Groenlanda se află în centrul atenției în ultimele zile și de aceea vrem să vă dăm câteva informații despre piața auto și cum se circulă în această țară care are o suprafață de 9 ori mai mare decât a României.

Groenlanda este cea mai mare insulă din lume, având peste 2,1 milioane kmp. Este teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei. Dacă americanii vor ajunge acolo nu vor găsi o infrastructură rutieră prea prietenoasă și dezvoltată deoarece nu există decât mai puțin de 400 km de drumuri și nicio legătură rutieră între orașele sale.

Dar cu toate acestea oamenii utilizează diverse mijloace motorizate pentru a se deplasa. La o populație de 56.000 locuitori sunt 15.000 vehicule înmatriculate. Colegii de la auto motor und sport au cercetate în detaliu piața și au descoperit că sunt înmatriculate 6.799 sunt autoturisme, 1.700 vehicule comerciale, 149 taxiuri, 106 autobuze și 226 vehicule de intervenție. În plus, există aproximativ 3.300 de snowmobile și circa 1.000 de ATV-uri. O particularitate statistică: în întreaga țară există doar șase motociclete.

Rata de motorizare este foarte scăzută: doar 111 automobile la 1000 locuitori. Prin comparație, România, care are una dinctre cele mai scăzute rate de motorizare din Europa, are 438 automobile la 1000 locuitori. Piața auto de mașini noi este ca și inexistentă. În fiecare an se vând mai puțin de 500 mașini noi dar modelele cu motoare convenționale au o taxă de import de 100%, la fel ca și în Danemarca. Fiind regiune autonomă a Danemarcei, Groenlanda se supune aceleiași legislații fiscale.

În schimb, mașinile electrice sunt scutite complet de taxe de import iar în prezent sunt înmatriculate circa 2000 automobile PHEV și 800 electrice. Astfel, ponderea vehiculelor electrificate este mai mare decât în multe țări europene. Scutirea de taxe și distanțele scurte fac ca modelele PHEV și electrice să fie ideale: în capitala Nuuk cel mai lung drum practiciabil are 15 km. Prin urmare, teama de autonomie nu este o problemă.

Străzile capitalei sunt dominate de modele precum Mitsubishi Outlander PHEV, Toyota RAV4 Hybrid, Subaru Solterra, Toyota bZ4X, Škoda Enyaq și VW ID.4. În regiunile nordice, șoferii preferă vehicule robuste, cu tracțiune integrală și gardă la sol mărită. Boom-ul mașinilor electrice nu este determinat de idealism, ci de avantaje practice: costuri de exploatare mai mici, întreținere simplă și facilități fiscale.

Electricitatea este mai ușor de găsit și maieste mai ieftină în Groenlanda decât benzina sau motorina. În timp ce benzinăriile tradiționale există doar în orașele mai mari, aproximativ jumătate dintre toate locuințele din Nuuk au acum propriile wallbox-uri. Electricitatea este produsă în principal de centrale hidroelectrice.

Stațiile publice de încărcare sunt larg răspândite în orașe, iar prizele rapide DC sunt disponibile în zonele centrale. În multe sate, priza a înlocuit pompa de benzină. Afirmația că Groenlanda are mai multe stații de încărcare decât benzinării este așadar reală.

Nu există linii feroviare. În Nuuk, compania Nuup Bussii operează patru rute cu 18 autobuze urbane, transportând aproximativ 7.000 de pasageri zilnic. Servicii suplimentare de autobuz sunt disponibile în Sisimiut și Ilulissat. În total, aproximativ 75 de autobuze circulă pe drumurile Groenlandei. Prin urmare, transportul public este un fenomen urban  și nu joacă niciun rol în afara orașelor mai mari.

Un permis de conducere danez este valabil în Groenlanda fără restricții, iar permisele groenlandeze sunt recunoscute în Danemarca. Nu există cerințe speciale pentru turiștii cu permis de conducere din UE. Un aspect curios: dacă îți pierzi permisul de conducere în Groenlanda, acesta nu este reemis automat; poate fi necesar să aștepți săptămâni până când documentele sosesc din Danemarca.

Din 2008, toate vehiculele poartă plăcuțe de înmatriculare cu abrevierea „GL”, urmată de cinci cifre. Vehiculele scutite de taxa de import primesc plăcuțe galbene cu inscripții roșii și abrevierea „UA”. Istoric, mașinile groenlandeze purtau literele „GR”, iar înainte de acestea doar un „G” – relicve dintr-o perioadă în care existau abia câteva sute de vehicule în întreaga țară.

Nu există conexiuni rutiere între orașe
Rețeaua de drumuri cuprinde aproximativ 400 de kilometri, dintre care circa jumătate sunt asfaltați și jumătate cu pietriș. Drumurile nu sunt asfaltate deoarece asfaltul este scump, nu rezistă la temperaturile foarte scăzute și se deteriorirează de la ciclurile îngheț/dezgheț.  Șosele există doar în interiorul orașelor  în principal de-a lungul coastelor, dar la ieșirea din orașe, acestea se termină brusc.  Cele mai mari rețele se află în Nuuk, Sisimiut și Ilulissat. Semafoare nu există decât în Nuuk, iar limita maximă de viteză este de 60 km/h.

Este un singur tunel în Nuuk. Se numește Nuussuaq și a fost construit în 1970 pentru a lega cartierul Nuussuaq cu centrul capitalei și trece pe sub dealul Quassussuaq.Tunelul cu o singură bandă este iluminat și deservește doar traficul local.

Deoarece nu există drumuri între orașe, avioanele, elicopterele și navele asigură tot transportul pe distanțe lungi. Air Greenland operează rețeaua internă, care include 13 aeroporturi și numeroase heliporturi. Noi aeroporturi internaționale în Nuuk și Ilulissat sunt așteptate să ofere zboruri directe din Europa și America de Nord începând cu 2026.

Transportul maritim rămâne la fel de important: compania de stat Arctic Umiaq Line conectează orașele de coastă prin feriboturi pe timpul verii, în timp ce Royal Arctic Line operează nave de marfă pe tot parcursul anului. Pentru multe comunități, transportul maritim este singura modalitate pentru a se aproviziona.

În 2025 a fost deschis primul drum care leagă două orașe. Se numește Arctic Circle Track, are 170 km și este acoperit cu pietriș, făcând conexiunea între aeroportul Kangerlussuaq și Sisimiut. Dar pe acest drum care traversează platouri montane, râuri și tundră pot circula numai vehicule off-road. Și trebuie să vă planificați bine călătoria deoarece nu există benzinării pe traseu, dar există zone de odihnă și adăposturi de urgență.

În afara orașelor, mobilitatea este tradițională și pragmatică. Vara, bărcile sunt principalul mijloc de transport, iar iarna, snowmobilele și săniile trase de câini preiau acest rol. În nordul și estul Groenlandei, uneori există mai mulți câini de sanie decât oameni. În sate, ATV-urile sunt soluția universală pentru transport și muncă. Acestea transportă materiale de construcție, pește, echipamente de vânătoare sau oameni. În unele așezări, familiile împart o mașină, care este lăsată descuiată pe stradă, cu cheia în contact deoarece în Groenlanda nu se fură.