, ca nu cumva să se streseze cel care ocupă tronul.
Nici locul de depozitare nu ar trebui să reprezinte vreun stres pentru cei de pe triciclu, volumul total al spațiilor de depozitare echivalând cu al unui portbagaj decent de la un turism. Cât despre senzațiile pe care le ai pilotând un astfel de OZN pe străzile din România, nu mai trebuie să vă spun nimic,oricum nu mai contează: atât timp cât trece un Harley-Davidson, niciun alt vehicul nu se mai vede, vă garantez.
Plusuri: Sistem de informație/comunicare excepțional, confort total, design spectaculos
Minusuri: Frâne perfectibile, preț prohibitiv
