Reportaje Retro Știri

Volvo 122S – Amintiri din copilărie

Deși va rămâne mereu în istorie pentru invovațiile pe care le-a adus în domeniul siguranței auto, acum Volvo Amazon este aici pentru a ne spune o poveste despre cum visurile din copilărie nu se uită niciodată, ci doar doar se împlinesc.

Am mai povestit în trecut despre puternicul sentiment de nostalgie care, de cele mai multe ori, stă la baza motivației de a deține o mașină clasică. Despre cum oameni ajunși la vârste mai înaintate decid să cumpere un automobil care le amintește de copilărie și de cele mai frumoase momente ale vieții.

Ei bine, aceasta este povestea prezentată aici. Pentru că Viorel Tache, proprietarul acestui Volvo 122S din 1966, a copilărit în preajma unui model asemănător. „În școala generală, aveam un coleg pe nume Mircea, ai cărui părinți erau diplomați. în 1965, au cumpărat din Zürich un Volvo Amazon alb ivoar, cu interior roșu. Și cum părinții lui Mircea erau deseori plecați din țară, cu diverse misiuni diplomatice, angajaseră un șofer care să ne ducă la Prejmer, la bunicii lui“, își amintește Viorel contextul în care a făcut cunoștință cu această mașină ce l-a fascinat încă din copilărie.


Revenind mai aproape de prezent, mai exact în urmă cu 6 ani, Viorel, mereu pasionat de automobilele istorice, avea un Renault 16 cu care se plimba ocazional și un Renault 10 în curs de restaurare. Însă visul de a deține un Amazon nu îi dădea pace. Și povestindu-i unei prietene despre obsesia sa pentru acest model, avea să afle că soțul ei tocmai moștenise un Volvo 121 – o versiune a seriei Amazon identică cu cea de care se îndrăgostise în copilărie. „După amânări repetate, pentru că inițial nu am crezut, am cumpărat un Volvo Amazon alb, cu patru uși, cu interior roșu și motor B18A. Îți sună cunoscut?“ spune râzând Viorel. La o analiză mai atentă și după o scurtă „anchetă“, avea să afle că acea mașină fusese cumpărată din Zürich, în aceeași zi ca mașina părinților prietenului său Mircea. Din păcate, era într-o stare proastă, având parbrizul spart, interiorul rup, reparații ale caroseriei făcute prost și modificări ale suspensiei spate pentru a putea transporta sarcini mai grele. Și chiar dacă mașina avea o istorie interesantă pentru el, Viorel a înțeles rapid că costurile unei restaurări nu ar fi fost justificate, depășind cu mult valoarea mașinii. Așa că a continuat să viseze la Amazonul copilăriei sale.

Citește și: Povestea incredibilă a Daciei cu motor central

În căutarea unui vis

„În liceu, am stat mult în garaj, împreună cu Mircea, îngrijind mașina. De aici și până la a ne plimba cu ea prin cartier, fără carnet nu a fost decât un pas, însă, din fericire, prin Cotroceni nu prea umbla miliția“, își amintește Viorel râzând de năzbâtiile pe care le făcea în urmă cu cinci decenii.

La 4 ani după ce cumpărase epava de Amazon care îi zăcea în curte, lui Viorel i-a surâs din nou norocul. „La un moment dat acum 2 ani, m-a contactat un client pentru a-mi cere o părere despre un Volvo Amazon pe care dorea să-l vândă. Am tot vorbit și, la un moment dat, mi-a propus să-l cumpăr eu. Așa m-am ales cu acest Volvo 122S alb ivoar, cu patru uși, interior roșu și motorizare B18D. Să mai zică cineva că Dumnezeu nu există!“


Mașina ajunsă în 2018 în posesia lui Viorel este într-o stare excelentă, fiind restaurată integral în 2004 și ținută doar în garaj până în prezent. Are și o serie de dotări suplimentare față de „Amazonul copilăriei“, de la motorul cu două carburatoare SU, care dezvoltă 87 CP, și până la bancheta din față și schimbătorul la volan. 

Citește și: Cronica unei pasiuni – istoria automobilismului retro în România

„După achiziție, am ajuns la un atelier unde am verificat suedeza și pe dedesubt, descoperind că se prezintă impecabil, având intactă până și protecția anticorozivă. Așa că am cumpărat o curea pentru dinam, ca să o am de rezervă și-apoi am plecat la primul nostru drum împreună, care s-a transformat într-un tur de 1000 km.“


În lunile imediat următoare achiziției, Viorel a adăugat nu mai puțin de 6500 km la kilometrajul Amazonului, care parcursese până în acel moment doar 93.300 km. Da, nici măcar 100.000 km în 52 ani!

