Nicio măsurătoare, niciun punctaj, niciun perdant la sfârșitul evaluării: am scos la înaintare cinci limuzine de lux din Anglia, Italia, Japonia, Suedia și SUA doar pentru a vedea cum e să călătorești la bordul lor. O schimbare de perspectivă pentru redacția auto motor und sport și un peisaj auto mai bogat pentru privitorii de pe drum.
Text: Alexander Bloch. Traducere și adaptare: Alex Șincan. Foto: Hans-Dieter Seufert
■ Cadillac CTS 2.0 T AWD: 276 CP, 1782 kg, de la 52.400 euro (Germania)
■ Jaguar XJ 3.0 D LWB: 275 CP, 1850 kg, de la 93.744 euro
■ Lexus LS 600h L: 445 CP, 2395 kg, de la 131.800 euro (Germania)
■ Maserati Quattroporte S Q4: 410 CP, 1860 kg, de la 107.700 euro
■ Volvo S80 D4 AT6: 181 CP, 1766 kg, de la 46.593 euro
Actrița americană Mae West, una dintre primele supervedete ale cinematografiei, a spus: „Mai mult din ceva bun nu poate fi decât minunat“. Părerea ei lasă mult loc pentru contradicții, mai ales dacă aducem în discuție limuzinele de lux moderne. În acest segment, tot întâlnim de ceva vreme aceleași mărci și serii de modele. Cu fiecare generație, și mai impresionante, și mai aproape de o virtuală perfecțiune. Pentru a le face mai atrăgătoare în ochii potențialilor cumpărători, producătorii se străduiesc mereu și din greu. Trioul de origine germană este aproape inevitabil prezent în locurile de parcare ale șefilor de mari companii. Splendoare, succes, grandoare, dar și plictiseală. Toate acestea vin la pachet. Luxul și confortul te pot transforma într-un fel de prizonier, într-o prezență pasivă, cu atât mai mult dacă nu te afli la volan. Altceva mai există? De această dată, am lăsat deoparte abordarea tipică testelor comparative, cu punctaje și măsurători, pentru a încerca să simțim pur și simplu ce simt răsfățații posesori ai limuzinelor de lux. Iar limuzinele asta fac: te copleșesc cu ambianța lor de călătorie – un fel de-a spune, pentru că aceste mașini deja sunt un fel de garsoniere de lux pe roți.
Californianul
Călătoria descrisă aici a început pe Coasta de Vest a Statelor Unite, având ca primă destinație California. Acolo bate inima internetului, în timp ce în Silicon Valley se proiectează viitorul – și nu uita, vorba cântecului, să-ți prinzi flori în păr când ajungi la San Francisco. Deși au fost concepute în cu totul altă parte, aici au avut prilejul să se exprime Lexus LS 600h și Volvo S80 pe tema croazierelor lungi, în regim de autostradă. Lexus LS 600h e un automobil paradoxal prin excelență. Sub capota sa, găsim un motor V8 cu benzină, având cilindreea de 5,0 litri, doar puțin mai mică decât a unui Small Block american. Dar japonezii au grefat pe acest exponent al tradiției un sistem hibrid de propulsie complex, incluzând un agregat electric integrat la nivelul transmisiei. În mers, acesta poate fie să ajute motorul cu benzină, fie să producă electricitate. Abordarea tehnică respectivă permite îmbinarea rulării rapide la regim constant cu un consum moderat. În plus, accelerările sau frânările pot fi executate cu mare finețe. Limuzina Lexus nu are nimic din temperamentul impulsiv al unui samurai, deși oferă performanțe impresionante, și nici nu poate fi menționată în societatea automobilelor ecologice.
Suspensia pneumatică desăvârșește confortul așezării marelui Lexus pe traiectoria dorită.
Opulența sa și consumul relativ ridicat nu cadrează cu ideea lor. Cât despre bancheta din spate, confortul acesteia îți dă senzația că ai luat o pauză de shopping în timp ce vizitai un mall. Cu opțiunea de masaj inclusă, asigurată de o pompă pneumatică. Compoziția ambientală a interiorului are o notă barocă, pentru a convinge în privința standardelor ultrasofisticate ale mașinii. E lesne să-ți imaginezi în acest decor niște magnați supraponderali cu aere de necontrazis, gâdilați la sensibilitate de dispozitivul de masaj. Tabloul respectiv tinde să arunce umbra uitării asupra conceptului tehnic elitist, de pionierat în ingineria propulsiei hibride, care face posibil un asemenea nivel de bunăstare.
