Spirit regal? Întocmai, pentru că acest Opel Diplomat V8 cu ampatament lung este exemplarul în care a fost purtat președintele american în timpul vizitei sale în Germania de Vest din 1975. O mașină impresionantă, pe care am testat-o pentru a afla câtă diplomație se poate ascunde într-un sedan.
La limita capotei, unde aceasta se îmbină cu orizontul, o nouă zi se ridică spre cer. Și chiar dacă soarele va străluci nestingherit astăzi, splendoarea acestui moment vine din trecut, din alte trei zile frumoase de vară. Era 26 iulie, 1975, când Gerald Ford, în vârstă de 38 de ani, Președintele Statelor Unite ale Americii, în drumul său spre Helsinki pentru a lua parte la o conferință europeană de securitate și cooperare, s-a oprit la Bonn pentru o vizită de trei zile în Germania. Și a renunțat la Fordul său oficial pentru un Opel. Exact acest Opel.
Este un Opel Diplomat cu un ampatament mărit cu 13 centimetri. O opțiune de 10.375 de mărci, care creștea prețul mașinii cu 25 de procente conform listei de prețuri din 1973. A fost o mașină exclusivistă, produsă în doar 40 de exemplare, dintre care doar cea prezentată aici a fost dotată cu suporți pentru steaguri pentru vizita președintelui american. Iar acum 44 de ani, între 26 și 28 iulie, Gerald Ford a fost transportat în acest Diplomat către diverse locații de pe teritoriul Germaniei, după care șeful de stat american a decolat la bordul aeronavei sale Air Force One, iar Opelul a rămas la sol.
După cum spunea și marele scriitor F. Scott Fitzgerald, după un climax de o asemenea intensitate, drumul un poate merge decât în jos. Iar un blocaj într-un moment important poate șubrezi chiar și cele mai promițătoare cariere. Exact cum s-a întâmplat, în fond, cu Opel – al cărui trecut a părut mai mereu mai bun și mai spectaculos decât prezentul. De exemplu, în cazul lui Diplomat B, ambițiile către clasele superioare s-au spulberat odată cu încetarea producției în 1977 – exact la patru decenii distanță de la debutul modelului care le-a instituit, Capitan. Iar Diplomat, introdus pe piață în 1964, a fost de-a lungul celor două generații o mașină cu cel mai înalt grad în gama Opel, mai ales după ce Capitan și Admiral au fost retrase în 1970 și 1976.
Block and Roll
Poate că modelele de top de la Opel n-au avut niciodată succesul așteptat, însă au luptat cu demnitate. Cu aceste gânduri în minte, ne-am întâlnim în garaj să luăm mașina pe când încă nici nu se crăpase de ziuă. Într-o lumină palidă de neon, Diplomatul abia se încadrează între marcajele unui loc de parcare cu cei 5,05 m ai săi. Într-un cadru tipic pentru Germania anilor `70, ar fi înconjurat de un Kadett, un Golf și alte câteva Escort-uri, însă masivul sedan este cu siguranță cel mai american automobil produs vreodată de nemți. Sub capota lungă se ascunde versiunea 327 a unui motor GM Small Block, care de-a lungul anilor a fost oferit și pe Chevrolet Corvette, Avanti II sau Holden Monaro. Alimentarea cu benzină prin două carburatoare dublu corp Rochester Quadrajet îi conferă V8-ului o putere maximă de 230 CP și un cuplu generos, de 43,5 kilograme metrice – sau, mai pe înțelesul nostru, 426 Nm.
Ne urcăm în mașină, scufundați în fotoliile albastre îmbrăcate în velur și ne prindem în centuri. Motorul pornește de la prima rotire a cheii în contact, făcând capota să tremure vizibil și – poate doar în imaginația noastră – neoanele să pâlpâie. Pun selectorul transmisiei în poziția „D”, ridic piciorul de pe pedala lată de frână, iar Diplomatul se pune elegant în mișcare. Bolborositul ralantiului se reflectă de pereți în timp ce încerc să strecor mașina printre stâlpii parcării care se simt amenințător de aproape de vopseaua strălucitoare de pe laterale. Botul lung iese pe ușa ridicată ca o jaluzea, care astăzi s-a ridicat mai devreme decât de obicei pentru a-i elibera calea limuzinei în întuneric, prin orașul încă adormit și apoi către autostrada spre circuitul Hockenheim.
După standardele actuale, acest Opel Diplomat cu ampatament lung nu este o mașină foarte mare – de exemplu, o Insignia Sports Tourer măsoară cu doar 5 centimetri mai puțin. Însă Diplomatul nu are doar dimensiuni impresionante, ci și forme și proporții extraordinare, o prezență care nu este definită doar de mărime, puterea motorului sau viteză.
