Fascinație: Ford Ranger Raptor, Ineos Grenadier & Land Rover Defender – Afaceri Murdare

Băieți duri care își murdăresc pneurile? Încă există! Astăzi, Defender, Grenadier și Raptor trebuie să-și demonstreze valoarea pe teren. Sună a treabă murdară? Ei bine, succes!

Noroioasa supă maronie potopește capota, lovește parbrizul și se revarsă peste trapele de pe plafon. Dieselul respiră printr-un tub. Gazele de eșapament bolborosesc sub apă. Pedala de accelerație rămâne apăsată. În timp ce anvelopele cu crampoane sapă în solul moale, Ineos Grenadier împinge în fața sa un val sub forma unui arc de cerc. Acesta se sparge ca un minitsunami de malul cu stufăriș și împroașcă Fordul Ranger Raptor și Land Roverul Defender care vin în urma lui Ineos. În interiorul uscat, zâmbetele celor de la volan devin din ce în ce mai largi – la urma urmei, noroiul este distractiv. Revenind pe uscat, cizmele din cauciuc au grijă ca picioarele să rămână uscate.

Apa reziduală țâșnește din canalele de scurgere ale mașinilor de teren. Câteva resturi de plante atârnă sub caroserie. Facem o scurtă pauză de respiro, apoi parcurgem drumul înapoi până la marginea unei cariere din apropierea orașului Biberach, din Șvabia Superioară, pe un teren cu adevărat accidentat, demn de Clasa G, care este folosit de către Mercedes și compania Tufa pentru antrenamente în off-road de toate felurile (www.mb-offroad.com). Astăzi, am închiriat o cameră aici și avem voie să explorăm fiecare metru pătrat din zona de aproximativ 35 km², pe care au fost creați aproximativ 12 km de trasee off-road, îngreunate de 15 obstacole artificiale, presărate cu pante de până la 85% și cu treceri prin vaduri de diferite adâncimi. Acestea din urmă sunt deosebit de pline în acest moment, săptămâni de ploaie înmuind solul și făcând ca, până și în zonele deschise, noroiul maro să fie la înălțimea carâmbilor cizmelor.

Soarele încă nu îndrăznește să iasă de sub pătura norilor. Temperatura abia dacă depășește zero grade, dar asta nu-i deranjează pe bărbații adevărați. Pentru că au scaune încălzite. Cam efeminat? Poate. Cu toate acestea, în special Ineos îi oferă șoferului sentimentul că este un bărbat adevărat în orice moment. Dacă te urci proaspăt bărbierit în interiorul rustic, o barbă de 3 zile îți răsare spontan și de la sine. Durerile de spate dispar, pentru că spătarul scaunului e lat și confortabil. Da, tot ce lipsește este o țigară… ba nu, un trabuc! Deși Ineos nu-ți pune la dispoziție o scrumieră.

Model nou, piese originale

Da, curentul actual se regăsește chiar și în acest off-roader de școală veche, care există doar pentru că Land Rover Defender a trebuit să se transforme într-un accesoriu de lux, iar unui anume domn Ratcliffe, fan entuziast al lui Defender, nu i-a plăcut deloc acest lucru. Așa că șeful gigantului chimic Ineos a investit câteva milioane de euro, a cumpărat vechea uzină Smart din Hambach, iar acum construiește succesorul legitim al lui Landy după vechea rețetă, cu câteva ingrediente proaspete. Tehnologia pentru off-road indestructibilă și operarea lejeră au dat mâna cu sistemele moderne de infotainment și de propulsie din Bavaria.

Dar cum reușesc englezii să transmită sentimentul că nu mașina, ci operatorul ei este cel care escaladează munții, traversează râurile și reușește să treacă prin nisip? Răspunsul: cu măiestrie și cu jucării de bărbați adevărați, de la troliul electric ascuns în spatele suportului plăcuței de înmatriculare la butoanele de pe plafon asemănătoare celor de avion și tehnologia simplă pe care agentul MacGyver ar putea să o mențină în funcțiune cu ușurință, folosind doar o rezervă de pix și niște gumă de mestecat.

Pleci pur și simplu? Poți face asta, dar e posibil să nu fie bine. Un exemplu: manualul de utilizare recomandă trecerea prin vaduri de apă cu o adâncime de până la de 800 mm, chiar dacă snorkelul sugerează că ai putea naviga cu ușurință pe fundul iazului din cariera vecină. Pentru a rula în siguranță la asemenea adâncimi, ventilatorul climatizării (și încălzirea din scaune) se dezactivează numai dacă șoferul blochează mai întâi diferențialul central atunci când mașina este oprită, limitând astfel viteza la 30 km/h, iar apoi, pregătește vehiculul pentru scufundare cu o combinație sofisticată de apăsări lungi și scurte pe butoane. O mică bătaie de cap, desigur, dar una cool!

