Șase coupe-uri de lux BMW față în față: BMW E9, BMW E24, BMW E31, BMW E63, BMW F13, BMW G16

Dansul volanelor: cum se conduc
Apuc portiera fragilă a lui BMW E9 și încerc să nu o trântesc prea tare. Se închide perfect, cu un clănțănit satisfăcător. Norii negri adunați pe cer încep să scape picături mari pe pista încinsă, așa că trebuie să închid cele patru geamuri coborâte în timpul ședinței foto, pentru a scoate în evidență lipsa montantului central.

Trag succesiv de cele patru butoane de pe tunelul median și rămân surprins de cât de ușor se ridică cele patru geamuri ale unei mașini produse în urmă cu 51 de ani. Întorc cheia în contact, iar motorul cu șase cilindri pornește instantaneu, stârnindu-mi acea senzație pe care doar cine a condus mașini cu carburator o știe.

Cu un pic de atenție la cuplarea treptei întâi, care se găsește unde în mod normal ar fi treapta a doua, accelerez și pornesc din loc. Poate, un pic mai violent decât mi-am dorit, însă acesta este răspunsul sincronizat al celor trei carburatoare Webber.

Habitaclul compact se umple de rezonanța celor șase pistoane, sunetul amestecându-se cu mirosul mecanic absolut minunat pe care îl emană această mașină. Direcția are o demultiplicare lungă după normele actuale, însă vorbește clar și îndeamnă la condus sportiv. Așa că urc în ture, simțind noi valuri de fiori ai plăcerii pe măsură ce concertul mecanic îmi gâdilă timpanele.

Viraj după viraj, încep să cresc ritmul, mânat și de încrederea pe care mi-o transmite răspunsul ferm al frânelor cu discuri pe toate roțile. Și pentru că ploaia s-a întețit între timp, inundând pista, descopăr rapid și latura jucăușă a lui E9. Pentru că, în virajul de la capătul liniei drepte, când apăs mai încrezător pe accelerație, spatele alunecă elegant, ușor, ca un vals. Contrabracare și… gaz! Atât de simplu, atât de satisfăcător! Și atât de frumos! Poate chiar cel mai frumos BMW produs vreodată.

Nu e ca și când BMW E24 nu este și el un automobil frumos și clasic, însă pare mai matur, mai evoluat. Iar caroseria reproiectată cu gândul la siguranță și confort a pierdut un pic din puritatea predecesoarei sale. Aceeași senzație o am și la volanul lui 635CSi.

Bordul mai proeminent face loc pentru numeroase dotări, iar asta se simte imediat în privința confortului, astfel că în Seria 6 nu mai am problema de vizibilitate din E9, din cauza geamurilor aburite de ploaie. Saltul tehnologic este indubitabil.

Motorul cu injecție nu pornește la fel de fulgerător precum cel cu carburatoare, însă ralantiul se liniștește mai rapid la un mers rotund, fără ezitări. Trag selectorul transmisiei în poziția D și pornesc din loc la volanul mașinii PR-ului de la BMW România. Doamne, sper să nu fac vreo nefăcută, că nu mai testez niciun BMW în viața asta!

Însă 635-ul accelerează liniștit, într-un murmur de șase-în-linie rafinat, dar mult mai mecanic decât al oricărui alt motor din zilele noastre. Mașina se înclină în viraje, însă nivelul de aderență este deja la ani-lumină de cel oferit de E9, așa că nu sesizez niciun spate dornic să plece mai larg. Și nici nu forțez, ci mă bucur de caracterul de cruiser al CSi-ului.

Fără doar și poate, se simte că-i o mașină veche, dar una care poate rula în condiții bune de confort pe distanțe lungi. Iar cu o întreținere corespunzătoare, una care chiar le poate parcurge fără emoții. Însă eu nu reușesc să scap de emoții și parchez E24-le, din care trec rapid în E31.

La fel ca data trecută când l-am condus, BMW 850i (BMW E31) este, înainte de toate, impunător. Și cam înghesuit pentru înălțimea mea, de 1,87 cm. Însă, dincolo de faptul că ating ușor cu capul în plafon, mașina este incredibil de confortabilă și de tehnologizată pentru un automobil de-acum trei decenii.

