Șase coupe-uri de lux BMW față în față: BMW E9, BMW E24, BMW E31, BMW E63, BMW F13, BMW G16

Din istoria de peste un secol a mărcii BMW, am dorit să retrăim unele dintre cele mai frumoase povești din ultimii 50 de ani. Așa că am aliniat șase generații de coupé-uri bavareze de excepție pe circuitul autodromului Titi Aur:  BMW E9, BMW E24, BMW E31, BMW E63, BMW F13, BMW G16.

Foto: Adrian Cobzașu

Istoria automobilelor nu este doar o discuție despre design, mecanică și evoluție tehnologică. Pentru cei care știu să privească și să simtă, mașinile clasice oferă o perspectivă către alte lumi, către contextul social și cultural ale vremurilor în care au fost construite, dar și o incursiune în mințile unor vizionari. Acei ingineri și designeri care au avut curajul de a se exprima liber, nefiltrat, fără teama de eșec și fără a fi limitați de constrângerile comerciale care dictează astăzi regulile în orice domeniu. Așa că șansa de a conduce succesiv mai multe generații de automobile realizate în ultimii 50 de ani de către unul dintre cei mai importanți producători din lume oferă o perspectivă unică asupra istoriei auto.

În marea de SUV-uri care au cucerit astăzi șoselele, puține mașini mai sunt cu adevărat emoționale. Rar mai vedem creații cu un design seducător, făcute pentru plăcerea pură a condusului, adevărate minunății tehnologice de școală veche. Coupé-uri.

Capotă lungă, uși generoase, fără rame la geamuri, lunetă înclinată și „coapse“ musculoase. O rețetă care, de-a lungul istoriei, a fost o semnătură a succesului celui de la volan. Dar și o demonstrație de măreție a constructorilor de automobile. GT-urile de lux, acele nave-amiral derivate din luxoase limuzine, care ofereau cea mai abundentă îngemănare între stil, rafinament, confort și performanță.

BMW este unul dintre constructorii cu lungă tradiție în segmentul GT-urilor de lux, acestea reprezentând cea mai spectaculoasă materializare a sloganului „plăcerea de a conduce“, pe care marca bavareză îl folosește de mai bine de cinci decenii. Odată cu relansarea adusă de modelele New Klass din anii ’60, în proaspăta și revoluționara gamă BMW și-au făcut apariția și coupé-urile. Inițial mai timid, cu 2000 C și 2000 CS, care foloseau motoare cu patru cilindri. Însă, pe măsură ce marca bavareză s-a redresat financiar și a început să lanseze și mașini mai luxoase și mai puternice, au apărut modelele cu șase cilindri în linie (New Six), atât în versiune sedan (E3), cât și coupé (E9).

Ce a urmat este istorie. O istorie prezentă astăzi pe linia dreaptă a autodromului Titi Aur, din Crevedia, unde am adus laolaltă șase generații de coupé-uri bavareze, E9, E24, E31, E63, F13 și G16. Așadar, să înceapă călătoria în timp!

BMW E9: Frumoasa devine bestie
Generația de coupé-uri cu denumirea internă E9 este considerată unul dintre cele mai frumoase automobile de serie care au purtat vreodată sigla alb-albastră. Iar designul acestora nu este doar un superlativ pentru bavarezi, ci unul remarcabil la nivelul întregii industrii auto, care a devenit din ce în ce mai bun cu fiecare nouă versiune lansată (spre deosebire de alte mașini apărute cu un design spectaculos, dar care și-au pierdut din farmec după fiecare nouă restilizare – vezi cazul Jaguarului E-Type).