Cireașa de pe tort este farmecul mecanic, chiar și sub capotă: trei litri cilindree, șase cilindri în linie și 550 Nm. Britanicii nu ascund faptul că în acest model există multă tehnologie BMW. La prima vedere, selectorul cutiei de viteze ZF, care iese ca un corp străin sculptural din consola centrală pătrățoasă, dă de înțeles acest lucru.

Rampele acoperite cu pietriș, care se îndreaptă aproape vertical spre cer, par ușoare cu Grenadier. Dar același lucru este valabil oriunde, doar dacă știi cum. Pe teren dificil, aventurierii în costum trebuie să știe ce fac, să găsească combinația potrivită de viteză, inerție și control. Nu este atât de ușor, nu în ultimul rând pentru că direcția moale, cu demultiplicare de off-road, abia dacă reacționează în primul sfert de cursă și nu se îndreaptă automat decât dacă roțile sunt în șleauri. Cu toate acestea, în momentul în care șoferul ajunge efectiv în punctul în care are nevoie de toate blocajele (reductor și diferențiale) și le activează manual, Raptor, cu ampatamentul său mare și consolele sale lungi, a renunțat deja, dar Defender încearcă să facă față.

Totul, chiar și de unul singur

Stai puțin, Defender poate ține pasul? Ei bine, Land Rover aduce un omagiu strămoșului său unic cu un mâner robust pe partea pasagerului, completat cu inscripția „Defender“ și cu șuruburi Spax care fixează panourile pe suprafețele vopsite ale ușilor. Dar, în comparație cu interioarele din plastic ale lui Grenadier și Raptor, Defender arată ca o colecție Prada de la Jack Wolfskin, deși interiorul său poate fi curățat și cu apă la presiune mare și nu se îmbibă. În același timp, îi conduce pe băieții în costum din suburbii până în centrul orașului în cel mai mare confort, fără a-i amorți ca în Grenadier. De asemenea, încălzește volanul, răcorește și masează spatele înțepenit de numeroasele întâlniri de afaceri.

Sistemul de asistență nu face cafea, dar monitorizează unghiurile pantelor cu ajutorul unor camere, retrogradează automat și gestionează coborârile în mod autonom. Apropo, modurile Eco și Comfort își merită numele pe suprafețe asfaltate, în ciuda anvelopelor de teren. În afara șoselei, programele de conducere precum Grass, Gravel, Snow, Mud ruts, Sand, Rock crawling and Wading chiar nu au nevoie de explicații, dar asta nu-i împiedică pe englezi să ofere pagini întregi de explicații pe ecranul tactil.

Datorită indicatorului electronic de nivel al apei, șoferul a putut ajunge la fundul fiecăreia dintre cele șase gropi pline cu apă. Din nefericire, sistemul refuză să ofere informații despre nivelul apei din noroiul mirositor. Așa că domnul în costum gri este nevoit să preia conducerea, fără umbrelă și gambetă, dar cu șarm și baston. Între timp, pilotul vede perfect. În viața de zi cu zi, sistemul electronic care oferă imaginea „capotei transparente“ ajută la protejarea jantelor, dar în cazul nostru atrage atenția asupra limitelor. Pentru că, în acest moment, pe o înclinare de 85%, tot ce putem vedea e cerul albastru. La fel ca un astronaut la lansarea unei rachete, ești împins în scaunele comode și ventilate. Dar nu este nevoie să-ți uzi pantalonii, pentru că urcarea continuă și tot continuă. Land Rover le dovedește că greșesc tuturor celor care consideră Defenderul un soft-roader.

Diferența față de modelele anterioare și față de Grenadier constă în faptul că șoferul nu are prea multe de făcut în Defender, ci trebuie doar să seteze modul de conducere potrivit, să pună mâinile pe volan și să moduleze pedala de accelerație. Diferențialul central se activează automat, iar sistemul electronic blochează diferențialul din spate în funcție de necesități, dacă vreo roată patinează excesiv. Singurul lucru care lipsește este ca Defender să urce singur Everestul, prin comandă vocală. Da, tehnologia funcționează atât de bine, încât aventura în off-road e aproape la fel de plictisitoare ca o slujbă clasică, de la 9 la 5.

