Test Mini Cooper SE: Ferma animalelor

Nu, nu are nicio legătură cu cartea lui John Orwell, ci este vorba despre grafica simpatică cu care te distrează sistemul multimedia de la noul Mini Cooper. În test, versiunea electrică Mini Cooper SE, cu motor de 218 CP și bateria mare, de 49,2 kWh capacitate netă.

Dintotdeauna, Mini a fost sinonim cu distracția la volan. Și nu doar la volan, ci și atunci când îl privești. Cu 3,05 metri lungime și roțile în colțurile caroseriei, originalul Mini a fost mereu în centrul atenției, devenind un simbol al culturii britanice.

Cea de-a cincea generație și a doua cu propulsie electrică, dacă nu luăm în calcul și modelul experimental Mini E, din 2009, a crescut ușor în dimensiuni. Cu 3,86 m lungime, 1,76 lățime și 1,4 înălțime, este cu numai 1 cm mai lung, cu 4 mai lat și cu 3 mai înalt, în timp ce ampatamentul a crescut tot cu 3 cm. Dar rămâne un model de clasă mini, și, cel puțin în versiunea cu două uși, accesul și spațiul din spate nu sunt printre atuurile sale. Iar portbagajul de 210 litri, care se poate extinde la 800, e suficient doar pentru două persoane. Cine vrea mai mult va putea cumpăra, din toamnă, versiunea cu cinci uși, SUV-ul de clasă mică Aceman sau, dacă are familie mare, noua generație a SUV-ului Countryman, care e deja disponibilă cu toate formele de propulsie.

Noul Mini Cooper a renunțat la toate elementele cromate și te întâmpină cu luminile de zi rotunde, care clipesc când te apropii de mașină, și cu noua grilă octogonală, complet închisă în partea superioară la versiunea electrică.

Spike și compania

Dar să revenim la distracție, pentru că la bord se află tot felul de animale de companie. Dacă apăsăm butonul pentru comanda vocală de pe brațul drept al volanului, pe displayul rotund al sistemului multimedia, cu diametrul de 240 mm, cât o pizza mică, ne apare prietenosul buldog Spike, care ne întreabă ce vrem: să îi dăm vreo comandă de reglaj a aerului condiționat sau o comandă pentru vreo destinație de navigație, sau să caute numărul de telefon al unei persoane anume.

Dacă comutăm pe experiența de condus Green, în centrul ecranului apare un porumbel care zboară, dar, dacă călcăm mai tare accelerația, porumbelul se transformă într-o pisică ce aleargă cu viteză mare, și deasupra ei apare scris „consum ridicat“, avertizându-l pe șofer. Dacă selectăm modul Go-kart, acul vitezometrului devine roșu, și pe lateral apare o grafică precum la linia de finiș de pe un circuit. Iar dacă apăsăm experiența Timeless, ne apare un vitezometru cu cifre retro, care ne aduc aminte de afișajul de la indicatoarele de bord ale primului Mini modern al erei BMW, cel din 2001. Mai există și modurile Balance, Vivid și Personal, pe lângă Core, echivalentul unui mod normal. De fapt, acestea nu mai sunt moduri de rulare, ci experiențe la bord, și unele din cele de mai sus sunt însoțite de zgomote ciudate, dar cel puțin poți să le dezactivezi.

Așa-numitul „toggle bar“ a fost regândit pentru era electrică. Schimbătorul s-a redus la un joystick aflat pe aceeași linie cu comutatorul pentru experiențele de condus și cu imitația de cheie pentru pornirea motorului, care acum nu mai este roșie, ca la fosta generație. Ecranul mare, cu diametrul de 240 mm, afișează viteza cu cifre mari în partea superioară și face astfel uitată lipsa instrumentelor clasice de bord. La baza „farfuriei“ multimedia, ai comenzile tactile pentru principalele meniuri, inclusiv climatizarea, care sunt mereu acolo și ușor de accesat în orice situație.

