Mazda6 Kombi vs Honda Accord Tourer, Opel Insignia Sports Tourer , VW Passat Variant. Cu un design nou și multă tehnologie modernă, Mazda6 vrea să-i facă viața grea concurenței. Dar aceasta contrează prin experiență și prin motoare diesel puternice.
Text: Dirk Gulde. Foto: Hans-Dieter Seufert
Păi da, iată cum stau lucrurile: în anii ’90, breakul era considerat alternativa lifestyle pentru cumințelul sedan, fiind dorit chiar și de oamenii care nu foloseau uriașul spațiu al portbagajului decât ca să transporte câte o pătură pentru picnic.
Din punct de vedere tehnic, breakul păstrează în continuare câteva avantaje substanțiale în fața urmașilor săi moderni, cu ar fi SUV-urile: datorită centrului de greutate coborât, confortul și dinamica sunt obținute mult mai ușor decât la mașinile de teren înalte, iar pe deasupra, suprafața frontală redusă scade consumul.
Clasa mică în test – comparativ cu cinci competitori
Breakul Mazda6 cu emisii foarte reduse place datorită siluetei elegante și siguranței pe care o inspiră. Însă manevrabilitatea și confortul sunt mai bune la concurența cu sisteme adaptive.
Mazda6
Deși în zilele noastre breakul este ales în special pentru abilitățile sale practice, există și modele care arată foarte bine, cum e noua Mazda6. Calea de design deschisă de CX-5 îi conferă un calandru dinamic, care atrage toate privirile chiar și fără luminile de zi cu leduri, oferite opțional. În interior, tristețea de odinioară este alungată de scaune comode, materiale de calitate și detalii din aluminiu frumos amplasate. Foarte practic e și faptul că bancheta din spate poate fi rabatată atât din portbagaj, cât și de la un buton amplasat în spătar, obținându-se astfel fără efort un spațiu de depozitare de 1600 de litri cu suprafață plană.
La fel de moderne sunt și dotările de siguranță: de la sistemul de asistență la schimbarea benzii de rulare până la tempomatul inteligent ce poate păstra o distanță constantă față de vehiculul din față. În varianta luxoasă, Revolution, multe dintre aceste dotări de siguranță fac parte din echiparea de serie.
Pe deasupra, bugetul cumpărătorului nu este prea afectat de sistemul de navigare TomTom, care costă doar 500 de euro, și permite o utilizare ușoară prin intermediul tastelor, touchscreenului sau al comenzilor vocale. Display-ul mic poate fi acceptat astfel fără probleme. Mai greu de înghițit este vizibilitatea slabă, precum și sarcina utilă redusă: 530 kg nu înseamnă cine știe ce pentru un break.
Dar, de la kilograme, să trecem mai bine la cuplu: cu cei 420 Nm, motorul de 2,2 litri se numără printre cele mai puternice dieseluri cu patru cilindri. Prin urmare, breakul de 175 CP se pune în mișcare entuziasmant de ușor, sprintează în 8.3 secunde la 100 km/h și rămâne lejer la 5000 rpm. De asemenea, propulsorul cu tehnologie Skyactive fără catalizatori suplimentari respectă deja normele de poluare Euro 6. Prin compresia redusă, de 14:1, oxizii de azot se mențin în limitele acceptabile.
Skoda Octavia în luptă cu concurența din clasa compactă – test comparativ
În schimb, în privința trenului de rulare, Mazda nu apelează la finețuri tehnice ca, de pildă, amortizoarele adaptive. De aceea, breakul trece cam dur peste denivelări, iar scuturăturile mai scurte se simt destul de accentuat. Direcția ușoară îl ghidează însă rapid prin viraje, dar ar putea să ofere ceva mai mult feedback.
Ford Mondeo Turnier convinge în aceeași măsură, fiind campionul pragmatic al încărcării și un sportiv agil în viraje. Mai puțin bune sunt senzația de calitate și consumul.
Ford Mondeo
Mondeo Turnier profită în mod clar de trenul de rulare cu o tărie a amortizoarelor reglabilă. În setarea Confort, trece lejer și fără probleme peste denivelări mici sau gropi adânci, chiar și la încărcare maximă. Direcția fină și sensibilă asigură contactul optim cu drumul. Având în vedere dimensiunile sale, Mondeo parcurge cu ușurință surprinzătoare curbele strânse și rămâne, chiar și la limită, ușor de stăpânit. Dar, dacă șoferul simte nevoia să se distreze și se întrece cu gluma, intervențiile fine ale ESP-ului repun Fordul pe direcția bună.
Motorul său diesel de 2,2 litri e singurul care depășește limita de 200 CP, entuziasmează mai ales prin răspunsul bun la turații mici și poate duce breakul, la nevoie, până la 225 km/h. Iar urechile pasagerilor sunt protejate chiar și la viteze de autostradă de către eficienta izolare fonică. Cu un consum în test de 7,6 litri, se situează însă o idee peste concurență.
Calitatea mașinilor de astăzi sub lupă. Care model se prezintă cel mai bine?
