Mercedes-Benz este prezent în cam toate categoriile de autovehicule rutiere, de la micuțul smart până la remorcherele grele Actros. Acesta este în sine un lucru neobișnuit, însă și mai ciudat e că le face pe toate cel puțin bine. Iar unul pe care îl face chiar foarte bine este Mercedes-Benz Sprinter, situat undeva la mijlocul gamei sale de vehicule. În 21 de ani de producție au fost livrate 3 milioane de exemplare, ceea ce reprezintă o carte de vizită excelentă. Dar, noul Sprinter a devenit ceva mai eficient, mai sigur, mai confortabil, mai flexibil și cu mai multe destinații.
Apropo de eficiență, în cazul acestui microbuz de remarcat este că toate componentele majore ale mașinii sunt produse „în casă“. Adică, sunt foarte bine împerecheate pentru o funcționare sigură și eficientă. Din septembrie 2016 ar trebui ca toate exemplarele Sprinter să îndeplinească fie normele Euro 6, fie Euro IV, dar Mercedes s-a grăbit și s-a conformat acestor standarde cu multe luni înainte, toate motoarele diesel primind tehnologie SCR cu AdBlue, însemnele BlueTEC fiind înlocuite simplu cu CDI. Un plin de AdBlue este suficient pentru aproximativ 7000 km.
Pe lista de configurare sunt oferite patru motorizări, cea mai mare fiind un V6 de 3,0 l cu 190 CP și 440 Nm. În afară de aceasta, mai există trei versiuni ale motorului cu patru cilindri de 2143 cmc: 163 CP cu 360 Nm, 143 CP cu 330 Nm și 114 CP cu 300 Nm. În toate cazurile, puterea maximă este atinsă la doar 3800 rpm, ceea ce reprezintă o premisă pentru consumuri reduse de motorină, iar palierul cuplului motor maxim se întinde mereu pe 1000 rpm.
Din dorința de a se obține un consum de motorină cât mai mic, actualele modele Sprinter dispun standard sau opțional de o serie de artificii tehnice. Alternatorul, pompa de combustibil, compresorul instalației de climatizare și pompa hidraulică a servodirecției sunt toate controlate electronic în funcție de încărcarea fiecărui sistem în parte. În aceeași idee se încadrează și funcția stop/start a motorului, anvelopele cu rezistență redusă la rulare, suspensiile coborâte cu 30 mm și diferențialul cu frecare scăzută.
Pentru transmisie există două opțiuni, fie manuală cu șase trepte, fie automată cu șapte și convertizor hidraulic, posibil asamblată la Sebeș. În afară de transmisia clasică doar pe roțile din spate, pentru versiunile cu masa totală cuprinsă între 3,5 și 5 tone există varianta instalării unei tracțiuni integrale, cu sau fără reductor.
Inutil de enumerat aici, dar lista echipamentelor de securitate activă și pasivă ale vanurilor Sprinter seamănă foarte bine cu cea a autoturismelor. Nu vrem să punem egal între un van și o Clasa S, dar trebuie evidențiat că ambele sunt în topul siguranței segmentului din care fac parte.
O altă noutate, și tot una care nu se vede, este versiunea de 5,5 tone sarcină totală. În funcție de piața pe care va ajunge, această variantă va putea fi condusă doar de șoferi profesioniști sau nu neapărat, așa cum se întâmplă în Germania și Marea Britanie. Adevărul este că, atunci când este corect configurat, șoferul nici nu prea simte vreo diferență la volan când conduce un Sprinter de 2,8 t sau unul de 5,5 t (eventual, 8 t cu tot cu remorcă).
Text: Dan Athanasiu. Foto: Daimler