Mini și-a reorganizat politica dotărilor opționale. Ai patru ambianțe interioare – Essential, Classic, Favoured și John Cooper Works – combinate cu trei pachete – M, L și XL. Modelul de test avea ambianța Favoured Trim (de la 41.304 euro cu pachet M inclus, obligatoriu cu trapă panoramică, faruri LED, head-up display), care vine cu planșa de bord și fețele de uși îmbrăcate într-o țesătură din materiale reciclate iluminată pe dedesubt și scaune sport cu tapițerie de piele Vescin având cusături cu accent tradițional, combinată cu pachetul XL (6351 de euro, înlocuiește pachetul M), ce include suplimentar, printre altele, sistem audio Harman Kardon, navigație cu realitate augmentată, scaune frontale reglabile electric, cu memorie, asistent Parcare Plus și sistem de asistență Plus.

Poziția de condus este joasă, așa cum era de așteptat, dar ne-am fi dorit o mai bună susținere laterală de la scaunele sport cu tetiere integrate, altfel de foarte bună calitate. Dar gata cu distracția și cu ferma animalelor, să vedem cu merge!

ADN de sportiv

Un Mini lipsit de agilitate ar fi ca mâncarea fără sare. În ciuda masei ridicate, de 1680 kg (versiunea cu bateria de 36,6 kWh utili cântărește 1615 kg), noul Mini Cooper electric nu lasă o pată neagră în istoria mărcii în ceea ce privește agilitatea. Este minunat cum Mini a reușit să transforme fiecare viraj într-un concert rock și să transpună în era electrică atuul de bază al mărcii. La fel de mult ca agilitatea impresionează rafinamentul și controlul sistemului de propulsie.

Puterea e foarte ușor de modulat din pedala de accelerație, care răspunde spontan și liniar, iar electronica de control este perfect reglată pentru a transmite la puntea din față cei 330 Nm și 218 CP. Experiențele de condus sunt mai mult ambianțe decât să regleze trenul de rulare. Totuși, în Green autonomia crește cu circa 10% datorită optimizării consumatorilor, iar în Go-kart, direcția are ceva mai multă greutate și dă o senzație că răspuns mai direct. La schimbările bruște de direcție, Mini Cooper SE reacționează prompt, dar la schimbările de sarcină se simt cele 320 kg în plus față de Cooper S pe benzină și probabil că la proba de slalom modelul pe benzină este mai rapid. Însă ESP-ul controlează eficient transmisia puterii, pentru a nu sfârși într-o subvirare banală și a păstra doza de distracție la volan.

Suspensia e disponibilă într-o singură configurație, fără amortizoare reglabile sau adaptive, dar nu am simțit nevoia de mai mult. Aceasta este configurată mai ferm, tipic pentru Mini, dar, datorită bateriei grele amplasate în podea, amortizarea e mai permisivă decât la modelul convențional, și denivelările sunt absorbite mai elegant, chiar dacă la trecerea peste șine de tramvai se simte rigiditatea suspensiei.

În schimb, ruliul este redus și, chiar dacă nu se conduce ca un go-kart, ai un feeling plăcut de agilitate și siguranță, care păstrează plăcerea conducerii la cote înalte. Un plus și pentru frânare, deoarece Mini a preluat de la BMW tranziția lină între frânarea regenerativă (trei trepte, plus Adaptive, selectabile, însă doar dintr-un submeniu ascuns în sistemul multimedia stufos) și frânarea hidraulică.

Autonomia? Mini anunță 402 km WLTP cu bateria mare, testată. În prima zi de test, pe o căldură sufocantă, de 38 de grade, consumul a fost de 15,8 kWh/100 km, ceea ce corespunde unei autonomii reale de circa 310 km, o parte din energie fiind canalizată pentru a reduce temperatura bateriei. În a doua zi de test, pe o temperatură mai umană, de 27 de grade, și cu mers eco, am obținut 11 kWh/100 km, echivalentul unei autonomii foarte bune, de 447 km.

Încărcarea? Nu foarte rapidă, viteza de alimentare fiind de 95 kW, însă, având în vedere capacitatea moderată a bateriei, în 30 de minute poți ajunge la 80% din capacitate, iar acasă, se poate încărca la AC cu până la 11 kW.