Odinioară au dispărut dinozaurii, astăzi e rândul mașinilor mici. Doar că, spre deosebire de atunci, de data aceasta noi purtăm responsabilitatea. Normele tot mai stricte privind emisiile și siguranța nu sunt niște catastrofe naturale inevitabile, ci sunt impuse de UE. Consecința: mașinile mici devin tot mai scumpe.

Desigur, mereu a fost valabil dictonul „mașină mică, profit mic“, motiv pentru care aceste jucării pentru asfalt au fost de regulă tratate cu destulă indiferență de către producători. Dar acum Bruxelles obligă și „piticii“ la aceeași avalanșă de sisteme de asistență (a căror inutilitate o criticăm constant, având în vedere funcționarea lor în continuare nesigură) și de măsuri de securitate cibernetică precum în clasa de lux. Asta duce la două opțiuni: fie acest gen de mașini dispar de pe piață, fie costurile suplimentare se transferă cumpărătorului. Exact ca la Toyota, pentru că actualul Aygo X pornește astăzi de la minimum 17.711 euro.

Predecesorul său, prezentat în aceste pagini, costa la momentul primei înmatriculări, în aprilie 2018, de la 9950 de euro. La acest preț se adăugau 300 de euro pentru pregătirea sistemului audio, 190 de euro pentru culoarea specială roșu Vulcan și 1000 de euro pentru pachetul x-Business, cu închidere centralizată cu telecomandă, geamuri electrice în față și aer condiționat manual. În total: 11.440 de euro.

Astăzi, după 56.500 km parcurși și doi proprietari, mașina are un preț de aproape 8000 de euro, la Autowelt Michael, în Beckdorf (Saxonia Inferioară). Și ăsta e un preț încă bun, după cum arată o cercetare rapidă a pieței. Chiar și pentru „rable“ cu kilometraj aproape de 300.000 se cer în jur de 3000 de euro. Din care se poate deduce că Toyota Aygo e, de fapt, destul de solidă. De altfel, există exemplare ale modelului anterior, care are același motor, cu 700.000 km la bord.

Trio cu aceeași tehnologie

Aygo nu este însă un model exclusiv Toyota. Începând din 2005, a fost produs în cadrul unui joint-venture cu Citroën și Peugeot, în uzina comună din Kolín, Cehia. Și a doua generație, prezentată aici și lansată din 2014, a existat ca trio aproape identic din punct de vedere tehnic. Abia la schimbarea următoarei generații, francezii s-au retras, iar actualul Aygo X este produs exclusiv de Toyota, tot la Kolín.

Tehnic, diferențele dintre „japonez“ și frații săi francezi sunt doar minime. Astfel, Peugeot și Toyota folosesc faruri cu sistem de proiecție și becuri mai rare, de tip HIR2, deci ar fi recomandat să ai mereu un set de becuri de rezervă. Citroën, în schimb, folosește formatul comun, H7, disponibil practic în orice benzinărie – și, apropo, obține o lumină mai bună în farurile reflexive convenționale.

Sub capotă, francezii oferă mai multă varietate. Ce-i drept, nici pentru ei nu mai există motoare diesel, însă aveau în gamă unul de 1,2 litri și 82 CP, care nu a fost disponibil pentru Aygo în nici în Germania, nici în România. Ceea ce nu reprezintă o mare pierdere, deoarece acest motor din familia PureTech a grupului Stellantis își antrenează arborii cu came printr-o curea de distribuție care funcționează în baia de ulei. În practică, asta duce la probleme serioase: cureaua se poate degrada, iar particulele desprinse pot înfunda circuitul de ungere, cu deznodământ fatal pentru motor. Și este suficient să fie folosită o singură dată ulei cu o specificație greșită pentru a declanșa procesul. Dacă cei 10 km/h în plus la viteza maximă și reprizele ceva mai bune merită acest risc e o decizie pe care trebuie să o ia fiecare cumpărător în parte.

Cu atât mai mult cu cât micul motor cu trei cilindri își face treaba foarte bine. Acest propulsor vioi a apărut pentru prima dată în Europa în 1998, la Daihatsu Sirion – puțină istorie nu strică. Datele de bază: un litru cilindree, patru supape pe cilindru, distribuție variabilă, în funcție de generație putere între 55 și 72 CP. În Aygo II, oferea inițial 69 CP pentru cei doar 70 kg ai blocului motor din aluminiu, iar la mijlocul anului 2018, trecerea la norma Euro 6d-temp, prin creșterea presiunii de injecție și a raportului de compresie, a adus 3 cai-putere în plus, cu o scădere minusculă a cuplului – diferență pe care nici cel mai sensibil șofer nu o poate percepe.

