Astfel, Fabia se clatină cam nesigură printre jaloanele de pe traseul de manevrabilitate, iar la sprint și dinamică, politicoasă, îi lasă pe alții în față. Chiar și cel mai mic concurent îi ia fața cehoaicei la accelerația de la 0 la 100 km/h, iar în ceea ce privește simpatia, Fiat Abarth este de departe în altă galaxie față de restul concurenților.
Italianul pursânge nu tinde spre perfecțiune, ci răspândește un șarm care te îngenunchează, are o apariție modernă și este oricum intangibil ca Tributo Ferrari. Nu doar din pricina mândrului preț de peste 42.000 de euro, ci și pentru că, în aceeași formulă ca Škoda – cilindree de 1,4 litri, 180 CP –, îți stimulează gustul mult mai bine, la fel ca all’arrabiata în comparație cu găluștele de Boemia.
Motorul cu patru cilindri muncește, ciupește, trage de direcție, face gălăgie și împinge micul purice până la 225 km/h. Apoi, trenul de rulare rigid sare și face show pe autobahn, străduindu-se să stăpânească ampatamentul scurt. Dar, cu toate astea, pilotul lui Tributo radiază de fericire prin toți porii, savurează pielea fină, se lasă îmbrățișat de scaunul scurt și îngust, se bucură de fibra de carbon și plachetele de metal, se joacă amuzat cu butoanele, aprobă sfătos pauzele de etajare ale transmisiei automate cu cinci trepte și are geamul mereu întredeschis pentru a savura la maximum ariile în patru timpi ale motorului. Nicio altă mașină nu se stropșește, nu se zbârlește, nu gargarisește și nu urlă așa de minunat în clasa asta.
Comentarii închise.