Test comparativ: Dacia Sandero, Kia Rio și Renault Clio – Vânătorii de oferte

Cu un preț de pornire de 8.900 euro, a treia generație Dacia Sandero rămâne cea mai accesibilă mașină nouă. Dar s-a dezvoltat ea suficient pentru a putea sta, fără rezerve, alături de Kia Rio și Renault Clio?

Mașinile de dimensiunile unui Volkswagen Polo, ca să-l luăm drept referință, sunt considerate astăzi tot ceea ce trebuie. Au spațiu pentru patru adulți și bagajele aferente, dar și echipamente moderne de siguranță și confort. Reversul este că, luând același exemplu, un Polo de bază pleacă de la 14.754 de euro.

Există însă și oferte mult mai bune în același segment, dacă ținem cont de faptul că Dacia Sandero este propusă la un preț de bază de 8.900 euro, în condițiile în care această a treia generație promite plusuri pe toate fronturile. Astfel se naște întrebarea dacă are rost să plătești mai mult pentru modelele mai scumpe din aceeași clasă.

Pentru acest test comparativ cu Kia Rio și Renault Clio, nu am ales cea mai accesibilă versiune Sandero, adică cea cu motorul aspirat de 65 CP, pentru că, în afara farurilor cu LED (doar pentru faza scurtă) și a celor șase airbag-uri, nu prea oferă nimic altceva. În schimb, ne-am orientat către motorul turbo, în trei cilindri, de 90 CP, care vine la pachet cu mai multe echipamente esențiale. Pe lângă spoilerele vopsite în culoarea caroseriei, avem sistem audio, închidere centralizată, cheie cu telecomandă și cruise control, printre altele. Toate acestea costă 2.150 euro în plus, dar chiar și la 11.050 euro, pentru echiparea Essential, este semnificativ mai accesibilă decât competitorii săi.

Modelul Clio produs de compania mamă, Renault, pornește de la 12.780 euro (SCe 65), dar cu același turbo în trei clindri și 90 CP este oferit de la 14.080 euro. Pe de altă parte, Kia Rio, disponibilă cu motorul de 84 CP, este disponibilă de la 12.343 euro.

Renault: echipamente moderne

Clio își justifică parțial prețul mai mare cu un pachet mai bogat de echipamente standard, care include, de exemplu, faruri cu LED, oglinzi reglabile electric, sistem de recunoaștere a semnelor de circulație și asistent de menținere a benzii de rulare. Mașina testată, în versiunea Intens  (16.180 euro) vine și cu climatizare automată, card hands-free și display multimedia Easy Link de 7 inchi. În acest comparativ este chiar singurul model care dispune de oglindă interioară antiorbire (automată) și geamuri față/spate cu impuls. De asemenea, este singurul care oferă afișaj digital de 7 inchi pentru tabloul de bord, personalizabil într-o oarecare măsură.

Sub capotă este același motor de un litru ca și la Sandero, dar se simte un răspuns ușor mai lent în privința modului în care turbina urcă în turații. Nici unul dintre aceste modele nu poate fi considerat rapid cu cei 90 CP, dar sunt suficient de vioaie încât să poată ține pasul pe autostradă. Depășirile durează totuși mai mult pe drumurile naționale. La schimbarea benzilor, Clio se simte agil și stabil, cu o ușoară senzație de ruliu lateral din cauza transferului de mase, iar direcția nu comunică mai mult decât strictul necesar. În același timp, direcția și stabilitatea sunt cumva coordonate între ele, ceea ce punctează la capitolul confort. Am remarcat în mod special poziția înaltă a schimbătorului de viteze, ceea ce înseamnă că distanța de la acesta la volan este mai mică decât în cazul competitorilor săi. La fel de repede am remarcat și că cotiera centrală este prea scurtă și nu poți susține volanul cu cotul sprijinit pe aceasta.

Per ansamblu, Clio convinge cu un bun confort la rulare: scaunele sunt suficient de confortabile chiar și la drumuri lungi, zgomotul interior este cel mai redus, iar șasiul setat ferm, dar nu inconfortabil, are zgomote foarte reduse la rulare. Operarea comenzilor nu-ți dă bătăi de cap, doar sistemului de infotainment îi lipsește un buton rotativ și butoane fizice pentru selecția directă a unor funcții. Pe de altă parte, sistemul touch al display-ului este mult mai bun decât cel cu reacții lente al vechii generații.

Kia: bună, dar nu complet

Trecem la modelul coreean. Versiunea de bază, Urban, nu poate fi echipată cu sistemele de asistare prezente pe Clio, dar găsim aer condiționat manual, și radio cu RDS și DAB, Bluetooth, plus garanția de 7 ani, tipică mărcii. La versiunea de vârf, GT Line, al cărei preț pleacă de la 14.765 euro, găsim sistem de menținere a benzii de rulare, senzori de parcare spate, dar climatizarea automată este opțională.

Butoanele de acces direct de sub display-ul central opțional sunt foarte utile. În plus, există și un mic buton rotativ cu funcție push chiar pe display, care însă nu controlează meniul navigației. Oricum, soluția de operare a comenzilor este cea mai bună din acest grup. La fel și în cazul celor două nivele ale suportului consolei centrale sau în ceea ce privește marginea joasă a portbagajului. Rio este singurul model dintre cele trei care oferă podea ajustabilă la nivelul portbagajului, dar, pe de altă parte, cotieră centrală găsim doar opțional, indiferent de nivelul de echipare.

