În 2017, Kia a avut curajul să se detașeze de condiția sa de constructor generalist și să propună un automobil de statut, destinat pasionaților. Stinger este un GT, pentru că arată şi se simte ca unul. Ok, unul mai de bază, dacă mi se permite exprimarea. Dar tot un GT.
Stinger este un automobil aparte. Ok, vorbim de Kia, dar în același timp vorbim de un automobil cu o configurație nouă și un pic diferită în gama sa, la momentul apariției. Kia este un constructor care vinde foarte bine modele mici-compacte şi SUV-uri, dar care face parte dintr-un concern uriaș (pe locul trei mondial la data apariției lui Stinger) aşa că te aştepţi să se găsească şi nişte „bunătăţi” prin ograda coreenilor. Mai ales că există pe acolo şi un brand de lux, gândit după o filosofie similară cu a lui Lexus sau Infiniti: Genesis. Unde, de altfel, găsim şi platforma de la care s-a plecat în realizarea lui Stinger.
Doar că, evident, lucrurile nu stau atât de simplu. Ca să faci o astfel de maşină şi s-o vinzi (şi) europenilor, nu e suficient să iei o platformă şi să pui o caroserie nouă pe ea. Mai mult, dacă reuşeşti s-o faci pe placul europenilor, probabil nu vei avea ulterior nicio problemă s-o vinzi şi pe alte meleaguri, să spunem mai puţin pretenţioase. Aşa că, în dezvoltarea lui Stinger, s-au implicat şi nişte băieţi cu ceva experienţă pe la constructorii care fac de decenii sedanuri premium sportive, şi o fac cu succes. Și îl amintesc aici pe Albert Biermann, fost Vice President of Engineering la BMW M, dar și pe Peter Schreyer, care, înainte de a ajunge la Kia, a desenat Audiuri.
Rezultatul arată excelent și chiar și acum, la trei ani de la apariție, încă întoarce capete. Stinger afișează o capotă lungă, o siluetă joasă, un spate alunit, tip fastback şi detalii evident agresive (chiar şi prize de aer pe capotă – false, dar ce frumoase!). Stilistic vorbind, Stinger nu are nicio problemă să se ia la trântă cu niciun model cu pretenţii din clasă, ba chiar mulţi ar spune că, într-o competiţie directă, are multe şanse să câştige. Se remarcă și paleta de culori disponibilă, cu variații spectaculoase de nuanțe în această lume a mașinilor în general gri sau închise la culoare. Trebuie doar să vă spun că din cele zece culori dusponibile, cea standard, practic singura care nu costă nimic în plus, este portocaliul „Neon”.
Platforma tehnică amintită mai devreme are la bază soluţia clasică, normală pentru modele premium. Actualmente, singura motorizare disponibilă în ofertă este cea care, la debutul modelului, era vârf de gamă: V6-le de 3,3 litri şi 370 CP. Aceasta vine în standard cu tracțiune integrală, deși platforma de bază folosește soluția propulsiei spate. Mașina oferă o distribuţie bună a maselor pe punţi, în combinaţie cu un centru de greutate coborât. Stabilitatea este bună, dar nu vorbim totuși de o mașină sport: cu o masă proprie ridicată, de aproape două tone, Stinger preferă să „înfulece” în confort deplin kilometri de autostradă, în loc să atace agresiv virajele înguste ale unui drum montan. Altfel, poate accelera de la 0 la 100 km/h în 5,5 secunde și poate atinge 270 km/h – și cine are nevoie de mai mult?
Înteriorul este ok pentru patru adulţi, dar aşteaptă-te să simţi maşina foarte aproape de tine. Deşi are asproape 5 metri lungime, Kia nu oferă spaţiul pe care îl întâlneşti la berline de dimensiuni similare cu tracţiune faţă şi caroserie „cab forward”. Materialele sunt reușite, iar atmosfera este comparabilă cu a nemților la niveluri medii de echipare. Iar asta în timp ce un A4, Seria 3 sau Clasa C costă sensibil mai mult la motorizări similare. Apropo de preț, Stinger costă aproape 50.000 de euro, într-o echipare aproape completă, căreia nu prea mai ai ce să-i adaugi. Recomand interiorul „dark red” (400 de euro) și eventual trapa (696 euro).
Și aici ajungem și la principalul dezavantaj al modelului, în raport cu ce concurență țintește. La nivel european, „premium” înseamnă, pe lângă materiale rafinate și mulți cai putere, și posibilități extinse de personalizare – şi aici Kia nu are nicio şansă să se bată cu vreun model al triadei germane Audi/BMW/Mercedes. Da, se simte premium; da, arată fenomenal; da, merge așa cum te-ai aştepta de la o astfel de maşină – dar este premium atâta timp cât nu eşti foarte pretenţios.
Foto: Ramona Copil
