Mulți dintre noi își încep ziua cu o cafea. Opel ne propune Mokka, pentru a menține aceeași aromă sofisticată, rafinată și plină de energie pe tot parcursul zilei.
Text: Cristian Sterea. Foto: Radu Chindriș
Cred că toată lumea s-a plictisit să audă știri negative despre industria auto. Aproape pretutindeni, vezi rapoarte și previziuni pesimiste, graficele parcă nu se mai opresc din coborât, iar oamenii din domeniu și-au pierdut de mult optimismul și l-au declarat nul după aceea. Totuși, în această atmosferă sumbră, există și o mică rază de lumină, aceea a SUV-urilor subcompacte. Fără a fi populat de foarte mulți membri, respectivul segment se încăpățânează să se mențină pe un trend ascendent și are o priză din ce în ce mai mare la public. Astfel, pentru constructorii care nu își permit să joace în zona premium, acesta este un alt segment care nu prea s-a lăsat intimidat de criză, aici fiind „bătaia peștelui“. Așa că Opel a decis că nu mai are rost să piardă timpul și vrea, cu ajutorul lui Mokka, să fure din clienții concurenților – Škoda Yeti, Nissan Juke sau chiar Mitsubishi ASX. Misiunea nu e ușoară, dar Opel are un as în mânecă: folosește ingredientele specifice acestui segment în doze atent cântărite. Nu este atât de mult înclinat spre lifestyle precum Juke, dar nici concentrat prea tare pe latura practică precum Yeti, iar ca dimensiuni, se menține sub ASX. Deci, iată secretul datorită căruia Opel a reușit să adune peste 80.000 de comenzi în Europa, în doar câteva luni de la lansare.
Test comparativ: breakuri diesel puternice
În România, Mokka abia face primii pași, dar oamenii au început deja să se arate interesați. Aici, cred că rolul cel mai important îl are designul care, după un mic studiu ad-hoc, am descoperit că întrunește majoritatea caracteristicilor apreciate de doamne. Numitorul comun al caracterizărilor sună cam așa: este micuță, drăgălașă și simpatică, așadar ce ți-ai putea dori mai mult? Pe de altă parte, bărbații s-au arătat interesați de garda la sol ceva mai mare, tracțiunea integrală și polivalența mulțumitoare. În concluzie, Mokka are suficiente argumente pentru a face fericită o familie tânără.
Din punctul de vedere al platformei tehnice, Mokka este un melanj între Zafira, Meriva și Astra. Adică, preia ce are mai bun fiecare dintre ele și grupează totul pe o suprafață foarte compactă, ale cărei limite se situează între Corsa și Astra. Trenul de rulare față este de tip McPherson, în spate se utilizează o punte semiindependentă, iar tracțiunea integrală provine de la… Insignia.
Tablou de bord clar și concis, de inspirație Astra
Interiorul destul de spațios aduce serios aminte de Astra. Cei care sunt obișnuiți cu amalgamul de butoane de pe consola centrală și logica particulară care le guvernează ar trebui să fie mulțumiți, ceilalți însă ar putea fi puși în dificultate la prima interacțiune. Eu recunosc că, spre sfârșitul testului, începusem să mă descurc binișor, chiar dacă, la început, totul părea o probă de perspicacitate pe care am trecut-o destul de greu. În schimb, peste tot ești înconjurat de spații de depozitare. Nu sunt prea încăpătoare, însă îți găzduiesc cu bucurie toate nimicurile, așa cum ar face-o orice alt crossover sau SUV de dimensiuni mai mari. La volan se stă bine, mai ales dacă optezi pentru scaunele ergonomice, oferite opțional, și de aici îi poți privi pe utilizatorii clasicelor hatchbackuri cu un ușor aer de superioritate, dat de poziția ceva mai înaltă. Din păcate, acest „avantaj“ nu se răsfrânge și asupra vizibilității, care e ușor confuză la manevrele de parcare. Cum limitele mașinii sunt destul de greu de intuit, recomand fără rezerve un sistem complet de asistare la parcare și chiar camera video pentru marșarier.
