Honda Civic reintră în ringul aglomerat al clasei compacte după ce a trecut printr-un facelift menit să-i sublinieze calitățile și să-i atenueze neajunsurile.
Fosta generație a modelului compact japonez a ridicat foarte mult ștacheta în ceea ce privește designul. Până la ea, Honda Civic era un nume asociat cu banalitatea, deși mașina a fost întotdeauna corectă din punctul de vedere al performanțelor și s-a bucurat de o calitate a fabricației peste medie. I-a lipsit însă acea parte emoțională, fiind întotdeauna doar alegerea rațională. Lucrurile s-au schimbat însă radical în 2006, când concurenții săi din clasa compactă au primit un duș rece. Honda Civic s-a reinventat, transformându-se într-o mașină pe care o alegi cu inima în aceeași măsură în care o alegi cu mintea. La debut, generația actuală a fost însă o relativă dezamăgire, poate și pentru că fanii săi se așteptau la o nouă revoluție. Nu a fost să fie, ba din contră, Civicul lansat în 2011 a afișat un design mai cuminte. Faceliftul aduce însă un plus de agresivitate cu ajutorul unor faruri redesenate, spoilerului modificat și zonei de plastic negru lucios care a fost extinsă.
La interior, modificările aduse sunt subtile, însă noi am remarcat imediat faptul că materialul din care este realizată tapițeria a fost schimbat. Cel nou pare mai rezistent la uzură în timp. În spate a fost păstrat sistemul Magic Seats, care permite diferite configurații ale banchetei, o idee foarte bună, care asigură interiorului o modularitate greu de întâlnit în clasa compactă. De altfel, portbagajul are o capacitate de 401 l, una dintre cele mai mari din segment. Nu există însă roată de rezervă, rolul său fiind preluat de un kit de pană, lucru care s-ar putea să-i descurajeze pe unii cumpărători. Consola centrală și comenzile de pe volan au o configurație clasică, cu unele mici probleme de ergonomie. Spre exemplu, navigarea prin meniul computerului de bord nu e cea mai intuitivă operațiune, însă te obișnuiești în timp. Vitezometrul amplasat deasupra volanului, cu afișaj digital, necesită de asemenea o perioadă de acomodare.
Cele mai importante schimbări au fost însă operate la nivelul direcției și al suspensiei. Până la acest facelift, Civic a fost criticat, pe bună dreptate, pentru faptul că favorizează prea mult confortul în dauna laturii dinamice. Japonezii au ținut cont de aceste critici și au decis să lucreze la feedbackul oferit de direcție și să întărească suspensiile. Confortul a avut puțin de suferit, însă ținuta de drum s-a ameliorat considerabil. Putem observa aici un adevărat modus operandi, aceeași rețetă fiind aplicată și fostului Accord european – mașina a fost lansată inițial cu o suspensie foarte confortabilă, dar care asigura și un ruliu considerabil, însă după facelift problema a fost rezolvată prin întărirea amortizoarelor.
Sub capotă toarce, de cele mai multe ori liniștit, un diesel de 1,6 l extrem de economic. Și când spunem asta, nu exagerăm deloc. Consumul mediu obținut de noi s-a ridicat la doar 4,5 l/100 km în afara orașului și la 7,3 l după un parcurs urban.
Două valori care fac de rușine mare parte din concurență. Propulsorul răspunde viguros încă de la turații joase și se face remarcat la nivel sonor în habitaclu doar imediat după pornire, înainte să ajungă la temperatura optimă de funcționare.
Un capitol la care Civic nu excelează este posibilitatea de configurare, putându-se poate opta doar pentru culoare. În stil japonez, există pachete de dotări care vin odată cu o versiune de echipare. Cea de test, spre exemplu, are climatizare automată, geamuri electrice la toate ușile, sistem audio cu șase difuzoare, cameră pentru marșarier, sistem de control al tracțiunii și stabilității (denumit VSA la Honda), șase airbaguri și jante din aliaj de 17 inchi. În cazul acestei echipări, Elegance, prețul mașinii se ridică la 22.300 de euro, ceea ce face din Civic una dintre opțiunile mai scumpe ale segmentului. Garanția completă de 5 ani și reputația foarte bună de fiabilitate contrabalansează într-o anumită măsură prețul ridicat.
