Comori ascunse: Acei oameni minunați și mașinile lor de stins incendii

Alături, un UMT 104. „Tăicuțule, văd că te ții încă în putere, ți-e dor de o intervenție? Nu se mai poate, locul tău este luat acum de niște Volvo cum n-are nimeni în toată Europa. Da, e foarte corect, și tu ai tot șase cilindri în linie, dar hai să nu intrăm în detalii tehnice, fiindcă, în zilele tale cele mai bune, abia scoteai 100 CP și vreo 60 km/h. Jos pălăria pentru cei care te-au construit, parțial la Brașov, parțial la Timișoara. Oare câte familii îți sunt recunoscătoare? Ar trebui ca voi, pompierii, să vă pictați pe ușa șoferului numărul incendiilor învinse, așa cum fac piloții avioanelor de vânătoare cu inamicii doborâți.“

Uite și două Praga RN de care eu unul nu-mi aduc aminte să le fi apucat în serviciu. Incredibil cât de ușor se mișcă mecanismul de direcție după atâția ani de neclintire. „Dacă nu mă înșel, voi ați fost primele carosate la Victoria din Arad. Tot voi erați mai ușoare decât autotunurile SR 104 complet carosate și cu mult mai sofisticate, din care cauză erați probabil preferatele șoferilor militari pompieri.“

Cum s-a mai schimbat lumea! Mă uit cu admirație la acest Magirus care nu avea cabina închisă, doar șoferul și comandantul trupei stăteau pe scaune, restul servanților fiind nevoiți să rămână în picioare și să se țină de niște curele care mai există și astăzi, la aproape un veac de când a fost sacrificată vita respectivă. Astăzi, cu toții, pompieri sau nu, dacă nu avem instalație de climatizare în cabină, strâmbăm din nas. Nu poți să nu-i respecți pe bunicii pompieri, chiar și numai pentru atâta! Iar apoi, iarna, cu mâinile înghețate, trebuiau să se urce pe o scară din lemn de 20 de metri.

Ceva mai în dos, mai descopăr și un Delfin, frate bun cu cisterna SR114 ce-i stă alături. La fel ca autotunurile SR produse la Uzina Mecanică Timișoara, nici Delfinul conceput și realizat la Romprim București nu prea avea echivalent în lume, respectivele vehicule fiind complet originale. Acesta, deși pare a fi derivat dintr-un Roman nu era altceva decât un Bucegi complet carosat, ce oferea condiții de transport cu mult mai bune pentru servanți și, în plus, avea și capacitatea de intervenție sporită datorită tunului de apă și praf. Cei care l-au folosit știu că mașina avea, din cauza bazinului de apă, centrul de greutate foarte în spate, ceea ce conducea la un comportament mult subvirator. În anii ce au urmat, deficiența a fost remediată, iar mecanica a fost înlocuită cu cea de la Roman Diesel 10.135.