Mazda și-a serbat centenarul în 2020, ocazie pentru constructorul nipon să aducă în atenție modelele sale legendare și să-și reafirme propriul drum în această lume.
Teoretic, fiecare constructor auto cu tradiție ar trebui să aibă propriul muzeu. Este o carte deschisă pentru oricine vrea să vadă de unde și cum au evoluat mașinile moderne pe care le conducem astăzi. Aș spune chiar că asemenea pagini de istorie sunt și mai importante acum, când industria auto trece printr-o schimbare așa cum n-a mai făcut-o niciodată în existența sa.
Evident, un muzeu este de o importanță capitală atunci când ajungi să serbezi 100 de ani de existență, cum e cazul mărcii Mazda în 2020. Constructorul japonez are un muzeu acasă, în Japonia, dar acesta este pus în umbră de cel din Augsburg, Germania, cel mai mare din lume și aflat în proprietate privată.
În anii ’70, primele modele Mazda începeau să circule pe drumurile Germaniei. În 1971, Walter Frey fonda Auto Frey, un dealer multimarcă, care a început să comercializeze modele Mazda din 1978. Era printre primii dealeri Mazda din Germania. Walter s-a îndrăgostit de marca japoneză, dar ideea de a colecționa modelele mărcii i-a venit în 1980, atunci când a găsit și a cumpărat primul său exemplar, o Mazda Cosmo Sport, în New Jersey. A adus-o în Augsburg și a început să caute și alte modele de colecție, de această dată și cu ajutorul celor doi fii ai săi, Joachim și Markus.
Mazda Cosmo Sport (1969) prima mașină a muzeului și cea mai valoroasă din colecția familiei Frey.
Acum, afacerea familiei este condusă de ei și tot ei au grijă de întreținerea colecției. După ce au cumpărat un depou de tramvaie în Augsburg au amenajat aici Mazda Classic Car Museum, unde au ajuns în prezent la 55 de mașini expuse, acestea reprezentând toate perioadele istoriei, încă de la triciclul cunoscut ca Mazda-Go din 1931. Toată colecția lor ajunge însă la 120 de mașini restaurate, expuse prin rotație, plus altele în diferite faze de restaurare. De altfel, Joachim Frey recunoaște că aducerea unor modele la stadiul de exponate de muzeu durează uneori foarte mult, mult mai mult decât poate accepta fratele său, Markus.
Mazda R360 (1962)
Raritați exotice
Când parcurgi la pas muzeul fraților Frey realizezi cât de diferite au fost și sunt încă direcțiile și gamele constructorilor pentru diferitele regiuni ale lumii. Am văzut aici mai multe Kei cars, acele modele de clasă mini, cu dimensiuni stabilite prin lege pentru a putea fi cumpărate în Japonia, fără a avea un loc de parcare și fără să plătești taxe pentru ele. Stăteau alături de Mazda Pathfinder XV-1, un tot teren din anii ’70, asamblat în Burma, strict pentru armata și oficialii de acolo. Frații Frey povesteau că l-au găsit, l-au adus și restaurat, dar mașina era atât de strict adaptată climei din Burma, încât prima pornire pe timp de iarnă a dus la stricarea iremediabilă a motorului. De câțiva ani caută unul original și încă n-au găsit. Nu este ușor de găsit nici un Rotary Pick-up, primul și singurul pick-up cu motor Wankel din lume, vândut în anii ’70 doar în America de Nord.
Mazda Pathfinder XV-1 (1972)
Pe centrul muzeului stă la loc de cinste o Mazda Eunos Cosmo din 1992, un coupe superb, chiar și pentru zilele noastre, care a marcat și o premieră la vremea lui. A fost primul model de serie din lume cu navigație dictată de GPS. Mai aproape de Europa, nu lipsesc din colecție toate generațiile RX și, desigur, toate cele patru generații MX-5, plus alte câteva modele vechi de doar câțiva ani, dar emblematice pentru marca japoneză.
Mazda Eunos Cosmo (1992) prima mașină din lume cu navigație dictată de GPS.
Ce urmează?
100 de ani de existență este un moment de bilanț, dar și de planuri de viitor. Deși este un constructor mic, independent, Mazda nu urmează calea bătută. Au fost singurii care au insistat pe complicatul motor Wankel, nu au vrut să treacă la downsizing, ci au compensat prin alte tehnologii care, culmea, au reușit să obțină cam aceleași rezultate la nivelul consumului, ca să nu mai spunem despre Skyactive-X, motorul pe benzină cu aprindere prin compresie. Nici fenomenul autonomous nu-l vor în stilul clasic. Mazda crede că mașinile sunt pentru plăcerea condusului, iar din 2025 vor introduce standard sistemul Co-Pilot, capabil să conducă autonom mașina, dar doar atunci când șoferul nu o mai poate face, din diferite motive. Practic este aceeași tehnologie cu a celorlalți, dar aplicată diferit: nu pentru confort, ci pentru siguranță. Nici acum oficialii Mazda nu au pomenit nimic despre downsizing, ba chiar au spus că lucrează la un 6 în linie. Și, bineînțeles, la revenirea în forță a motorului Wankel. O abordare curajoasă pentru un constructor atât de mic, dar care ar putea face diferența pentru cei care privesc mașinile (și vor continua să o facă) nu doar ca pe un mijloc de transport.