În schimb, ca pasager, nu ai de ce să te plângi. Spațiu este suficient, chiar și în spate, finisările sunt bune, peste nivelul clasei mici, iar insonorizarea nu deranjează. De fapt, sonorizarea ar putea fi o mică problemă, pentru că sistemul audio nu prea se înțelege cu posturile românești de radio și nici fidelitatea redării nu-i strălucită. Pe de altă parte, există suficiente posibilități de conectare a dispozitivelor audio portabile.
Destul de încăpător, cu o formă regulată și ușor de extins. Dacă și marginea de încărcare era mai jos, putea candida la titlul de portbagajul perfect.
Latura practică e susținută de un portbagaj al cărui volum se situează aproape de al hatchbackului Astra, o banchetă rabatabilă asimetric și sistemul FlexFix, integrat în bara spate, ce permite transportarea a trei biciclete. De asemenea, nu trebuie ignorată lista generoasă de dotări opționale ce include, pe lângă volanul încălzit, sisteme de asistență utile, precum faruri inteligente AFL+ cu leduri și zece scenarii diferite de a folosi fasciculul luminos pentru o vizibilitate cât mai bună, precum și sistemul Opel Eye care, cu ajutorul unei camere video, recunoaște semnele de circulație și îl avertizează pe șofer în cazul unei apropieri periculoase de vehiculul din față sau a părăsirii neintenționate a benzii de rulare.
Test: Nissan Juke Nismo 1.6 DIG-T XTRONIC M-CVT All Mode 4WD
Trenul de rulare este pe gustul șoferilor mai „înțepați“, care nu apreciază legănatul pe viraje sau lipsa de reacție la rotirea rapidă a volanului. În consecință, suspensiile nu se ostenesc prea tare să mascheze denivelările, dar, pe drumurile neasfaltate, reușesc să țină caroseria departe de pericole, în ciuda gărzii la sol nu prea generoase. Mai mult, sistemul de tracțiune integrală, pe care, la început, l-am privit ca pe un moft, se descurcă excelent pe suprafețele cu aderență scăzută. Înaintarea în zăpadă afânată se desfășoară fără probleme, puterea fiind transferată rapid către roțile spate, iar pe viraje, accelerația contribuie eficient la menținerea trasei ideale. Și aici nu a fost doar impresia mea, ci și a colegilor germani care, în testul anual de tracțiuni integrale, au comparat-o pe Mokka cu modele dintre cele mai diverse, unele înclinate chiar către off-road (vezi articolul de la pagina 76). În plus, este oferit și un sistem electronic de asistare la coborârea pantelor ce își dovedește din plin utilitatea pe zonele foarte alunecoase. Așadar, chiar dacă noi credeam că o s-o punem în dificultate, Mokka ne-a demonstrat că este antrenată și face față fără dificultăți drumurilor acoperite cu zăpadă.
Pus serios la treabă prin nămeți, sistemul de tracțiune integrală se descurcă excelent. De asemenea, impulsionează și dinamica prin aportul adus la menținerea mai precisă a trasei.
Motorul turbo de 1,4 litri și 140 CP se achită onorabil de sarcini, în ciuda cuplului maxim nu foarte entuziasmant, de doar 200 Nm. Dar nu acesta este păcatul lui capital, pentru că elasticitatea bună nu te obligă la retrogradări dese, ci consumul de combustibil cam piperat atunci când e turat. Dacă media consumului extraurban, de 7,0 l/100 km, nu-i de speriat, în reprizele de condus sportiv, mai trebuie adăugați încă vreo 3–4 litri, ceea ce deja începe să fie cam mult având în vedere că performanțele nu sunt pe măsură.
Test comparativ: sisteme electronice de stabilitate
Dar, deși nu este perfectă, noua Mokka se pare că a apărut în momentul potrivit. Cum valul SUV-urilor subcompacte e în creștere, tot ce are de făcut este să își mențină echilibrul cât mai mult, și succesul e garantat. Bineînțeles, mai sunt așteptați și alți concurenți, așa că segmentul se va aglomera, însă, deocamdată, clienții o identifică drept alegerea firească, iar lucrul acesta se vede deja în vânzări, cel puțin în cele de la nivel european.
ams 03/2013
Comentarii închise.