În ciuda talentelor sale dinamice, Fordul nu se ferește de muncă. Ca break de școală veche, înghite o cantitate uriașă de bagaje, care se pot încărca lejer, fără piedici. Iar îmbrăcămintea simplă a portbagajului suportă și un tratament neglijent la extragerea cutiilor cu muchii tăioase, mocheta rezistând cu stoicism. În schimb, reglajul climatizării și gurile de ventilație dau impresia de ieftin.
Motoare moderne cu cilindree redusă
Confortul excelent la drum face din puternicul Opel Insignia Sports Tourer mașina ideală pentru distanțe lungi. Dar pierde puncte din cauza caroseriei complicate.
Opel Insignia
Ca prim model ce poartă numele Sports Tourer, breakul Insignia 2009 a încheiat lunga eră a mânecilor suflecate inițiată de Opel Caravan – de acum, portbagajul nu se mai află în centrul atenției. Mai greu decât reducerea volumului acestuia cântărește însă caroseria dificilă, cu decupare îngustă a hayonului și spoiler spate masiv, ce te lasă la încărcarea bagajelor, de cele mai multe ori, cu pantalonii murdari. Având în vedere dimensiunile generoase, spațiul din spate este dezamăgitor. În schimb, bagajele pot fi protejate de ochi curioși cu un rulou având o funcționare extrem de precisă, care poate fi fixat cu ajutorul unui sistem cu șine (270 de euro) extrem de practic. În partea din față, scaune AGR cu reglaje excelente îi răsfață pe ocupanți, oferind un confort la fel de bun ca și trenul de rulare adaptiv, opțional.
În ciuda masei nete de peste 1,7 tone, motorul biturbo (195 CP) de 2 litri, răgușit, nu are nicio problemă să miște voios mașina și, mai ales pe autostradă, surprinde cu un cuplu vehement. În schimb, pentru mici excursii pe drumuri întortocheate de țară, direcția și cutia de viteze ar avea nevoie de mai multă precizie.
Pentru că nu este nici deosebit de practică, nici foarte agilă sau confortabilă, Honda Accord Tourer rămâne doar pe ultimul loc, în ciuda echipării foarte bune.
Honda Accord
Honda își numește breakul mare Tourer, dar, în secret, în sinea sa, Accord vrea să fie un sportiv. Datorită cockpitului orientat spre șofer, instrumentelor mari, de tip analogic și schimbătorului scurt de viteze, ai mai degrabă senzația că te afli într-un coupé. De aceea, te și grăbești să pornești dieselul de 180 CP, să ieși pe stradă și să schimbi rapid vitezele – ceea ce, datorită cursei scurte și direcției extrem de precise, îți oferă mai multă distracție decât în cazul oricăruia dintre concurenți. Timpul de reacție, direcția și manevrabilitatea însă nu îți oferă ceea ce-ți promite habitaclul extrem de dinamic. Pe deasupra, în Accord, simți denivelările cel mai tare.
Cine se așteaptă la un posterior corespunzător aspectului exterior voluminos va fi extrem de dezamăgit: utilizarea celui mai mic portbagaj dintre mașinile comparate este îngreunată și de deschiderea mică, și de contraaripile mari ale roților. Honda lasă de dorit și la încărcarea suplimentară, spațiul din spate și senzația de calitate. Mai mult, pe piața din România, nici nu prea ai multe alegeri la dispoziție. Momentan, breakul nu se mai importă, ca de altfel nici versiunea de top a motorizării diesel, singura oferită fiind cea de 150 CP. Iar dotări suplimentare nu pot fi comandate separat.
Cu un echilibru impresionant, spațiosul, confortabilul și economicul VW Passat Variant respinge atacul concurenților mai tineri.
VW Passat
Să-l numim curaj? Cu Passat, VW trimite în cursă o mașină a cărei construcție de bază a început în anul 2005. Dar, ia te uită, Variantul modificat în 2010 câștigă la patru din cele cinci capitole. Caroseria sa simplă, fără complicații inutile, îți oferă o privire de ansamblu foarte bună, adăpostește o sumedenie de bagaje și le oferă pasagerilor mult loc pe scaune comode. De la planșa de bord cu comenzile sale foarte precise până la echiparea curată și simplă a portbagajului inclusiv cu catarame cromate, totul îți oferă senzația de calitate.
Apropo de senzație: trenul de rulare adaptiv dezamorsează chiar și cele mai urâte defecte din asfalt și asigură împreună cu direcția extrem de sensibilă o ținută de drum suverană și sigură. Între timp, VW a adus motorul TDI de 2 litri la 177 CP și 380 Nm, dar, la momentul testării, nu am reușit să obținem un vehicul echipat astfel. Dar chiar și cu 350 Nm, ușorul Passat poate ține pasul foarte bine și pierde doar la elasticitate din pricina etajării mai lungi a cutiei de viteze. Pe deasupra, este singurul care se poate deplasa cu doar 5 litri/100 km.
Alte puncte critice trebuie căutate cu lupa: sistemul de navigare RNS 510 este, în mod clar, învechit și, având în vedere prețul cam mare, dotările de serie ar putea fi liniștit mai multe. Ceea ce însă nu reduce cu nimic victoria breakului matusalemic. Cam atât în ceea ce privește curajul – așa că ar fi mai bine să-i spunem încredere de sine.
ams 03/2013
Comentarii închise.