Știu din proprie experiență că „a te simți bine într-o mașină“ și „a sta confortabil într-o mașină“ sunt lucruri complet diferite. De când a fost inventat automobilul, cel mai mult au evoluat siguranța și confortul (aici intrând, cam forțat, și designul). Te poți simți bine în mașina bunicului pentru că te leagă cine știe ce amintire frumoasă sau te poți simți bine trecând prin fața colegilor cu o mașină de curse (orice fel de curse). Dar numai într-o limuzină modernă poți spune că stai confortabil – ergonomic așezat și atent ventilat.
În cele mai recente vehicule, chiar și întinsul mâinii până la un buton a fost desființat, locul acestui gest fiind luat de un sistem de comenzi verbale. Avem în mașinile noastre cutii de viteze automate, frâne, ștergătoare de parbriz, reglajul scaunelor, închiderea și încuierea ușilor, faruri, climatizare șamd, toate automate. Încă ne mai ținem de volane, dar, pe zi ce trece, vom renunța la ele tot mai mult.
Cu cât mașinile noastre devin mai inteligente și mai confortabile, cu atât noi devenim mai leneși la trup și la minte. Mă poate contrazice cineva? Nu cu multă vreme înainte, părinții noștri încălzeau pe aragaz bujiile pe timpul iernii, iar portbagajul cuprindea, pe lângă roata de rezervă, multe scule și piese de rezervă. Acum, mai rar găsești pe cineva care se încumetă să schimbe un bec. Suntem mai buni decât predecesorii noștri?
Astă vară, un adolescent râdea de mine pentru că îmi căutam drumul cu ajutorul unui atlas rutier, în loc să ascult indicațiile verbale ale unui vreunui sistem de navigație. I-am răspuns cât se poate de nepoliticos: „Așa îmi place! Și mai știu și tabla înmulțirii!“
Ilustrație de Livia Rusz la Povestea unui om leneș, de Ion Creangă
