Cât de repede trece timpul când ai o companie plăcută! Cum este cea mai de succes generație a Mercedesului Clasa S, W126, care a fost lansată acum 40 de ani. Pe atunci, am evaluat modelul 500 SEL drept cea mai bună mașină din lume. Iar acum revenim pentru a vedea dacă S-ul încă mai joacă în propria ligă.
Pe când soarele abia se ridica la orizont și primele raze de soare colorau cerul gri, noi ne bucuram deja de câteva ore de liniștea începutului de zi. Timp suficient pentru a descoperi calmul pe care ți-l oferă certitudinea că vei ajunge la destinație cu siguranță, în siguranță. Ceea ce ne-a permis să contemplăm către gânduri mai profunde: dacă totul era mai bun în trecut, cât de grozav mai este un etalon de altădată în vremurile de azi? Există o singură variantă pentru a răspunde la această întrebare: o călătorie către Lahr. La bordul lui 500.
Deși tradiția testelor de tipul „veteran la test” nu o cere, avem și o motivație pentru care generația W126 a Clasei S apare aici. Abia s-au împlinit 40 de ani de când aceasta și-a făcut debutul la IAA, iar în timp ce citești aceste rânduri, primele exemplare își cunoșteau clienții. De fapt, în 1980, când am testat-o pentru prima dată, i-am acordat calificativul „cea mai bună mașină din lume”. Spre apărarea noastră, nici nu aveam multe alternative cu care să o comparăm pe-atunci.
Însă rareori am mai întâlnit o mașină atât de înaintea timpurilor ei cum a fost W126. A avut din start un sistem ABS (moștenit de la unele versiuni de W116), iar din 1981 a primit și airbag pentru șofer și centuri cu pretensionare. Implicit, era cea mai sigură mașină a momentului, cu o caroserie și o structură de rezistență care se concentrau chiar și pe coliziunile asimetrice – devenite obiect de studiu în industrie mult mai târziu – unde oferea un nivel de protecție de 40-50%. Mai mult, tehnicienii optimizaseră aerodinamica ținând cont și de canalele de scurgere a apei de ploaie sau rezistența generată de ștergătoarele de parbriz, care au devenit astfel mai subțiri. Coeficientul aerodinamic Cx avea o valoare de 0,36, iar masa proprie a mașinii fusese redusă cu 300 kg comparativ cu generația precedentă.
W126 a rămas în producție timp de 12 ani, un singur facelift în septembrie 1985 întrerupând continuitatea linie de asamblare din Sindelfingen. Cu 818036 de unități produse, nu este doar cel mai de succes model din istoria Clasei S, dar și din segmentul din care face parte. Așa că abia așteptam să programăm acest test aniversar și i-am sunat pe cei de la Mercedes-Benz Classic pentru a rezerva o mașină.
„–Hal …“
„–Seb, iar tu?“
„–Da, uite eu …“
„–Dar doar ce ați avut Clasa G pentru rubrica de teste cu mașini clasice.“
„–Așa este, dar …“
„–Bănuiesc că vreți un 126.“
„–Am putea să…“
„–Am ghicit, deci. Avem trei exemplare din care să alegeți: un 500 SEL mai timpuriu, un 300 SE de pe la mijloc și un 560 SEL de la sfârșitul producției. Care să fie, deci?“
„–Ăăăă, pfff … 500 SEL? Mai prin toamnă, așa?“
„–OK, puteți veni să-l luați. Ne vedem atunci.“
S-ul ce sclipește ca aurul
Așa că am preluat acest 500 SEL albastru metalizat într-o dimineață caldă de vară care se pierduse printre zilele de toamnă. Produs în 1982, acesta avea la momentul achiziției un preț de bază de 63.845 de mărci germane. Toate echipamentele opționale sunt listate pe copia de pe factura originală pe care am primit-o – o înșiruire de coduri de trei cifre care reprezintă denumirea internă a dotărilor și variază de la 410 (trapă electrică, 1316,45 DM) până la 877 (lumini de citit pentru pasagerii din spate, 113 DM). Surprinzător, mașina nu are tetiere pentru banchetă (care ar fi avut codul 430, cu un cost de 186,45 DM). În prezent, S-ul are o valoare estimată la 86.625,80 mărci germane – un preț considerabil, dar totodată rezonabil pentru o mașină care rămâne impresionantă chiar și astăzi, după 37 de ani de ani.
După ce Mercedes 600 a fost retras în 1981, 500 SEL a devenit modelul de elită a producătorului german, putând fi văzut parcat în fața cancelariei și a vilei Hammerschmidt, reședința președintelui german, purtând cea mai importantă plăcuță de înmatriculare din republică: 0-1. Oricine ar fi invidios pe echiparea specială a mașinii cu care era transportat cancelarul german, care oferea dotări precum „scaun dreapta față ranforsat suplimentar” (35.03 DM) și „reglaje longitudinale extinse pentru scaunul dreapta față” (107.35 DM).
În contemplarea noastră despre această mașină extraordinară, era cât pe ce să ratăm ieșirea spre Lahr. Cât de repede ajunge viitorul să devină parte din trecut atunci când îl privești dintr-o perspectivă anterioară. Întoarcem mașina în benzinărie, alimentăm, o spălăm și apoi intrăm pe fostul aerodrom și ne îndreptăm direct către cântar. Acesta indică o masă de 1.721 kg pentru limuzina lungă de 5135 mm – cam cât cântărește astăzi un E 200.