Și motorul ăsta ține. Nu cedează bobinele de inducție una după alta, nu încep variatoarele arborelui cu came să ticăiască sau să piardă ulei, iar pe supape nu se depune calamină, pentru că motorul nu are injecție directă. Totuși, Toyota cere un schimb de ulei anual sau la cel mult 15.000 km. E bine să se respecte acest interval, chiar și la o mașină mai veche întreținerea regulată fiind importantă. Bujiile, de exemplu, sunt prevăzute pentru schimb abia după 6 ani sau 90.000 km, iar acest moment nu trebuie ratat. Pentru că rateurile de aprindere nu doar că îngreunează pornirea, ci pot supraîncălzi catalizatorul cu benzină nearsă.

Sunt prevăzute bujii de tip Iridium. Cele bune, marca NGK, costă cam 100 de lei bucata – noroc că sunt doar trei. La acest rulaj este programată și verificarea jocului supapelor, operațiune care cere demontare consistentă și ia cam o oră și jumătate de manoperă. După încă 15.000 km vine rândul curelei pentru auxiliare – la mașina testată nu fusese schimbată, dovadă crăpăturile transversale de pe ea. Cât despre încrederea mărcii Toyota în durabilitatea modelului Aygo, se vede limpede la filtrul de combustibil, înlocuirea lui fiind prevăzută abia după 15 ani sau 180.000 km.

Confort nu prea mic

După această paranteză despre service, revenim la ce e important: cum merge Aygo? Prima generație era cu vreo 200 kg mai ușoară, dar suspensia era destul de rigidă. Următoarea generație surprinde la acest capitol: nu se lasă deranjată nici de asfaltul ondulat, ci rulează liniștită mai departe. Totuși, reglajul nu este prea moale – în virajele rapide, Aygo rămâne mult timp neutru, nu împinge imediat cu botul spre exterior și doar la schimbări intenționate de sarcină spatele începe să alunece ușor, lucru pe care ESP-ul îl corectează imediat.

Interesantă este și izolarea fonică: motorul începe să se facă mai auzit abia în treimea superioară a turației, însă rămâne evident în orice moment că la fiecare colț al mașinii rulează câte o roată – o altă formă de „cvadrofonie“. Nu e deranjant, ba chiar se potrivește atmosferei vesele din Aygo, care, cu multă tablă vopsită la vedere, arată clar că nu vrea să fie o limuzină luxoasă. Dar tot ceea ce atingi dă impresia de soliditate – bine, poate cu excepția acelei huse ciudate care ține loc de poliță pentru portbagaj.

Mică e lista de probleme

Nici chiar la cea mai dură probă pentru mașinile foarte mici, inspecția tehnică periodică, Aygo nu se face de rușine. Totuși, cele mai puține defecțiuni semnificative le are Peugeot, cele mai multe, Citroën, iar Toyota se află între ele. Dar, în termeni absoluți, vorbim despre puține probleme. Cel mai des, mecanicii bifează rubrica frânelor: fie discurile ruginite ale șoferilor prea precauți, fie plăcuțele uzate ale celor care folosesc Aygo ca mașină pentru livrările de pizza, mereu la limită – ambele situații pot afecta bilanțul. Un capitol aparte îl reprezintă frânele cu tambur de la puntea din spate, care trebuie curățate periodic de praful rezultat din uzura saboților. Dacă acest lucru nu se face, eficiența frânării scade sau devine inegală, ceea ce duce la rezultate slabe atât pentru frâna de mână, cât și pentru cea de picior. Următorul punct sensibil este sistemul de iluminare. Și aici sunt multe de comentat: reglajul fazei scurte, funcționarea semnalizatoarelor sau starea farurilor, care se mătuiesc rapid.

În schimb, trenul de rulare se prezintă în mare parte fără probleme, deși apar totuși cazuri de bucșe de brațe și articulații de direcție uzate. Cine vrea să scape definitiv de această grijă poate monta piese HD de la producătorul aftermarket Meyle, însă cu prețul unei mici scăderi a confortului la rulare. Iar dacă se înlocuiesc și bucșele de la prinderile brațelor stabilizatoare, care tind să crape, zona respectivă nu ar trebui să mai ridice probleme mult timp.

