După Audi Q3, BMW X1 și Mini Countryman, acum există și un SUV compact cu stea pe capotă – Mercedes GLA. 15 redactori-șefi ai revistelor auto motor și sport din China, Mexic, Brazilia și Europa îl studiază sub lupă pe acest nou-venit și îl compară cu „veteranii“ segmentului.
Text: Heinrich Lingner. Adaptare: Adrian Drăgan. Foto: Achim Hartmann
Din fericire, nu întotdeauna se întâmplă ca viața să-i pedepsească pe cei care ajung prea târziu. Poate că întârziații aplică filosofia lui Schopenhauer care susținea că orice lucru are nevoie de timp pentru a ajunge la maturitate și cu cât are nevoie de mai mult timp cu atât va fi mai nobil și mai desăvârșit. Faptul că Schopenhauer nu se referea neapărat la mașini, ci la relațiile dintre bărbați și femei, nu are de ce să ne deranjeze. Pentru că, adeseori, cel din urmă poate recunoaște și evita greșelile celor dintâi. Noi chiar avem și un proverb în acest sens… Oricum, Mercedes GLA vine pe piață abia la 5 ani după BMW X1, la 4 ani după Mini Countryman și la 3 ani după Audi Q3. Poate fiindcă platforma MFA (arhitectură modulară pentru tracțiune pe față) a avut nevoie de foarte mult timp pentru a se maturiza în forma de SUV. Și poate pentru a face unele lucruri mai bine decât concurența.
Ei bine, acum, SUV-ul compact cu stea pe capotă este aici și trebuie să dea piept cu concurența premium. În acest test comparativ, va apărea în versiunea de motorizare GLA 200 cu 156 CP, tracțiune pe față și transmisie manuală. Audi Q3 se prezintă cu 1.4 TFSI, 150 CP și, de asemenea, cu tracțiune pe față. BMW X1 20i vine la test cu 184 CP și tracțiune pe spate, dar pentru puterea suplimentară plătești un preț mai mare, iar mașina, la rândul ei, pierde puncte la capitolul costuri. Dar despre asta ceva mai târziu. Tot 184 CP are și Countryman, la care doar roțile din față asigură înaintarea. De altfel, Mini e de departe cel mai accesibil dintre SUV-urile aliniate la start.

GLA are slăbiciuni în ceea ce privește confortul suspensiilor, oferta de spațiu și performanțele la rulare, însă este foarte activ, economic și sigur.
Mercedes GLA 200
Marca este cunoscută, printre altele, pentru faptul că stabilește prețuri prea puțin modeste pentru produsele sale. Dar la GLA lucrurile nu stau chiar atât de rău cum ne-am fi așteptat. Cu un motor de 156 CP cu supraalimentare, GLA costă un pic peste 30.000 de euro. Însă doar un pic, deoarece, cu roțile de 18 inchi montate pe mașina de test, reușește să depășească limita aceasta. Nu trebuie să ascundem nici că prețul total, ce include unele finețuri de genul Command-Navigation, tempomat pentru reglarea distanței, Distronic, și pachetul Exclusiv, plus scaune încălzite, se îndreaptă iute spre 40.000 de euro. Și asta fără tracțiune integrală și transmisie cu dublu ambreiaj, deoarece versiunea 4Matic există la motoarele pe benzină abia începând cu GLA 250 (211 CP).
Ce oferă mașina pentru atât de mulți bani? Ei bine, cine cunoaște și apreciază A-Class nu va avea mari surprize în ceea ce privește modelul GLA. La fel ca fratele compact de platformă, micul SUV este o mașină directă și agilă, la care pentru reglajul trenului de rulare nu s-a ținut prea mult cont de confortul oferit de suspensii. Așa că te cam scutură pe denivelări, dar, când mașina e încărcată, elementele de suspensie reacționează mai bine.
De altfel, confortul nu e chiar punctul forte al lui GLA. Scaunele sunt doar moderat comode, iar în spate, acoperișul teșit, tip coupé, și ușile mici nu oferă prea mult confort și nici o suprafață vitrată generoasă. Punctele sale forte se află în altă parte – în trenul de rulare neutru și foarte agil care îl ajută să alerge foarte iute printre jaloane, în proba de slalom. Dar impresia bună nu se confirmă necondiționat și în viața reală.
În schimb, direcția foarte rapidă, aproape nervoasă, nu oferă prea mult feedback. „Iei virajul ca pe șine, iar la mijloc, te lasă baltă“, punctează la obiect unul dintre colegi. Ceea ce, în principiu, nu schimbă nimic din ținuta sa de drum foarte sigură și imperturbabilă. Dispune de un ESP atent și fin, de frâne rezistente și cu dozaj bun și de cea mai bună echipare de siguranță în comparație cu ceilalți, elemente care susțin pretenția mărcii de a construi mașini foarte sigure.
Printre aspectele pozitive ale noului GLA se numără și propulsia silențioasă, cultivată și economică. Deși aici trebuie să precizăm că motorul și transmisia nu se armonizează întotdeauna la modul ideal. Micul turbo are o slăbiciune marcantă a curbei de cuplu în zona turațiilor mici, ceea ce îl face câteodată să urce lent în ture, iar transmisia are o rată de transfer prea lungă, schimbarea vitezelor fiind și ea cam imprecisă, deși – trebuie să recunoaștem – extrem de ușoară. Dar faptul că nu a reușit să câștige acest comparativ este mai ales din pricina lui Audi Q3.