Volvo merge pe o părere diferită în legătură cu progresul tehnicii. Sub capota sa se află un turbodiesel de 2,0 litri cu patru cilindri, un motor care, prin decența sa conceptuală și prestațiile ireproșabile, face să pară scandaloasă desfășurarea de forțe a limuzinei Lexus. Totodată, prin abordarea aceasta e atacată ideatic și dominația motoarelor cu benzină specifică pieței americane. Benzina este ceva mai scumpă prin zonă, prilej tocmai bun pentru Volvo să promoveze cumpătarea scandinavă împotriva tendinței de a irosi bani pe combustibil, și pe altele, doar pentru a arăta sub încă o formă că ești puternic. Cine apreciază așa ceva? Arhitecții cu slăbiciune pentru vinurile roșii seci și alți profesioniști cu specialități avansate, în viziunea cărora risipa de resurse e totuna cu ignoranța. Altfel, consumul lui Volvo S80 rămâne în limitele bunului-simț, dar totuși nu va uimi pe nimeni prin caracterul economic.
Volvo S80 mizează pe bucuria simplă și senină a călătoriei.
Personalitatea limuzinei suedeze are un alt fel de a se face remarcată decât printr-un stil luxos convențional. Ambianța cu tentă gri a naturii nordice a fost rafinat transpusă aici. Nuanța vișinie stinsă a tapițeriei aduce o lumină difuză asupra finisării de calitate ridicată și intră într-un contrast non-violent cu elementele cenușii închise. Câteva accente de alb conturează formele interiorului unde regăsim ceva din aerul unui bar cu tradiție.
Test comparativ: breakuri de lux
La drum, bătrânul suedez are un comportament relaxat și sigur de sine. Se pot face și depășiri, dar întotdeauna conform bunelor maniere. Este surprinzător cum, într-o atmosferă atât de calmă cromatic și acustic (insonorizarea motorului e eficientă), auzi tot felul de bipuri, mai ales când conduci în oraș. Sistemele de asistare a conducerii cu profil de siguranță activă sunt sursa acestor semnale. Câteodată, parcă ești certat de una dintre acele mămici precaute care își cumpără Volvo pentru a-și proteja copiii.
Așa ceva nu ți se va întâmpla niciodată cu Maserati Quattroporte, dotat numai într-o măsură limitată cu asemenea atenționări electronice vigilente. Apropo de limuzina italiană, cam cât sens are să dai unei mașini de lux numele de „Patru-uși“? Dar ce frumos sună când îl pronunți în italiană!
Spirit italian de familie
Odată ce ai pornit motorul twin-turbo cu șase cilindri răsucind cheia de contact spre dreapta, următorul buton care parcă ar cere să fie apăsat este cel inscripționat „Sport“. Mamma mia, sunetul care iese prin țevile de evacuare seamănă, ca asprime, gravitate și profunzime, cu vocea cântăreței Gianna Nannini. Totul e sublim și îți dă fiori de emoție, însă nu-i momentul să te joci cu sentimentele sau cu pedala de accelerație. Realizezi că timbrul motorului turbo de 410 CP a trecut printr-o șlefuire belcanto cultivată, exprimând fără rezerve forța tinereții și copleșindu-l pe ascultător cu amploarea modulațiilor la diferite turații. În cel de la volan se trezește astfel dorința de a cere din ce în ce mai mult de la mașină pe latura conducerii sportive și îi trebuie destulă tărie de caracter ca să nu se lase dus de val.
Tonalitatea aspră a propulsorului Maserati seamănă cu vocea cântăreței Gianna Nannini.
Am reușit să rezistăm în fața provocării, că doar nu pentru asta am venit aici. Să conduci moderat și să admiri peisajul este o idee mai bună. Înăuntrul mașinii, nu ai prea mult spațiu, iar discuțiile despre finisare s-ar putea prelungi pe tema aspectului calitativ. Designul interior, ce-i drept, are o puternică amprentă de originalitate. Stilul Maserati se leagă armonios în toate detaliile, atât în interior, cât și la exterior. Emblema tridentului are cumva și o conotație malefică. La ce te gândeai? „Vruuum…“ Scuze!
Direcția și fermitatea suspensiei sunt reprezentative pentru sportivitatea asociată emblemei tridentului. „Dinamismul cool“ nu prea are de-a face cu confortul rafinat al limuzinelor de lux, dar această mașină nu putea fi făcută altfel. Avantaj sau problemă, asta rămâne la latitudinea fiecăruia.