Montăm senzorii și echipamentele pentru teste, însă înainte de a ieși pe pistă, măsurăm interiorul. Și avem ce măsura în habitaclul SEL-ului, cum ampatamentul său extins cu 14 cm până la o valoare de 3,07 m. Nu doar ușile posterioare sunt alungite cu aceeași valoare, ci și mânerele din interior, care ar părea că pot servi oricând rolul de suporți pentru prosoape de baie.
Comenzile pe care le are la dispoziție șoferul sunt clare și dispuse într-o manieră cât se poate de obiectivă. Volanul de mari dimensiuni are un rol bine determinat. Întorc cheia în contact, trag selectorul transmisiei prin zig-zag până în poziția D, ridic piciorul de pe frână și 500 se pune elegant în mișcare. V8-ul bolborosește un pic peste turația de ralanti de 500 rpm. Care, alături de raportul de compresie crescut, puterea redusă de la 240 la 231 CP și raportul final al transmisiei mărit, sunt schimbări inspirate de prototipul „Mercedes-Benz Energy Concept 1981“, care a căutat să îmbunătățească eficiența energetică a modelelor din portofoliul constructorului german, fără a face compromisuri în ceea ce privește performanța, viteza sau confortul.
Însă mulțumită greutății mai reduse, motorul de 5,0 litri depășește performanțele predecesorului său mai potent, modelul 450 SEL 6.9. Chiar și după ce ne-a convins cu un nivel de zgomot subtil, S-ul punctează și prin puterea izvorâtă din adâncurile V8-ului său. Cu un cuplu maxim de 405 Nm, cutia automată cu patru rapoarte nu are dificultăți nici când pleacă de pe loc cu treapta a doua. Selectarea poziției L de pe selector cuplează treapta întâi și imprimă accelerații care pot face multe mașini sport din acele vremuri să pălească. Însă SEL-ul face totul să pară lipsit de dramă, puntea spate cu autonivelare limitând tangajul în timp ce atinge 100 km/h în 8,5 secunde și 160 km/h în 20,7 secunde. Relaxarea cu care 500 SEL accelerează este mai impresionantă decât o sugerează valorile de pe hârtie. Pare că are mereu rezerve de putere și nu lasă în niciun moment impresia că se chinuie.
Și frânarea este impresionantă, cu un răspuns pe măsura accelerațiilor. În schimb, testele dinamice sunt mai solicitante pentru acest model german obișnuit să știe clar direcția în care se îndreaptă. Jaloanele încep să zboare la proba de slalom, în timp ce Mercedesul glisează cu un ruliul pronunțat. Este un mesaj clar că nu a fost proiectat pentru așa ceva, iar direcția cu demultiplicare lungă nu poate ține nici ea pasul cu schimbările bruște de traiectorie.
Cine se aștepta ca suspensia hidropneumatică opțională să ofere și o ținută de drum mai dinamică, va fi dezamăgit. Și nici în ceea ce privește confortul nu face minuni, pentru că pe denivelări scurte, resorturile cu aer și ulei au un răspuns ciudat uneori. Senzația de plutire de pe denivelările lungi este într-adevăr plăcută, însă nu suficient pentru a oferi siguranța că cei 3310,90 DM, cât costa această opțiune în 1982, nu puteau fi investiți mai bine în altceva. De exemplu, echivalentul lor în aur ar fi valorat astăzi 4873 de euro.
Sau ar fi compensat o parte din cheltuielile cu combustibilul. Pentru că odată ajunși înapoi la benzinărie, am aflat și despre apetitul mașinii pentru carburant. Însă chiar nu te poți zgârci când conduci un 500 SEL.
Sus pe creste e mereu liniște
Pornim înapoi, pe autostrăzi și drumuri prin pădure. Vremea de astăzi ne permite să ținem trapa deschisă. Indiferent cât de abrupte sunt rampele din Pădurea Neagră, nu se pot opune forței motorului. Razele de soare învăluie steaua de pe grilă, care se reflectă în stratul gros de lac al capotei, în timp ce S-ul ajunge pic de efort pe coama munților. Fără să fi părut în niciun moment lipsit de putere. Semn că lucrurile bune din trecut devin din ce în ce mai bune.
Text: Sebastian Renz
Traducere și adaptare: Alin-Alexandru Ionescu
Foto: Hans-Dieter Seufert
DATE TEHNICE:
Caroserie
Sedan cu 5 locuri. L × l × h: 5135 × 1820 × 1440 mm. Ampatament: 3070 mm. Portbagaj: 500 l. Masă proprie: 1721 kg. Rezervor: 90 l.
Tren de rulare
Suspensie față independentă cu brațe duble, punte spate independentă cu brațe pivotante, arcuri hidropneumatice, baere stabilizatoare, amortizoare telescopice. Frâne cu discuri ventilate față și discuri pline spate. Pneuri 205/70 VR14
Transmisie
Tracțiune spate, cutie automată cu 4 trepte
V8, benzină, cilindree: 4973 cm3.
Putere maximă: 170 kW (231 CP)/4750 rpm.
Cuplu maxim: 405 Nm/4700 rpm
Performanțe
0–100 km/h: 8,5 s
Viteză maximă: 225 km/
Consum mediu: 16,6 l/100 km
Preț de bază (1982)
Mercedes-Benz 500 SEL: 63.845 de mărci germane