Practic, Rio este confortabilă, având cam aceeași setare a suspensiilor ca modelul francez: permite mișcări mai ample ale caroseriei, dar rulează o idee mai confortabil. La viraje rapide diferențele sunt mici, dar pe circuit Kia merge mult mai repede printre jaloane pentru că ESP-ul său permite mai multă dinamică laterală, fără a afecta siguranța necesară în viața de zi cu zi. Direcția furnizează ceva mai mult feedback decât cel al lui Clio, dar nu este atât de cursivă ca a modelului francez.

În spate, prin comparație cu același Clio, este ceva mai mult spațiu pentru cap și puțin mai mult sub scaunele din față, pentru picioare. Alte avantaje: suportul pentru ochelari (standard) și grilele de ventilați cu reglaj mai precis. La Renault și Dacia, pe de altă parte, trebui să duci capacul complet într-o direcție, pentru a opri fluxul de aer.

Impresiile foarte bune legate de comportamentul rutier suferă o cădere puternică în momentul în care conduci normal, pentru că motorul de 1,2 litri, cu 4 cilindri, este singurul fără turbo din acest test, ceea ce-l penalizează la valoarea cuplului (118 Nm față de 160 Nm), care este disponibil la 4.000 rpm în loc de aproximativ 2.000 rpm la ceilalți doi concurenți. În oraș este bine, dar în afară trebuie să ceri totul de la propulsorul aspirat pentru a putea sta cât de cât în ritmul lui Clio și Sandero. Este puțin enervant, așa că luați în calcul încă 1.470 euro pentru motorul turbo, în trei cilindri, care oferă 100 CP.

Dacia: solidă și ieftină

În Dacia Sandero, ca și în Clio, ești mult mai relaxat la drum. Dacia, care este cu 44 kg mai ușoară de Renault-ul, accelerează până la 100 km/h în 12,2 secunde, cu puțin sub o secundă față de fratele de la Renault, în timp ce Kia afișează 14,3 secunde. În plus, reacționează puțin mai prompt la accelerație, dar uneori mai puțin liniar. Cu o valoare de 6 l/100 km, consumă ceva mai puțin decât Rio (6,2 l/100 km) și decât Clio (6,3 l/100 km).

De ce este mai ușoară decât Clio, în ciuda dimensiunilor și motorului similare devine evident când intri în habitaclu. Pe de o parte, Dacia Sandero nici măcar nu încearcă să ofere materialele și calitatea asamblării competitorilor săi din acest test. Pe de altă parte, echipamentul de bază este sărăcăcios. Este adevărat că cele mai importante echipamente sunt oferite la prețuri accesibile: aerul condițional manual costă 760 euro, iar reglarea pe înălțime a scaunului șoferului și a volanului sunt disponibile în echiparea de serie a versiunii de top, Comfort. Sistemul Media Nav, cu Android Auto și CarPlay costă în plus 100 de euro, dar tot pentru versiunea Comfort. În echiparea de serie se oferă sistem audio cu bluetooh și suport pentru smartphone.

Oglinzile nu pot fi reglate foarte precis de la pârghiile manuale, ceea ce devine enervant când parchezi lângă bordură. Capacul rezervorului trebuie deschis cu cheia, iar geamurile spate sunt manuale. În față sunt geamuri cu acționare electrică, dar fără impuls nici măcar pe partea șoferului. Sistemele de asistență se limitează la frânarea automată de urgență și apel la serviciile de urgență atunci când se declanșează airbag-ul. De la nivelul Comfort, poți comanda senzori de parcare față/spate, cameră video pentru marșarier și avertizor pentru unghiul mort la un preț de 400 euro.

La fel ca în Clio, bagajele trebuie ridicate peste marginea înaltă a portbagajului. Pe de altă parte, în spate, Dacia Sandero oferă cel mai generos spațiu pentru cap și picioare, în timp ce în față avem scaune simple, cu un nivel acceptabil de confort. Zgomotul la rulare, în habitaclu, este cel mai întruziv în Dacia Sandero. Mașina are amortizoare mai moi, ceea ce poate duce la mișcări ample ale caroseriei, enervante atunci când conduci repede. Totuși, unii ar putea aprecia confortul și asistarea generoasă a direcției.

Cât de accesibilă este?

Cu opționalele menționate mai devreme, prețul lui Sandero ajunge la 12.310 euro. Din cauza diferențelor de echipare, o comparație directă și exactă este dificilă. Oricum, avantajul ar fi undeva la 2.500 euro față de Rio și cam 4.000 euro comparativ cu Clio. Calculele noastre nu iau însă în calcul faptul că dealerii Dacia oferă foarte rar discounturi, această practică fiind mult mai frecventă la dealerii Renault și Kia. Chiar și așa, Sandero are întotdeauna avantajul prețului, dar și dezavantaje legate de calitate și echipare.

Verdict
1. Kia Rio 556 puncte 
În ciuda motorului slab, Rio câștigă datorită nivelului de confort și caracteristicilor de rulare, dar și calității bune la un preț rezonabil.

2. Renault Clio 546 puncte
Mai costisitorul Clio este confortabil, motorul TCe 90 e suficient ca dinamică, iar în habitaclu, găsești nu doar materiale stilate, ci și cele mai moderne tehnologii de asistare.

3. Dacia Sandero  492 puncte
Noul Sandero nu excelează la nivelul calității și tehnologiei, dar, în rest, se descurcă bine la mai toate capitolele și o face la cel mai mic preț.