O cursă tactică
Știam că Sibiu va fi un raliu greu, mai ales că, pentru noi, piloții români, bugetul este întotdeauna o mare problemă. Dar am avut un plan și ne-am ținut de el. A doua prezență în ERC și primul podium la Clasa 3.
Text: Adrian Drăgan. Foto: Radu Chindriș, Attila Balázs, Cătălin Stoia, Sorin Pop.
Pregătirile pentru Sibiu au început cu mult înainte. Practic, cred că m-am gândit la acest raliu încă din iarnă și mi-am dorit foarte mult să iau startul aici și să răzbun ghinionul de anul trecut, când am abandonat după prima zi de concurs, cu probleme electrice la Citroënul C2R2 Max. Știu că am fost foarte dezamăgit, însă important este că am știut ce am de făcut anul acesta. Mai ales că punctele acumulate la această etapă de coeficient 2 sunt foarte importante în economia campionatului. În aceste condiții, am urmărit în principal evoluția în Clasa 3 din întrecerea internă, dar, având în vedere duritatea traseului, nu era exclus nici vreun rezultat bun în ERC. În plus, am avut onoarea de a puncta pentru prima dată pentru echipa noastră adoptivă, Napoca Rally Academy, în clasamentul Production Team ERC, ceea ce a reprezentat, trebuie să recunosc, o motivație suplimentară.

La Sibiu este foarte greu să mergi încet, compromisul între performanță și viteză trebuind să fie perfect.
Înainte de Sibiu, aveam două mari semne de întrebare, unul vizând pneurile, iar al doilea, consumul de carburant, fiind foarte posibil ca, din cauza traseului cu trei probe speciale legate, în ziua secundă să rămânem fără benzină. Capitol la care am ales ca, pentru această etapă cu 248 km de probă specială, să optăm pentru benzină de stradă, și nu de curse, așa cum ar fi fost normal, și asta tot din cauza constrângerilor legate de buget. Dar, cum Sibiu Rally nu este o cursă de sprint, ci una de anduranță, vitezele medii fiind cele mai scăzute din sezon, acesta nu a fost un impediment.
Oricum, încă din ziua de luni a săptămânii raliului, ne-am bucurat de primirea frumoasă și de atmosfera de sărbătoare din Sibiu, și trebuie să recunosc că m-am simțit exact ca la o etapă de campionat internațional. Era ușor să remarci eforturile uriașe care s-au făcut pentru organizarea etapei și mai ales implicarea autorităților locale în sprijinirea acestui eveniment sportiv.
Am fost foarte încântat să văd, încă din zilele de recunoașteri, că fanii raliurilor încep să campeze deja pe marginea probelor speciale și vă spun sincer că instantaneu mi s-a făcut pielea de găină, din cauza emoțiilor. Dar ne-am relaxat la plimbarea cu cel mai vechi tramvai și la un meci de fotbal între piloți și o echipă All Stars.
Jurnal de bord: Transilvania Rally, etapa a IV-a CNR 2013
Dar, vineri, joaca s-a terminat. Am decis să atacăm pe prima buclă, când am utilizat pneuri noi. Calculele nu s-au potrivit exact și, pe prima trecere pe Crinț, am făcut pană. Roata dreapta-față s-a dezintegrat practic după impactul cu o piatră. A trebuit să schimbăm roata pe loc, și am pierdut aproximativ 5 minute. La această pierdere s-au mai adăugat încă 3 sau 4 minute ca urmare a prafului ridicat de un concurent pe care l-am ajuns din spate, fiind practic obligați să ne oprim de câteva ori, din cauza lipsei totale de vizibilitate. A urmat bucla secundă, o repetare a primelor două probe, însă traseul s-a deteriorat și am redus ritmul, preferând să menajăm mașina. O decizie inspirată, având în vedere că a doua trecere pe Crinț avea să facă un număr-record de 21 de abandonuri. Bineînțeles că, la semnalizările numeroaselor echipaje prezente pe margine, a trebuit să încetinim și mai mult. Am câștigat duelul din superspecială cu echipajul polonez Łukasz Kabaciński – Szymon Gospordarckzyk, pe Clio R3, și ne-am pregătit pentru probele de noapte. Din cauza probei de asfalt Păltiniș, am decis să pornim cu pneuri uzate, recuperând inclusiv anvelopa roții avariate. Ceea ce nu a fost pe placul unui oficial ERC care nu pricepea de ce avem un pneu uzat pe o jantă nouă.
În ziua secundă, acțiunea s-a mutat pe bucla Sadu – Gâtu Berbecului – Șanta Max, trei probe legate, foarte tehnice, dar dure. În acel moment, urmăream lupta de la Clasa 3, unde ocupam poziția a patra. Bogdan Marișca a abandonat pe prima trecere pe Gât, iar pilotul sibian Rareș Tomiță a urcat pe locul secund. Pe final de Șanta Max s-a aprins becul la benzină și am redus ritmul pentru a putea ajunge în service. Pe bucla a doua a abandonat și Edwin Keleti, liderul la zi al clasamentului Clasei 3, ca urmare a ruperii unui pivot. Tomiță a făcut și el pană, însă a avut noroc că a pierdut doar 5 minute. Emoțiile nu s-au terminat aici, deoarece, la finalul probei, motorul mergea în trei cilindri. A doua trecere pe Șanta Max s-a anulat și astfel, în service, bujia buclucașă a fost înlocuită. În final, am încheiat raliul pe poziția a doua la Clasa 3, dar nu înainte de a ne duela cu Horațiu Savu pe ultima superspecială, adjudecându-ne victoria de orgoliu cu numai 0.5 secunde.

Superspeciala Ștrand, o evoluție în paralel în fața câtorva sute de spectatori. Am câștigat de fiecare dată.
Acum, pare o poveste frumoasă, dar nu a fost nici simplu și nici ușor să ajungem la final. Practic, nu știam ce ne așteaptă după fiecare viraj și, cu toate că nu am avut ritmul pe care l-am dorit, a trebuit să ne stabilim prioritățile, iar locul 2 la Clasa 3 ne readuce în lupta pentru podiumul final. De asemenea, locul 5 la Production ERC, în spatele unor piloți extrem de valoroși, și locul 1 la Production Team ERC, pentru NRA, reprezintă rezultate excelente atât pentru noi, cât și pentru imaginea și eforturile partenerilor noștri: Toshiba România, UNIOR-TEPID, SKF, janta.ro. De asemenea, trebuie să mulțumesc echipei tehnice conduse de George Morar pentru excelenta pregătire a mașinii și pentru suportul și sfaturile de pe parcursul acestui raliu. Abia aștept acum Sibiu 2014, dar, până atunci, ne pregătim de Arad!
Comentarii închise.