Orice întâlnire cu Jeep Wrangler, chiar și în varianta de caroserie Unlimited, cu patru uși, are darul de a te scoate din cotidian și civilizație, în încercarea de a descoperi noi locuri spectaculoase. De data aceasta, destinația s-a numit Delta Dunării.
Text: Cristian Sterea. Foto: Radu Chindriș
Nu știu cum se face, dar toate întâlnirile pe care le-am avut cu Jeep Wrangler sunt memorabile. De fiecare dată, am descoperit lucruri noi, am văzut locuri minunate și am trăit acel sentiment pe care campionii îl au după orice victorie. Da, la volanul lui Wrangler simți că nimic nu te poate învinge și că toate dificultățile care îți ies în cale sunt doar o metodă de a condimenta călătoria. De fapt, cele mai mari dificultăți le întâlnești mai degrabă pe drumurile asfaltate decât în afara lor, pentru că această mașină a fost întotdeauna un offroader veritabil, și așa a rămas până în zilele noastre.
Test comparativ: SUV-uri cu motoare diesel
În oraș, de exemplu, este plăcut cum te uiți de sus la ceilalți participanți la trafic, și din spatele unei bare de protecție serioase, dar dimensiunile nu tocmai de neglijat ale mașinii ar putea să îți joace feste, și nici vizibilitatea nu este chiar un motiv de laudă. Apoi, trenul de rulare nerafinat, cu ambele punți rigide, îți amintește la fiecare denivelare mai mare ce înseamnă să cultivi o imagine de dur, iar sistemul de propulsie pare mai dispus să îți arate inerția mare pe care o are decât cifrele meritorii din fișa tehnică. Dieselul de 2,8 litri, destul de gurmand, nu se grăbește deloc să urce în ture, iar cutia de viteze automată pare că schimbă trepte în timp ce contemplă soarele la apus. Ca și cum toate astea nu ar fi fost de ajuns, direcția are o precizie și un feedback aproximative. În linii mari, cam astea sunt capriciile lui Wrangler și ale oricărei alte mașini de teren autentice, dar și beneficiile sunt pe măsură.
Wrangler rămâne una dintre puținele mașini contemporane care păstrează un caracter de offroader atât de pronunțat.
În primul rând, la volanul acestui Jeep Wrangler, noțiunea de drum devine facultativă. Și aici nu mă refer la șosele, ci la orice cale mai mult sau mai puțin bătătorită. La fel ca și înaintașul său, Willys, Wrangler se poate avânta fără nici cea mai mică urmă de ezitare peste câmpii, prerii, dealuri și chiar munți sau prin râuri, bălți cu pretenții de lac și – de ce nu? – mlaștini. Totul este să folosești cauciucurile adecvate și să pui maneta de comandă a sistemului 4×4 în poziția care trebuie. Astfel, te poți baza pe o tracțiune eficientă, cu diferențial cu alunecare limitată pe axa spate, și niște caracteristici de trecere care fac de rușine orice SUV modern cu pretenții de offroader. Abia în aceste condiții grele, începi să apreciezi comportamentul oarecum atipic pentru zilele noastre al grupului motor-transmisie și suspensiilor.
Foarte interesant la Wrangler este și modul cum soluțiile clasice, fiabile sunt asezonate cu tehnologia modernă. Pe de-o parte, întâlnim uși cu balamale la vedere și limitator de deschidere cu chingă sau cleme pentru închiderea capotei, iar pe de alta, remarcăm dotările complete de siguranță, comenzile de pe volan pentru tempomat și chiar un sistem de infotainment cu ecran tactil. În plus, prin oferirea unui acces mai facil și a unui spațiu mai bun, habitaclul versiunii Unlimited e ceva mai primitor cu pasagerii care călătoresc în spate, deși bancheta nu excelează în privința ergonomiei.
Test comparativ: Honda CR-V, Hyundai Santa Fe, Mitsubishi Outlander
În legătură cu locul descoperit la această întâlnire cu Wrangler, în speță Delta Dunării, pot să confirm că e un adevărat monument al naturii. Deși relieful oarecum monoton nu anunță mare lucru, aici este întâlnită cea mai bogată faună ornitologică din Europa, ceea ce a și condus la includerea acestei zone în patrimoniul mondial al UNESCO. Mijlocul de transport obișnuit al localnicilor îl reprezintă barca, dar și cu Wrangler poți ajunge destul de departe, totul fiind să ai suficientă încredere în mașină.
ams 6/2013