Cu un rulaj atât de mic pentru vârsta pe care o are, bătrânul Volvo este într-o stare excelentă din punct de vedere mecanic. Chiar și o atingere foarte scurtă a butonului de pornire îi este suficientă motorului de 1,8 litri pentru a se trezi la viață, iar sunetul său la ralanti e abia perceptibil. Cu excepția schimbătorului la volan, comenzile Amazonului sunt similare automobilelor de astăzi, aspect care subliniază cât de evoluat era acest Volvo la momentul lansării, în 1956. Numele, inspirat din mitologia greacă și scris inițial „Amason“, nu a fost utilizat oficial decât pentru piața suedeză, deoarece producătorul german de motociclete Kreidler înregistrase anterior această denumire. În consecință, Volvo a început să folosească nomenclatura cu trei cifre, care avea să reprezinte modelele sale în următoarele cinci decenii, iar Amazon avea să devină seria 120.

Concentrat pe siguranță  

Reputația pe care o are astăzi Volvo a început să fie construită odată cu înființarea firmei, în 1927, când Assar Gabrielsson și Gustaf Larson, fondatorii mărcii Volvo, au pornit la drum cu sloganul: „;Mașinile sunt conduse de oameni. Așa că principala noastră preocupare trebuie să rămână siguranța lor“.


Însă Volvo a devenit cu adevărat un pionier în domeniul siguranței în perioada lui Gunnar Engellau, care a condus compania între 1956 și 1978. Legenda spune că Engellau avea o soție care lucra ca asistentă medicală la o unitate de primiri urgențe, astfel intrând adesea în contact cu victime ale accidentelor rutiere. Și așa s-a făcut că ea prezenta leziunile, iar apoi, Engellau și specialiștii săi încercau să găsească soluții pentru ca aceste leziuni să nu se repete în automobilele Volvo.

Citește și: ARO M461C – Respectul câștigat

O soluție a fost centura de siguranță, pe care Volvo a introdus-o la PV444, predecesorul seriei 120. Apoi, începând din 1959, toate modelele au fost dotate standard cu centuri de siguranță, iar ulterior, Amazon a devenit și prima mașină din lume echipată cu centuri în trei puncte. În plus, avea și o caroserie foarte rigidă, între montanții B existând o rigidizare pentru a limita deformarea cabinei în caz de răsturnare.

O mașină de milioane… de kilometri

Tot acest efort de a crea o mașină solidă și rezistentă a dus și la o fiabilitate ieșită din comun. Astfel, dacă despre mașina pe care o conduce astăzi Viorel încă se poate spune că este la prima tinerețe, „Amazonul copilăriei“, o mașină care nu a fost la fel de menajată în ceea ce privește rulajul, încă mai există în familia prietenului său Mircea. „Când i s-a desfăcut motorul pentru prima dată, parcursese 960.000 km. Uzura cilindrilor era vizibilă, însă s-a încadrat la cota întâi de reparație. Este adevărat că fusese o mașină îngrijită, ținută la garaj, cu revizii făcute la timp și ulei Castrol de la shop, însă, chiar și așa, tot rămâne o performanță remarcabilă!“


Aceeași calitate foarte bună a materialelor se regăsea și la alte subansambluri ale mașinii, după cum avea să descopere Viorel cu ocazia altei reparații la care a asistat în tinerețe. „Pe când mașina lui Mircea avea deja vreo 12 ani, arcurile punții față s-au tasat. Pentru operația de demontare în vederea întinderii lor, a chemat acasă un mecanic. Acesta a demontat relativ ușor basculele inferioare, care aveau același sistem constructiv ca la Dacia 1300, fiind prinse pe lonjeron cu două bucșe străbătute de un ax. După ce a desfăcut piulițele, mecanicul a lovit axul cu un ciocan de plastic, iar acesta a ieșit foarte ușor, deși, timp de 12 ani, fusese un element supus unor forțe mari. După ce a fost spălat cu o pensulă cu benzină, arăta ca nou, iar pe mijloc se putea observa o adâncitură ca de dorn. Acela era, de fapt, semnul lăsat de aparatul Brinell, de testare a durității metalelor.“

Bucuria ținută în Fram

Deși au trecut deja 2 ani de când  Viorel a cumpărat Amazonul, este în continuare fascinat de el și îl conduce frecvent. E o prezență constantă la evenimentele Retromobil dedicate automobilelor clasice, ba chiar a luat parte și la o întâlnire a pasionaților de modele Volvo, făcând un contrast spectaculos cu exemplarele moderne ale celorlalți participanți.


Însă cel mai mult se bucură atunci când face drumuri mai lungi la volanul lui. Având totuși o putere respectabilă, de aproape 90 CP, automobilul ține foarte bine pasul cu traficul actual, uimindu-i pe ceilalți șoferi în timp ce rulează la viteze de autostradă și, uneori, chiar lăsându-i în urmă, când cel aflat la volanul lui este într-o dispoziție de… condus sportiv.

Și pentru că este alb și are forme rotunjite, Amazonul a primit și un nume: „L-am botezat Fram și este ca un membru al familiei“, spune Viorel zâmbind în vreme ce pune mâna pe mașină de parcă ar mângâia-o.

Momentele în care au fost realizate cele două fotografii sunt la aproape patru decenii distanță. Protagonistul este același: Viorel Tache.

Text și fotografii: Alin-Alexandru Ionescu

Alin Ionescu

Adaugă comentariu

Click aici pentru a comenta