Cu toate acestea, rugina este, de asemenea, o problemă, mai precis la suportul motorului, la care se atașează și traversele. La exemplarul testat, rugina se află încă într-un stadiu incipient, dar se recomandă conservarea cu materiale hidrofuge. Dacă este deja prea târziu, în piața aftermarket există traverse noi, potrivite, la aproximativ 270 de lei.

Dar, de regulă, mai bine repari o bază bună și previi apariția ruginii. Costurile sunt mici, beneficiile, mari. Pentru că mașinile mici accesibile dispar treptat. Prin urmare, merită depuse toate eforturile ca ultimele exemplare bune – precum Toyota Aygo și modelele înrudite – să fie păstrate pe șosele cât mai mult timp.

Text: Hendrik Dieckmann/Traducere și adaptare: Dan Damian

CONCLUZIE

Toyota Aygo, Citroën C1 și Peugeot 108 se numără printre mașinile mici cu cel mai scăzut factor de stres la nivel tehnic. Totuși, trebuie respectate câteva reguli de bază: nu vă apropiați de modelul francez de 1,2 litri și de fostele mașini de serviciu, cum ar fi cele folosite de serviciile de livrare de pizza, dar nici de cele rulate în special pe drumuri scurte. Pentru că mersul doar „din poartă în poartă“, cu motorul mereu rece, poate să doboare până și o Toyota. Marca japoneză are cea mai mare ofertă: din cele 2390 de exemplare oferite din trio, Aygo reprezintă aproape jumătate.

Articolul Second hand: Toyota Aygo – Totul OK? este un articol original Auto motor si sport. Toate drepturile rezervate Auto Motor și Sport Romania.

Aygo este cel mai mic model din gama Toyota. Cea mai recentă generație a sa nu se dorește a fi un succesor direct, ci un model SUV din clasa mică. Modelul japonez destinat pieței europene, a fost proiectat de către designeri de la centrul de design Toyota-Lexus de lângă Nisa iar producția se va desfășura la fabrica din Kolín în Republica Cehă.

Noua Aygo X este dezvoltată pe platforma TNGA (Toyota New Global Architecture), aceeași pe care au fost concepute inclusiv noile Yaris și Yaris Cross. Modelul folosit ca bază pentru dezvoltare a fost conceptul Aygo X Prologue. Noul Aygo X de serie se remarcă prin vopseaua standard în două tonuri și forma trapezoidală a grilei frontale, această formă fiind regăsită în diferite locuri la partea exterioară. Luminile de zi și indicatoarele de schimbare a direcției beneficiază de tehnologie LED. Când vine vorba de culorile disponibile, designerii s-au inspirat din condimente: tonul de verde se numește cardamom în marketing, Chilli (ardei iute) este un ton puternic de roșu pe care particulele metalice albastre îl întunecă, Ginger (ghimbir) reprezintă bej și ienupăr ( Ienupăr – aici ne referim la boabe de ienupăr) este un albastru închis, cu nuanțe roșiatice.

Mic și agil

Consolele micului SUV sunt destul de scurte, iar lungimea sa totală este de doar 3,7 metri. Toyota comunică un diametru de bracaj de 9,4 metri de unde rezultă că Aygo este relativ ușor de manevrat în spațiile mai înguste chiar dacă nu se găsește la același nivel cu Smart Fortwo sau Renault Twingo care au un diametru de bracaj de doar 6,95 metri. Jantele standard de 18 țoli asigură o gardă la sol ridicată iar tracțiunea integrală nu este disponibilă. Aygo X este mai potrivit în special pentru centrele orașelor datorită lățimii sale de numai 1,74 metri în timp ce înălțimea de 1,51 metri asigură mult spațiu în interior. Producătorul japonez anunță un volum al portbagajului de 231 litri care poate fi extins prin rabatarea banchetei din spate.

Actualizări wireless

Interiorul lui Aygo X ar trebui să fie mai silențios decât generația precedentă Aygo datorită utilizării generoase a materialelor izolante. Pentru fanii audio există un sistem JBL cu amplificator de 300 de wați, patru difuzoare și un subwoofer în portbagaj la un cost suplimentar. Aerul proaspăt pătrunde în interior prin sunroof-ul din material textil care opțional poate dispune de acționare electrică.  Ecranul de infotainment din partea superioară a consolei centrale are 9 țoli în diagonală (aproximativ 23 de centimetri). Android Auto și Apple Carplay sunt integrate în sistemul de infotainment, iar aplicația MyT de la Toyota poate fi folosită pentru a citi date precum locația vehiculului sau nivelul de combustibil din rezervor. Actualizările de software sunt posibile prin Over the Air (OTA), adică fără fir.