Felul echilibrat de a fi îți poate aduce victoria. Audi Q3 convinge mai ales prin confort, prelucrarea excelentă a materialelor și propulsia mătăsoasă.
Audi Q3 1.4 TFSI
Modelul Audi, aflat pe piață de la sfârșitul anului 2011, ne convinge în acest test prin felul său echilibrat de a fi. Nu-și permite vreo slăbiciune reală la nicio probă, plus că are și multe puncte forte – precum confortul deosebit de echilibrat al suspensiilor, pe care niciun alt concurent din acest test nu îl oferă.
Și în materie de spațiu și calitatea materialelor, Audi se află tot în frunte. În ciuda dimensiunilor sale destul de compacte, oferă mai mult loc pentru pasageri și bagaje față de Mercedesul mult mai lung, dar mai aplatizat. Portbagajul e mai generos, iar pasagerii din față și cei din spate savurează senzația de spațiu generos și se bucură de confortul unor scaune comode. La acest capitol nu reușește să se apropie de el decât BMW X1.
Audi adună multe puncte și pentru că micul său motor cu patru cilindri și cu injecție directă este foarte reușit. Are 150 CP, dar, în mers, se simte a fi mult mai puternic. Nu înaintează la fel de hotărât ca propulsoarele mai puternice cu 34 CP de la BMW și Mini, însă este mult mai sprinten decât motorul ceva mai lent al lui Mercedes. În afară de asta, TFSI-ul e foarte silențios și economic – în plus, este combinat cu o transmisie manuală foarte bună, cu șase trepte de viteză. În cazul lui Q3, cine n-are chef să schimbe singur vitezele primește, la 1950 de euro în plus, transmisia S tronic cu șase trepte (cu ambreiaj dublu). La această categorie nu există tracțiune integrală, aceasta fiind disponibilă doar pentru 2.0 TFSI și motorul diesel. În varianta Quattro, cel mai ieftin Q3 costă 33.380 de euro și este echipat cu dieselul 2.0 TDI de 140 CP. Dar, între noi fie vorba, nu am simțit deloc nevoia unei tracțiuni integrale pentru echilibratul și armoniosul Audi.