Acesta este un automobil încrezător. Poate că sună ciudat, dar altfel cum poate fi justificat faptul că a jucat în aceeași ligă cu Mercedes Clasa S, în timp ce Senator, predecesorul său, nu s-a mai ridicat la acest nivel? Poate că nu tuturor le-a plăcut stilul american al lui Diplomat, însă Opel nici nu s-a preocupat să fie plăcut de toată lumea. Pentru că un lider adevărat nu se lasă distras de lucrurile insignifiante. Cumva, Opel Diplomat B a fost un model prea avansat pentru vremurile lui, diferit de rivalii săi, care a mers pe un drum propriu. Și continuă și astăzi, clătinându-se elegant pe autostrada A6, în timp ce primele raze de lumină îi încălzesc luneta. Încă de la intrarea pe șoseaua de mare viteză, a rămas constant în cea de-a treia treaptă a transmisiei automate care poartă numele TH Turbo-Hydramatic. Ce dramatic! Cutia GM cu trei trepte lungi nici nu pare să aibă nevoie de mai multe, mulțumită abundenței de cuplu venite din cei 5,4 litri ai motorului V8 cu cilindrii dispuși la 90 de grade. Nici pantele abrupte nu îl scot pe Diplomat din zona de confort, ci doar îi fac pe pasageri să se afunde în scaunele moi și relaxante. Opelul are caracterul unei mașini de clasă superioară, nu lasă niciodată impresia că ar face un efort și păstrează mereu rezerve generoase de putere. Însă această abundență vine cu un cost, pe care îl descoperim imediat ce oprim într-o stație de alimentare și descoperim că în rezervorul Diplomatului se scurg lejer 30 de litri de benzină și un flacon de aditiv înlocuitor de tetraetil de plumb. Urmează o spălare și imediat ce mașina se usucă, pornim către intrarea autodromului.
Program standard de măsurători
Este important să urmăm întocmai protocolul. Așa că înainte de a urca mașina pe cântar, montăm steagurile în suporturile speciale de pe aripile frontale. Îi vedem pe colegii noștri de la Auto Sport ambalând motorul unui 911 pe linia dreaptă a circuitului, așa că profităm de ocazie pentru a face o paradă cu Diplomatul în timp ce le urăm bună dimineața. Și chiar dacă suntem conștienți de gestul nostru un pic pompos în timp ce coborâm din mașină, ne intrăm în rol și salutăm oficial deschiderea zilei de teste pe Hockenheim.
Mai întâi măsurăm interiorul, care poate servi ca reper pentru a schița proiectul Casei Albe, după care măsurăm cercul de bracare, conectăm instrumentele și pornim pe circuit. Remarcăm imediat imprecizia vitezometrului și indicațiile dispozitivului de măsurare a zgomotului, care trece printr-o gamă largă de valori. La ieșirea din acul pe păr, ajungem în zona destinată măsurătorilor pentru accelerații. Otto calcă pedala de frână cu piciorul stâng, în timp ce cu dreptul strivește accelerația. V8-ul se ridică, Diplomatul începe să tremure de spate, în timp ce toată caroseria se înclină într-o parte. Cu frâna eliberată, mașina aproape că nu pleacă de pe loc, ci întâi își curăță anvelopele spate de un strat de cauciuc, generând un nor de fum care învăluie circuitul. E clar că am greșit metoda, așa că încercăm încă o dată, cu accelerația călcată mai delicat. Este clar că pneurile de 14 inchi sunt complet depășite de situație, însă imediat după plecarea ezitantă, transmisia trece în treapta în treapta a doua, suficientă pentru a parcurge toate probele de accelerație. La 11 secunde după start, mașina atinge 100 km/h, confirmând încă o dată că aceste valori sunt doar niște numere care nu pot evidenția temperamentul cu care rulează acest Opel. Sistemul de frânare se opune vitezei cu patru discuri, însă forța de decelerare face accelerația din amintire să pară chiar rapidă. Aceeași senzație o transmite și comportamentul direcției și a trenului de rulare la proba de slalom. Demultiplicarea lungă a servodirecției îl fac pe Otto să pună multă muncă în spatele volanului, de parcă ar conduce un vapor cargo printr-o parcare. Iar direcția greoaie nu este deloc potrivită pentru a păstra pe traiectorie o mașină cu spate vesel, făcând din proba de slalom un dans lung și anevoios, care a făcut până și cronometrul să se plictisească numărând secundele.
Însă ca la orice alt test retro, obiectivul nu este stabilirea de recorduri, ci de a celebra ce a fost mai bun în alte vremuri. În timp ce conduc înapoi către Opel, apusul deja coboară în spatele dealurilor. Soarele care se vede printre copacii pădurii pe care o traversează drumul nu a fost mai strălucitor astăzi decât în iulie 1975. Iar un element din acele zile încă mai funcționează și astăzi. Diplomat este în continuare un ambasador pentru Opel și demonstrează ce poți face dacă mergi pe drumul tău. În spatele orizontului, care începe acolo unde se termină capota uriașă a lui Diplomat, povestea merge mai departe.
Text: Sebastian Renz
Traducere și Adaptare: Alin-Alexandru Ionescu
Foto: Hans-Dieter Seufert
DATE TEHNICE:
Caroserie
Sedan cu 5 locuri. L × l × h: 5050 × 1852 × 1445 mm. Ampatament: 2995 mm. Portbagaj: n.c. l. Masă proprie: 1734 kg. Rezervor: 50 l.
Tren de rulare
Suspensie față independentă de tip MacPherson, punte spate rigidă de tip De Dion, arcuri elicoidale, amortizoare telescopice. Frâne cu discuri ventilate față și spate. Pneuri 205/70 R14 V
Transmisie
Tracțiune spate, cutie automată cu 3 trepte
V8, benzină, cilindree: 5354 cm3.
Putere maximă: 169 kW (230 CP)/4700 rpm.
Cuplu maxim: 426 Nm/4700 rpm
Performanțe
0–100 km/h: 11 s
Viteză maximă: 205 km/
Consum mediu: 15,8 l/100 km
Preț de bază (1978)
Opel Diplomat V8: 39.647 de mărci germane