Bayerische Motoren Werke AG a introdus coupé-ul E9 în 1968, sub denumirea comercială 2800 CS. Înlocuitorul lui 2000 CS păstra designul posteriorului, însă avea o față complet redesenată, ampatament alungit și un motor cu șase cilindri în linie, de 170 CP, care aducea performanțe remarcabile pentru acele vremuri – 0–100 km/h în mai puțin de 9 secunde și o viteză maximă de peste 200 km/h. Concentrat pe evoluție, în 1971 BMW a lansat versiunile 3.0 CS și 3.0 CSi, care aveau un motor cu cilindreea majorată la 3,0 litri și dezvoltau 180, respectiv 200 CP în cazul versiunii cu injecție.

Cea mai radicală variantă a lui E9 a venit un an mai târziu, cu versiunea specială 3.0 CSL, destinată omologării mașinilor de competiții. Aceasta avea o masă proprie redusă cu 136 kg (obținută prin utilizarea unor panouri de aluminiu, geamuri laterale-spate din plexiglas și diminuarea antifonării) și un motor majorat la 3003 cm3, care le permiteau astfel bavarezilor să încadreze automobilele de competiții în clasa de cilindree de peste 3,0 litri.

Un an mai târziu a apărut și versiunea de 3,2 litri, cu un pachet aerodinamic care i-au atras porecla „Batmobil“ și cu eleronul uriaș pe care BMW îl livra nemontat, în portbagaj, deoarece nu era omologat pentru a fi utilizat pe drumurile publice din Germania.

Considerat de mulți fani ai mărcii bavareze drept cel mai frumos coupé din istoria BMW (lăsându-i laurii pentru cel mai frumos cabriolet lui 507), E9 are o puritate a liniilor pe care modelele ulterioare, în sofisticarea lor, au pierdut-o. Poate și din aceste motive, prețurile pentru un astfel de model clasic au ajuns chiar și la valori cu șase cifre, iar exemplarele din seria specială CLS doboară record după record.

Exemplarul din aceste pagini, produs în 1970, este ceea ce în lumea mașinilor clasice se numește „restomod“. Un automobil restaurat și îmbunătățit pe parcurs, care oferă mai mult decât calitățile cu care a fost înzestrat de constructorii săi, acum cinci decenii. Sub capota lungă a coupé-ului se găsește un motor M30 cu șase cilindri în linie, de 3,5 litri, alimentat de trei carburatoare Webber dublu corp, pentru un rezultat extrem de impresionant din punct de vedere vizual.

Compartimentul motor este impecabil de curat, fără cabluri sau conducte lăsate la voia întâmplării și fără nicio pată de ulei. Capacul cromat al culbutoarelor strălucește ca o oglindă, iar pe lângă numele „BMW“, pe el e inscripționată și ordinea de aprindere a cilindrilor. Acest coupé bavarez este un proiect în care proprietarul său, Constantin Yoshinori, a băgat tot ce avea mai bun.

Pentru că, înainte de a găsi mașina visurilor sale, pasionatul a vânat și colecționat numeroase piese rare și îmbunătățiri pe care le-a montat apoi pe acest E9 de un roșu aprins. Transmisia Getrag cu cinci rapoarte și configurație „dog-leg“, diferențialul autoblocant, volanul și schimbătorul Alpina sunt toate semnătura lui Yoshi (cum îl alintă prietenii), iar proiectul este departe de a fi ajuns la final. De exemplu, mașina a fost revopsită ultima dată acum trei decenii, și chiar dacă structural totul e în regulă, Yoshi are în plan să o desfacă și să îi aplice un strat proaspăt de vopsea.

Cabina înaltă și suprafețele vitrate mari, cu montanți subțiri și fără stâlp central oferă o vizibilitate și o senzație de libertate imposibil de găsit într-o mașină a vremurilor noastre. Bordul simplu, inserțiile din furnir, scaunele fără tetiere, mirosul și aspectul pielii îmbătrânite creează o atmosferă magică în acest BMW de acum jumătate de secol. Aceasta nu este o mașină, e o poveste pe patru roți, care a pus bazele pentru toate celelalte capitole aliniate pe asfaltul circuitului. Și-cum, să vedem și un „rechin“.