Home Promo La mulți ani, ACR!

La mulți ani, ACR!

de

ACR

Ascensiunea și decăderea. Automobiliștii români au fost printre primii din Europa care s-au organizat, vocea lor fiind foarte puternică la începuturi. În prezent, nu se mai aude nimic dinspre clubul automobiliștilor români.

Acum 30 de ani, mă grăbeam către un sediu al ACR ca să-mi depun cererea pentru școala de șoferi. Da, au existat vremuri când, pentru a putea face școala de șoferi categoria B, trebuia să aștepți pe niște liste mult și bine. Așa că m-am făcut membru ACR și încă mai aștept să mă cheme cineva să fac școala. La vremea aceea, cred că Automobil Clubul Român era cea mai mare organizație din țară, care, cel puțin la suprafață, nu era supusă „organelor de partid și stat“. De acolo, în anumite condiții, puteai primi și dreptul de a pleca prin lume cu Dacia proprie. Nu trebuie să fii un mare analist ca să-ți imaginezi cum se întâmplau lucrurile. Cred că aceea a fost epoca de glorie a ACR din epoca de aur a RSR.

Între timp, au apărut o puzderie de școli și școlițe de șoferi pe toate drumurile, iar eu am reușit să obțin câteva categorii de la unele dintre ele, fiind probabil exclus din „club“ deoarece nu mi-am mai plătit cotizația cam de mult.

Deoarece știu că încă mai există pe undeva ACR, m-am gândit să-i urez la mulți ani cu ocazia împlinirii, mâine-poimâine, a 110 ani. Ziarul Universul din 6 aprilie 1904 publica știrea că: „Aseară, a avut loc la otelul Bulevard o întâlnire a mai multor amatori care au pus bazele unei societăți automobilistice“, (Automobil Clubul Român 75). Nu știu care era sensul exact de atunci al cuvântului „amator“, fiindcă printre membrii fondatori se numărau și nume demne de tot respectul, dar astăzi el înseamnă la fel de bine și „diletant“. În România, nu văd într-un an întreg pe străzi atâtea mașini de intervenție ACR câte mașini ADAC văd într-o singură zi în Germania, sau echivalentul în altă țară vestică. În fine, acum fix un veac apărea denumirea de Automobil Clubul Regal Român, care număra în jur de 250 de membri. După

o pauză pricinuită de cel de-al Doilea Război Mondial și nu numai, în 1958 se înființează Asociația Automobiliștilor din România – din nou, nume mari: Alexandru Frim, Emanoil Manicatide, Petre Cristea și Alexe de Vassal. Tot într-un aprilie, dar în 1967, printr-un HCM se înființează ACR, iar la sfârșitul anului existau deja 8000 de membri. După 2 ani, sediul central se mută în clădirea în care mai funcționează și astăzi.

Nu știu câți membrii au mai rămas acum în club, dar le urez ca fiecare să aibă parte de drumuri bune și, așa cum era scris în Revista Automobilă de acum 110 ani, „intrat cel din urmă în circulație, el n-are dreptul să fie obraznic; dacă vrea să fie tolerat și apoi iubit, nu poate și nu trebuie să fie decât un modest“.

Articole similare