Consumul și prețul mare îl costă pe X1 locul 2. Oferta de spațiu și trenul de rulare sunt de top, performanțele de rulare de asemenea.
BMW X1 sDrive 20i
Nici BMW-ului nu îi lipsește cu adevărat tracțiunea integrală. Cu această echipare, s-ar chema xDrive 20i și ar costa exact 34.472 de euro. Oricum, X1 este cea mai scumpă mașină din comparativ. Dar asta nu a ținut de noi, ci de BMW. Deoarece, la momentul testului, X1 era disponibil doar ca 20i cu 184 CP față de 18i cu 150 CP, așa cum doriserăm noi. Asta îi aduce SUV-ului compact câteva puncte în plus în ceea ce privește performanțele și manevrabilitatea, dar îl face însă să piardă alte puncte, de pildă, în privința costurilor.
Dar BMW îi convinge din start pe toți cei care sunt de părere că mașinile cu tracțiune pe spate trebuie respinse din rațiuni de economie de spațiu. X1 este doar cu câțiva centimetri mai lung și mai înalt decât GLA, dar, în materie de spațiu, joacă în cu totul altă ligă. Pasagerii stau într-un interior aerisit, generos, cu multă sticlă și au și suficient spațiu pentru bagaje. Cei câțiva centimetri în plus de care are nevoie motorul montat longitudinal sunt recuperați de BMW prin folosirea ingenioasă a spațiului și prin designul pătrățos.
În afară de asta, pasagerii se simt foarte bine. Ceea ce se datorează și scaunelor sport foarte comode (511 de euro), dar mai ales trenului de rulare deosebit de confortabil. La încărcare mare, își pierde o parte din finețe, scuturându-te destul de zdravăn pe denivelări dure. Altminteri, la condus, BMW dă cel mai mult impresia de SUV mare: din cauza înălțimii, se cam înclină în viraje, iar peste denivelările mai mari, trece cu un tangaj amplu al caroseriei. Cu toate astea, este exemplar în materie de siguranță și e mereu foarte ușor controlabil.
Față de Q3, X1 mai pierde ici, colo câte un punct în materie de calitate și de prelucrare a materialelor. Plasticele lasă impresia de cam ieftin, iar detaliile nu sunt rezolvate cu foarte mare grijă. Însă acest SUV mai bătrân și cu facelift (a fost împrospătat anul acesta) reprezintă o clasă în sine în ceea ce privește comenzile, deși nu oferă cea mai nouă treaptă de evoluție a meniului iDrive. E însă oricum mai bun și mai clar organizat decât MMI-ul de la Q3, sistemul Comand de la GLA și ciudatul război cu butoane de la Countryman.
Test comparativ: SUV-uri cu motoare diesel
Faptul că, în test, BMW se situează după Mercedes ține și de motorul destul de nehotărât. Propulsorul turbo de 2 litri este puternic, dar nu prea rafinat, nici silențios și nici deosebit de economic. Asta nu în ultimul rând din cauza greutății mari, care îl face să aibă cel mai mare consum de benzină, fiind exact cu un litru mai mare decât al Mercedesului GLA – în niciun caz, un motiv de laudă pentru brandul care își pune motorul în denumirea modelului.

Countryman e mașina extremelor: năuc, iute și aspru, accesibil ca preț, bine motorizat și stabil ca valoare. Micile defecte i se iartă mereu cu drag.
Mini Countryman Cooper S
Tot cu 184 CP vine la test și Countryman. Dar la el treaba e clară: treapta mai de jos (Cooper, 122 CP) nu intră în discuție din motive de costuri și de fairplay. Așa că Mini se învârte voios în jurul concurenței cu motorul său puternic și duduitor, de 1,6 litri, cu supraalimentare, ceea ce se simte și în realitate.
Test: Mini Countryman Cooper S ALL4
Pe drumurile din afara orașului nu există niciun alt SUV care să ia virajele așa de agil precum Countryman, cu o înclinare laterală foarte redusă și cu suprasolicitarea uneori a roților directoare care trag ferm de volan. Sigur, nu așa se câștigă un comparativ, însă distracția e asigurată!
Nimeni nu i-a reproșat vreodată SUV-ului Mini că ar oferi un exces de confort al suspensiilor, și asta pe bună dreptate. Pe denivelări, te scutură de îți vine să te dai jos ca să verifici dacă nu cumva cineva a montat, în glumă, elementele de suspensie din cauciuc ale Miniului din 1959. Oricum, cine vrea un Mini știe treburile astea și le acceptă. În schimb, clientul primește, pe lângă bucuria șofatului și propulsia vioaie, o caroserie bună și multă calitate pentru banii dați. Deoarece, chiar și cu tracțiunea integrală ca echipare opțională, Mini tot este mai accesibil decât concurența premium. Cu toate astea, nu reușește să se plaseze mai sus de locul 4.
ams 5/2014




























Comentarii închise.