Și te izolează complet de mediul exterior, dar și de suprafața de rulare. Iar asta este o problemă pe circuit. Seria 8 se simte greoaie, iar reacțiile lente ale cutiei automate nu ajută la un condus sportiv. Sau mai bine zis rapid, pentru că termenul „sportiv“ chiar nu se potrivește cu caracterul lui 850i. Motorul V12 are o funcționare fină, ca de catifea, și este foarte discret din punct de vedere sonor, însă cei 300 CP par mult mai potriviți pentru rularea cu 250 km/h pe autostradă decât la ieșirea rapidă dintr-un viraj strâns.

După cele trei „istorice“, trecerea în BMW E63 este ca o călătorie în timp înapoi în zilele noastre. Este prima mașină la care nu trebuie să mai bag cheia în contact, reglajele electrice ale scaunului și volanului îmi permit rapid să-mi găsesc rapid o poziție confortabilă, iar pe consola centrală, văd ecranul color al primei generații iDrive. Propulsorul V8 aspirat se trezește la viață cu un sunet baritonal, aspru, pregătindu-se parcă să se dezmorțească pe circuitul de la ATA.

Trag selectorul transmisiei în poziția M și pornesc cu aceeași ușurință precum cu orice BMW actual, iar vitezometrul urcă vioi pe măsură ce trec rapid prin primele trei trepte. 645Ci se înscrie încrezător în viraj, pentru ca la ieșire să văd martorul sistemului DTC clipind în bord, semn că cei 333 CP sunt dornici să rupă aderența.

Ruliul rămâne la cote minime, iar deși mașina se simte mare și grea, are totuși acea agilitate genială oferită de tehnologia evoluată din automobilele actuale. 645Ci este rapid, ușor controlabil și are o voce pregnantă, de motor liber, care trage liniar și răspunde instantaneu la accelerație, cum niciun turbo nu o va face vreodată.

Ajuns la bordul lui BMW 640d xDrive (BMW F16), mă simt ca într-un iaht. Inserțiile din lemn sunt peste tot, inclusiv pe volan, care are o baghetă circulară ce separă pielea și se simte pur și simplu superb în mâini. Și tot din lumea navelor de mari dimensiuni pare și sunetul motorului la ralanti. Aici, știu deja la ce să mă aștept, pentru că nu au trecut decât vreo 4 ani de când am testat ultima Serie 6 diesel.

Deși accentul este clar pus pe confort, 640d rulează superb și pe circuit, legând virajele cu naturalețe, împins de cuplul de imens al propulsorului diesel. Care, culmea, sună mereu bine în sarcină, mulțumită configurației nobile cu șase cilindri în linie. Deși are aproape 10 ani de când a ieșit pe porțile uzinei, această Serie 6 se simte o mașină foarte competitivă în peisajul automobilistic actual.

Bineînțeles, trecerea în BMW 840i-ul cu adevărat actual (BMW G16) demonstrează rapid cât au evoluat mașinile chiar și în ultimul deceniu. Pentru că nu este doar rapid și competitiv, ci și inteligentă. Extrem de inteligent, parcă anticipând fiecare mișcare și adaptând comportamentul trenului de rulare și al motorului la stilul de condus al șoferului și la tipul de drum pe care rulează.

Asta se întâmplă când e selectat modul de condus Adaptive, unde toți parametrii mașinii sunt reglați în timp real chiar și de câteva ori pe secundă. Și chiar dacă sunt la volanul versiunii Gran Coupé, Seria 8 te face să uiți câți metri de mașină ai în spate atunci când mergi tare. O altă semnătură a automobilelor produse de bavarezi e că, indiferent cât de mare și de greu este, un BMW parcă se strânge în jurul tău când rulezi cu viteză pe un drum sinuos.

Iar mulțumită numeroaselor sisteme de asistență, are încontinuu grijă de tine, inclusiv când nu-ți cunoști limitele. Asta marchează și diferența dintre modelele clasice, deoarece cu fiecare nouă generație nou lansată, condusul a devenit mai ușor, bazându-se mai mult pe competențele mașinii și mai puțin pe îndemânarea celui de la volan. Clasicele nu sunt pentru oricine. Și nici nu sunt automobile pe care să le conduci în fiecare zi, în traficul sufocant al marilor orașe. Însă, pentru scurte evadări, o clasică te poate purta pe drumul fascinant și plin de povești al istoriei.