Echipamente de securitate de top

Sistemele de securitate ale lui Aygo X includ tehnologie pe care aproape niciun alt producător o oferă în prezent în segmentul auto mic. O cameră și un radar cu unde sunt amplasate în partea din față a vehiculului. Sistemul Pre-Crash este acum activ și la viteze mai mari, iar detectarea pietonilor funcționează acum atât ziua cât și noaptea, în timp ce detectarea bicicliștilor este limitată la zi. Există, de asemenea, un sistem adaptiv de control al vitezei de croazieră, un sistem de menținere a benzii de rulare și un sistem de conducere de urgență.

Lansare pe piață la începutul verii, prețuri de la 15.000 de euro

Noua generație este echipată cu un motor având 3 cilindri de 1 litru (serie 1KR-FE) cu 72 CP. Acesta este asociat în standard cu o cutie de viteze manuală cu 5 rapoarte sau opțional de o transmisie automată cu 5 rapoarte având variații continue ale rapoartelor.

Noul mini SUV Toyota Aygo X  va fi comercializat începând din mai sau iunie 2022. La lansarea pe piață, clienții pot comanda timp de șase luni versiunea de echipare Limited destul de bine echipată și care va fi disponibilă într-o serie limitată de 500 de exemplare. Toyota nu anunță momentan câte exemplare Limited vor fi disponibile în toată Europa. Toyota nu poziționează Aygo X ca un succesor direct al lui Aygo, ci ca un SUV individual. Dacă prețul de bază al lui Aygo era de 13.300 euro, în cazul lui Aygo X, acesta se ridică la aproximativ 15.000 de euro.

Noua Toyota Aygo X

Noua Toyota Aygo X

Noua Toyota Aygo X

Noua Toyota Aygo X

Noua Toyota Aygo X

Noua Toyota Aygo X

Noua Toyota Aygo X

Cockpit Toyota Aygo X

Instrumente de bord Toyota Aygo X

Interior față Toyota Aygo X

Interior apate Toyota Aygo X

Sunroof cu acționare electrică opțional

Gama Toyota Aygo X

Gama Toyota Aygo X

Articolul Noua Toyota Aygo X sub formă de SUV de clasă mică este un articol original Auto motor si sport. Toate drepturile rezervate Auto Motor și Sport Romania.

Recunoscuți pentru priceperea lor de a construi excelente mașini de oraș, francezii fac din nou valuri în segmentul mini prin lansarea unui model foarte simpatic: Citroën C1. La fel ca și în cazul generației precedente, mezinul gamei a rezultat din colaborarea grupului-mamă PSA cu constructorul japonez Toyota. Astfel a luat ființă o tripletă de modele, din care mai fac parte Peugeot 108 și Toyota Aygo. Toate sunt produse la uzina cehă TPCA (Toyota Peugeot Citroën Automobile) din Kolin, localitate situată la aproximativ 60 de kilometri est de Praga, de către niște lucrători care trebuie să fie foarte atenți să nu încurce între ele siglele celor trei mărci. Lăsând răutățile deoparte, aspectul exterior al acestor frați este atât de diferit, încât nici măcar profilul similar al caroseriei nu prea reușește să te convingă că între ei există o legătură de rudenie așa de strânsă.

În ciuda dimensiunilor exterioare foarte compacte (3,46 m lungime), Citroën C1 nu renunță la specificul mărcii și adoptă o imagine complexă. Privită puțin dintr-o parte, mașina îți dă senzația că ar fi ușor încruntată din cauza blocurilor optice superioare înguste, dar, dacă mai faci doi pași în lateral, până în dreptul părții frontale, ai impresia că vezi un zâmbește cu grila radiatorului până la urechi. Apoi, unele elemente (montanții din față, plafonul și oglinzile laterale) vopsite în culori diferite de restul caroserie inspiră un caracter modern și special, iar spatele cu hayon confecționat integral din sticlă are darul de a consfinți personalitatea inedită a modelului. Pe lângă cele două versiuni de caroserie cu trei și cinci uși, mai este propusă și varianta decapotabilă Airscape, cu pavilion textil acționat electric.

