Cu modelul 125 S, lansat în urmă cu trei sferturi de secol, Ferrari a încununat visul de a construi modele de competiție cu motoare având 12 cilindri și a început să câștige chiar de la primele curse la care a luat startul.
Enzo Ferrari a recunoscut de mai multe ori, în cadrul diverselor interviuri, că atunci când și-a început activitatea de producător nu și-a imaginat că va trece dincolo de un număr restrâns de unități de curse, pentru că competițiile reprezetau singurul său interes. Cu toate acestea, deschiderea către modelele gran turismo a venit destul de repede, aproximativ zece ani mai târziu.
În ceste zile se împlinesc exact 75 de ani de când Enzo Ferrari însuși prezentat și a testat pentru prima dată un automobil cu numele său și dotat cu un motor V12 sub capotă.
Deși a fost un fel de așa zisă primă încercare, 125 S nu a suferit de anumite defecte, deoarece nu s-a dorit a fi de la început un model de serie pentru ca compania italiană nou înființată să devină cu adevărat un constructor auto.
De fapt, după ce a condus propria echipă și prima echipă oficială de curse Alfa Romeo timp de zece ani, în anul 1939, Enzo Ferrari înființase Auto Avio Costruzioni la Modena, de fapt prima sa fabrică, căreia nu-și putea utiliza propriul nume datorita unei relații contractuale cu producătorul auto italian Alfa Romeo și care avea sa expire abia în cursul anului 1944.
Primul automobil dezvoltat complet sub conducerea lui Enzo Ferrari, denumit Auto Avio 815, beneficia de o caroserie cabrio cu două locuri tip barchetta și dotat cu un motor cu 8 cilindri de 1,5 litri. Acest model nu a putut fi construit decât în doar două exemplare din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial și a blocării în consecință a tuturor activităților sportive.
Imediat după finalizarea războiului, când Enzo Ferrari a reușit să-și folosească propriul nume și a refondat compania, a demarat colaborarea cu doi dintre cei mai buni proiectanți ai acelei perioade, Gioachino Colombo și Giuseppe Busso, care au devenit în scurt timp principalii dezvoltatori ai proiectului noului model 125 S.
Primul model Ferrari, 125 S avea echipat un motor cu o capacitate de 1,5 litri, dar de data aceasta cu 12 cilindri dispuși în V, arhitectură pe care Enzo Ferrari a preferat-o foarte mulți ani, cu un unghi de 60°. Motorul avea o distribuție cu un arbore cu came în chiulasă și două supape pe cilindru, alimentare realizată cu ajutorul a trei carburatoare Weber și dezvolta o putere de 118 CP la 6.800 rpm care era transmisă roților din spate prin intermediul unei cutii de viteze manuale cu 5 trepte (o soluție tehnică extrem de rară la acea dată).
În ceea ce privește structura, aceasta era realizată cu ajutorul unor tuburi din oțel și beneficia de suspensie față prevăzută cu brațe duble oscilante și arcuri lamelare transversale și suspensie spate cu axă rigidă și arcuri lamelare longitudinale. Sistemul de frânare era dotat cu tamburi având comandă hidraulică pe toate cele 4 roți.
Chiar și acest model, cu care tradiția, a continuat până în anii ’90, de a boteza modelele cu o abreviere care indica cilindreea unitară (de fapt în acest caz 125 cmc), a fost construită în doar două exemplare. Primul era cunoscut sub denumirea Sport și dispunea de o caroserie tip barchetta cu două locuri, în timp ce al doilea exemplar numit Competizione, era caracterizat de o caroserie elaborată pentru competiții de tip monopost.
După testele efectuate de Franco Cortese, care ulterior a intrat în istorie ca primul pilot Ferrari, 125 S și-a făcut debutul pe circuitul Piacenza pe 11 mai 1947, la volan aflându-se Cortese care însă a fost nevoit să se retragă din cauza unei defecțiuni a pompei de combustibil.
Debutul ghinionist a fost urmat de prima victorie, obținută pe 25 mai 1947, în Marele Premiu de la Roma, urmată apoi pe 13 iulie de o nouă victorie de acestă dată obținută de celebrul Tazio Nuvolari, la volanul versiunii Competizione, aflat la prima cursă într-un Ferrari și precedat de Franco Cortese la volanul versiunii 125 S.
Cele două exemplare au fost ulterior dezasamblate și utilizate la construirea următoarelor modele de competiție 125 F1 și 159. Conducerea Ferrari a realizat însă două replici la sfârșitul anilor ’80, pentru a sărbători împlinirea a 40 de ani de la înființare, pornind practic de la desene și fotografii originale.
Aceste două exemplare ale modelului 125 S pot fi admirațe și astăzi, fiind printre protagoniștii expoziției intitulată „Ferrari Forever” și organizată în cadrul Muzeului Enzo Ferrari din Modena și inaugurată în urmă cu câteva zile.
Foto: Ferrari