Complet off-road

Plictiseală? Ford Performance are ceva pentru asta: Ford Ranger Raptor! Portocaliu aprins, cu folie aplicată curajos și acum atât de murdar, încât Ford ar fi putut renunța la el. Da, Ford Ranger Raptor este băiatul rău din această ieșire în off-road. Nu se cațără cu grijă prin albia uscată a râurilor și nu dă doi bani pe sfârșitul lumii și pe jungla urbană. Sigur, cârligul său trage cu o tonă mai mult decât masa proprie a mașinii. Dar e plasat atât de jos, încât face brazde în pământ la orice urcare.

Ford Ranger Raptor nu este un măgar care înainteaă încet și sigur, ci un pick-up de rally-raid. Așadar, selectezi modul Baja și pornești cu Launch Controlul activat. Apoi, roțile cu jante de 17 inchi și pneuri A/T sapă adânc în pietrișul din carieră și apoi îl împroașcă în pasajele evazate, care fac ca un Lambo cu kit wide body de la Liberty Walk să pară îngust. Scările laterale masive arată bine, dar afectează unghiurile la rularea în teren greu. În noroi, se murdăresc în câteva secunde, în utilizarea zilnică distrug pantalonii costumului.

Motorul V6 pe benzină urlă. Cele două turbocompresoare ale sale trag rapid aer în piept, iar prădătorii sunt ținuți la distanță de gâlgâitul nervos al celor două țevi de eșapament groase cât un pumn. Desigur, este nevoie de aproape de două ori mai multe ture pentru ca propulsorul pe benzină să mobilizeze nivelul cuplului de diesel al lui Defender. În schimb, adună 292 de „raptori“ la 5500 rpm și urcă la 7000 cu ușurință, trăgând 14 litri de benzină la 100 km. Șoferul poate schimba cele zece trepte de viteză cu raporturi scurte cu ajutorul unor padele. Și animațiile de pe displayul tabloului de bord al lui Ford Ranger Raptor sunt în aceeași notă de agresivitate: pietrele zboară prin afișaj, noroiul împroașcă, iar modul Baja trimite Raptorul animat în deșert.

De asemenea, Fordul este colorat la nivelul materialelor dure ale planșei de bord, în centrul căreia stă un display vertical, pe care rulează sistemul Sync 4. Pe acest ecran, șoferul blochează diferențialele punților sau activează asistența la coborâre cu ajutorul unor butoane tactile nu chiar comod de operat. Butoanele fizice sunt folosite pentru a cupla tracțiunea integrală și reductorul, iar de pe volan se poate selecta unul dintr-o gamă largă de moduri de rulare, de la Normal la Sport, Slippery sau Rock Crawl. Cu toate acestea, cu ajutorul butonului „R“ de pe volan, poți renunța la meniul à la carte și să-ți compui unul după cum ai chef. Cu tracțiune spate, răspunsul accelerației setat pe Sport, sunetul eșapamentului Baja, direcția în modul Normal și ESP-ul dezactivat, dinozaurul devine… un dinozaur zburător.

Amortizoarele Fox Racing previn aterizarea dură. E bine de știut, că, la urma urmei, Ford Ranger Raptor chiar decolează. Se desprinde complet de pământ. Nu prea ai timp să te gândești dacă este o idee bună să fii la bordul unui vehicul de două tone și jumătate care navighează prin aer. Dar lumea arată cu totul altfel de-aici, de sus. Chiar și Land Roverul pare firav din poziția înaltă de la bordul lui Ford Ranger Raptor. Aerul devine mai rarefiat când vine vorba despre preț. 63.000 de euro nu sunt puțini doar când te gândești că Rangerul normal este cu aproape 10.000 mai jos, plus că e mai practic și mai ușor de utilizat. Dar este chiar un preț foarte bun când vezi că Ineos și Land Rover cer cu aproximativ 20.000 de euro mai mult!

Ah, chiar atât de târziu s-a făcut? Soarele ciugulește marginea carierei, razele sale tăind ca niște lasere prin ceața de seară care se adună. Așa că facem un ultim sprint pentru fotografia de deschidere. Raptor desparte apele unui lac salmastru așa cum Moise a împărțit cândva marea. Cascade maro se revarsă ca o cortină peste Ineos și Defender. Ștergătoarele de parbriz ale vehiculelor de teren funcționează la maxim, și totuși nu au nicio șansă de a oferi o vizibilitate bună. Este o treabă murdară, dar cineva trebuie să o facă.

Text: Clemens Hirschfeld/Traducere și adaptare: Dan Damian

Foto: Getty Images, H.-D. Seufert