Interiorul păstrează spiritul nonconformist și tineresc al exteriorului, dar propune anumite soluții care trădează cât se poate de clar caracterul accesibil al mașinii. De pildă, oglinzile retrovizoare laterale au în echiparea de bază doar reglaje mecanice. Asta înseamnă că, atunci când vrei să o reglezi pe cea din dreapta, în cazul în care nu există un pasager care să te ajute, ești obligat la câteva exerciții de stretching. Apoi, geamurile din spate sunt batante și pot fi „crăcănate“ doar de cei care stau pe banchetă. În schimb, pe lista de dotări se găsesc echipamente moderne, cum ar fi un sistemul multimedia cu ecran tactil de 7 inchi și conectivitate extinsă, camera video pentru marșarier, asistentul la pornirea în rampă și sistemul de frânare automată în oraș, în cazul unei posibile tamponări. Deși preponderent dure, materialele folosite la finisare nu arată deloc rău, iar spațiul propus pasagerilor este decent. Bineînțeles, locurile din spate pot deveni incomode la drum lung, dar la deplasările scurte în oraș nu ridică probleme. Capacitatea utilă de încărcare standard a portbagajului de 196 de litri se extinde până la de patru ori prin plierea spătarului banchetei, astfel că și în sesiunile de shopping din Date tehnice ziua salariului va fi suficient loc pentru toate lucrurile achiziționate.

Motorul cu trei cilindri se descurcă mulțumitor în traficul urban, în ciuda celor doar 69 CP dezvoltați. În plus, consumă și puțin (în jur de 5,5 l/100 km) atât timp cât aerul condiționat este oprit. Cine dorește performanțe superioare are la dispoziție noua motorizare PureTech de 82 CP, care e dotată și cu sistem automat de oprire a motorului în momentele de staționare. Raza de bracaj infimă (doar 4,8 m) și greutatea redusă îți lasă impresia că C1 este o mașină destul de agilă, însă acest lucru nu se confirmă și la viteze ridicate, când caroseria începe să se încline vizibil sub greutatea forțelor laterale. În schimb, suspensia se dovedește a fi foarte confortabilă, în ciuda roților cu diametrul mic.

Prețurile de listă pentru Citroën C1 pleacă de la 10.788 de euro, o valoare care respectă statutul pretențios al mașinii, dar discounturile destul de importante anunțate ar putea transforma modelul francez într-o achiziție nu doar deosebită, ci și avantajoasă.

Plusuri: Manevrabilitate bună în spații înguste, suspensie confortabilă, design spectaculos, interior suficient de încăpător

Minusuri: Consum cam mare cu climatizarea pornită, ruliu pe viraje, geamuri spate batante, echipare de bază sumară

Articolul Test: Citroën C1 VTi 69 – Farmecul simplității este un articol original Auto motor si sport. Toate drepturile rezervate Auto Motor și Sport Romania.

Noua Toyota Aygo

Noua Toyota Aygo este disponibilă în variantele standard și Eco, din momentul lansării. Cea din urmă beneficiază de rapoarte mărite pentru treptele a patra și a cincea, anvelope cu coeficient redus de frecare în rulare (RRC), sistem Toyota Stop & Start și îmbunătățiri de ordin aerodinamic. Varianta standard obține o reducere a consumului de la 4,4 la 4,1 l/100 km față de generația precedentă, ceea ce se traduce într-o scădere cu 7 g/km a emisiilor de CO₂, ajungându-se la valoarea de doar 95 g/km. Varianta Eco se comportă și mai bine, evidențiind un consum de 3.8 l/100 km și emisii CO₂ de 88 g/km.

Din punctul de vedere al echipărilor, încă din standard, noua Toyota Aygo are dotări relativ generoase. Toate mașinile dispun de sistem audio cu radio AM/FM cu mufe USB și AUX, faruri cu lumini de zi (DRL) cu LED, sistem de control al stabilității vehiculului (VSC) și sistem de asistență la pornirea în rampă (HAC).

Toyota Aygo a debutat la Geneva

David Terai, inginerul-șef responsabil de noul AYGO, spune: „Principalul meu stimulent a fost crearea unei mașini de care oamenii să se îndrăgostească. În mod tradițional, atractivitatea mașinilor din segmentul A o constituiau practicitatea, dimensiunile compacte și prețul redus. Însă, adeseori, acestea nu erau atractive“.