Bine insonorizat la ralanti, dieselul Jaguar toarce ca o pisică. În timpul accelerațiilor, devine fioros.
Cu o atitudine la fel de aparte vine din urmă o altă personalitate proeminentă: Jaguar XJ. Un fel de frate spiritual de naționalitate britanică al lui Maserati Quattroporte. Sunet agresiv din partea motorului, asta deși la ralanti nu se aude aproape nimic. În fond, cine ar fi interesat să asculte ralantiul unui turbodiesel cu șase cilindri, fie el și de 275 CP? În timpul accelerațiilor rapide, fiorii se simt nu numai pe pielea celor din mașină, ci și în structura din aluminiu a caroseriei. Ceva din timbrul amplu-vibrant al motorului se face sesizat și în ambianța interioară. Se poate spune că avem un diesel care sună bine? Da, cu siguranță. Jaguar XJ oferă călătorii plăcute într-o ambianță de mare efect. Deși nu insistă în mod evident pe această latură a caracterului său, XJ are certe calități dinamice de model granturismo. În tabloul de ansamblu, extravaganța sa derivă din performanțele ridicate disimulate sub o înfățișare de lux neoclasic pedant. În croazierele rapide pe autostradă, îmbinarea confortului măgulitor cu acuratețea răspunsului la comenzi lasă o impresie favorabilă. Nu se poate personalitate britanică fără o tușă de umor cinic. Pe care o veți găsi încercând să folosiți complexul sistem de infotainment cu touchscreen.
Renegatul
Altădată, apariția unui Cadillac acoperea orizontul. Unde se situează în prezent Cadillac CTS ca nivel de clasă? Cineva l-a proiectat în ideea de a-i atrage pe europeni și pe asiatici, însă asta pare să-i fi afectat personalitatea americană într-o măsură considerabilă. Ideea e susținută și de prezența sub capotă a unei motorizări turbo cu patru cilindri, alimentată cu benzină. Agregatul ne este deja cunoscut din oferta unui producător generalist care își are sediul la Rüsselsheim. Chiar dacă dezvoltă 276 CP, acesta nu poate ridica pretenția de a fi reprezentativ pentru tradiția limuzinelor americane – a mărcii Cadillac, cu atât mai puțin. Nimic interesant de auzit din partea motorului, așa încât mai bine îți iei căștile, pui muzica preferată și accelerezi pentru a dezlănțui cei 400 Nm ai cuplului maxim. Acum, imaginează-ți că ești purtat spre vitezele mari de un propulsor V8 american. Figura ține, singura „problemă“ fiind că, la sfârșit, vei constata că ai consumat prea puțină benzină.
Muchiile dure ale formelor lui CTS amintesc de portretele președinților americani cioplite pe muntele Rushmore. O puternică expresie a devenirii prin forțe proprii.
Cât despre aspectul tabloului de bord digital, acesta este captivant, indiferent dacă vei vedea în el luminile stridente din Las Vegas sau influența exotismului tehnologic venit dinspre Japonia. Pentru un plus de identitate, ar fi prins bine opțiunea unei mese de ruletă plasată între scaune. Dar concluzia e „rien ne va plus“. Ideile creative ale celor de la Cadillac ar fi trebuit să dea un nou impuls imaginii de marcă, însă asta n-a prea ieșit. Te uiți la mașină și clar nu vezi un Cadillac. Muchiile caroseriei sunt oarecum exagerate și stranii, neavând nimic din impozanta sculpturalitate a celor mai apreciate foste modele. Avem de-a face cu reprezentantul unei noi generații mai dinamice și evident superioară în privința tehnicii. Totuși, e un exemplu care arată că Mae West nu s-a înșelat declarând că „mai mult din ceva bun nu poate fi decât minunat“.
Concluzie: De obicei, citim teste care ne permit să comparăm date tehnice și prețuri, iar evaluarea acestor informații duce la alegerea unei mașini în vederea cumpărării. A venit însă vremea unei concluzii care nu mai ține cont de vocea rațiunii, iar asta ne-a făcut să ne simțim bine. Niciun punctaj din lume nu poate spune care mașină te va face fericit. Privind astfel lucrurile, personalitatea diverselor automobile iese complet la suprafață și constați că fiecare dintre cele cinci limuzine implicate în test poartă un mesaj numai al său. După ce constați asta, nu mai riști să te fixezi asupra unei mașini cu parametri favorabili pe toată linia, dar care te plictisește. Luxul de a alege după propria inimă nu se compară cu nimic.
ams 10/2014