Versiunea de echipare ‘x-play’ se află în centrul strategiei de gamă a noului AYGO. Aceasta formează baza pentru toate variantele de personalizare, constituind totodată fundația edițiilor speciale ‘x-cite’ și ‘x-clusiv’. Prețul special de lansare al versiunii de bază, X, cu caroserie în trei uși este 9237 de euro cu TVA. În România, pe lângă cele menționate mai sus, noua Toyota Aygo se comercializeză cu o garanție de 5 ani sau 160.000 km și cu Toyota Eurocare, programul de asistență rutieră valabil în toată Europa.

Articolul Noua Toyota Aygo se lansează în România este un articol original Auto motor si sport. Toate drepturile rezervate Auto Motor și Sport Romania.

Marea surpriză a celei de-a doua generații Toyota Aygo o reprezintă înfățișarea individuală, diferită într-o măsură mult mai mare de frații de platformă Peugeot 108 și Citroën C1, și care utilizează ca temă principală de design pentru partea frontală forma literei X. De asemenea, deosebirile continuă pe lateral, ușile spate având o linie ascendentă și fiind susținute inclusiv de partea din spate, care iese în evidență prin stopuri verticale, integrate în montanți.

Cu mici variații ce implică o creștere a lungimii cu 25 mm și o scădere a înălțimii, dimensiunile exterioare au rămas similare, lungimea fiind acum de 3455 mm. Totuși, reprezentanții constructorului japonez promit un habitaclu mai încăpător, iar portbagajul a crescut cu 29 de litri, până la 168. Ca și frații de concern, Aygo poate fi comandat atât în versiune cu două, cât și cu patru portiere, iar opțional este oferit un pavilion textil escamotabil. Totodată, în încercarea de a concura modelele de life style ale segmentului, citadina japoneză propune un program destul de amplu de personalizare.

Interiorul vine și el cu un design la fel de îndrăzneț, pe gustul tinerilor. Bordul este dominat de ecranul tactil generos al sistemului multimedia x-touch, care oferă o conectivitate extinsă. Noi sunt și comenzile sistemului de climatizare, cele ale modelului precedent fiind destul de mult criticate în trecut.

Ca motorizare, Aygo va conta pe serviciile unui propulsor cu trei cilindri, de un litru și cu distribuție variabilă, ce dezvoltă 68 CP.

Noua generaţie Toyota Aygo va fi produsă, ca și până acum, alături de celelalte două modele ale grupului PSA, în uzina de la Kolin, Cehia.

Articolul Toyota Aygo a debutat la Geneva este un articol original Auto motor si sport. Toate drepturile rezervate Auto Motor și Sport Romania.

Citadina Toyota Aygo este una dintre surprizele pregătite de japonezi pentru Salonul auto de la Geneva, programat să își deschidă porțile în data de 4 Martie. Adoptând o nouă temă de design denumită J-Playful, mezina gamei Toyota va afișa un aspect simpatic și jucăuș. Deocamdată, oficialii mărcii au prezentat doar o imagine teaser cu noua generație, în schimb David Terai, Inginer Șef, ne explică filosofia din spatele noului Aygo: ”Am dorit să creez o mașină care iese în evidență prin stilul japonez, pentru a capta imaginația clienților din întreaga Europă. Astfel, m-am inspirat din cultura tinerilor japonezi”

Toyota Aygo va împărți aceeași platformă tehnică cu Peugeot 108, model prezentat cu puțin timp în urmă, și va fi produsă tot în uzina de la Kolin, Cehia. Liniile generale ale caroseriei vor fi cât se poate de similare cu ale fratelui său francez, dar modelul Toyota se individualizează prin partea frontală ce utilizează ca temă principală forma literei X, în centrul căreia se găsește sigla Toyota. De asemenea, farurile integrează lumini de zi cu leduri și cu o formă caracteristică.

Toyota Avensis, cu internet și hotspot în echiparea de bază

Probabil mai lungă decât modelul anterior, la fel ca și noul Peugeot 108, cea de-a doua generație Aygo va avea un habitaclu mai practic și mai încăpător. Bordul va renunța la o parte din butoane și va regrupa comenzile pe o nouă interfață cu ecran tactil cu dimensiunea de 7 inchi.

Datele tehnice continuă să fie un mister, dar ne așteptăm la aceleași propulsoare cu trei cilindrii alimentate cu benzină, de 1 și 1,2 litri. Nu este exclus nici ca numărul versiunilor de caroserie să fie același, adică cu două și patru uși, precum și o variantă pseudo-decapotabilă, cu pavilion textil escamotabil.

Articolul Toyota Aygo, noua generație se prezintă la Geneva este un articol original Auto motor si sport. Toate drepturile rezervate Auto Motor și Sport Romania.