Test retro – Jaguar E-Type – Nu spune niciodată E!

Un model de excepție, o adevărată legendă a lumii auto dintotdeauna tocmai a împlinit 60 de ani, Jaguar E-Type Roadster. Pentru a-l sărbători așa cum trebuie, l-am invitat din nou la rubrica „oldtimer în test“, cu o undă de încredere în exces. O spălare rapidă și am plecat.

Este în natura primei raze de soare ca, prin apariția ei, să marcheze începutul unei zile. Așa delicată cum este, tot întunericul nopții nu o poate învinge. În depărtare, sus pe dealuri, strălucește pe deasupra vârfurilor brazilor viguroși. Se spune că ar trebui să te autodepășești în fiecare zi făcând ceva de care ți-e frică. Ei bine, asta, mă gândesc eu ca pasionat de mașini, printre zgomote și vibrații, măcar asta ar trebui să se întâmple astăzi, la prima rază a dimineții.

Poveste cu povești

De fapt, acesta este o reeditare a unei povești. Pentru că mașina care a scris istorie a făcut istorie cu acest test – exact acum 60 de ani, în auto motor und sport numărul 24 din 1961, de la pagina 30. Articolul „Whiskey pur sau cambulă“ – pentru cine nu știe, cambula este un pește marin cu corpul asimetric, foarte turtit și cu ambii ochi pe aceeași parte – a apărut în 11 noiembrie 1961, întâmplător chiar aceeași zi în care a fost trimisă enciclica „Aeterna Dei sapientia“ (Înțelepciunea eternă a lui Dumnezeu), prin care papa Ioan Paul al XXIII-lea făcea apel la unitatea bisericii în ceea ce privește adevărul și justiția. Da, cu asemenea cunoștințe istorice ai putea să începi o poveste de dragoste la o petrecere, ironizând inutilitatea bunelor intenții.

În felul ei, „cambula“ are mult mai mult succes. Articolul lui Fritz B. Busch a definit revista noastră, devenind un standard de neatins, de care cel puțin încercăm să ne apropiem. Înainte de această poveste, jurnaliști serioși scriau articole serioase și bine documentate despre vitezele pistoanelor și bujii (19,4 m/s și Champion N5 la Jaguarul E-Type 3.8 din 1961 – după cum vedeți, n-am renunțat la rigurozitate). Dar, de la „cambulă“, dragostea învăluie mașina.

Busch a scris despre presiunea din pneuri, ba chiar și despre instrucțiunile de îngrijire a covorașelor, dar cu și din plăcere. Își permitea asta tocmai pentru că este familiarizat cu tehnologia. Mai presus de toate, a scris despre fascinația pe care o stârnește Jaguarul, despre vraja pe care o aruncă asupra ta chiar și când stă pe loc. Pentru că acestea sunt, probabil, cele mai citate cuvinte din cei 75 de ani de auto motor und sport, le vom repeta: „Dacă Lollobrigida ar fi stat în bikini la un metru de mașina asta, n-aș fi observat-o“.

Cu profundă colegialitate, le spun lui Hans-Dieter și Otto să-și pregătească costumele de baie pentru a doua zi, ca să facem un test și fotografii pe circuitul Hockenheim. Ei comentează că programul de măsurători este foarte încărcat, că nu există panouri de făcut poze la Motodrom și că asigurarea pentru angajați de la Asociația Profesională și Comercială s-ar putea să nu fie valabilă în cazul unui accident în costum de baie pe circuit. Apoi, ca întotdeauna, marți la răsăritul soarelui facem plinul și o luăm din loc.

Astfel, acest „oldtimer în test“ își începe aventura în lumina pâlpâitoare de neon a parcării noastre subterane. Capota lungă – ca întreaga caroserie a mașinii, de altfel – le depășește pe cele alăturate. Jaguar ne-a oferit un set de patru chei pentru a acționa cele trei încuietori (rezervor, uși, contact), dintre care una deblochează încuietoarea ușii abia după ce încercăm de câteva ori.

Prezența portierelor face accesul doar puțin mai ușor. Pentru că acesta este un E-Type din 1961, din prima serie, care a fost construită până în 1964, cu podea plată și înălțată, ceea ce face spațiul din interior și mai… să zicem intens. Dar E-Type, proiectat de Sir William Lyons, șeful de la Jaguar, se trage din D-Type (câștigătorul Le Mansului din 1955, ’56 și ’57) și, ca totală operă de artă, este deasupra unor banalități precum accesul, spațiul interior și volumul portbagajului.

Cele mai multe dintre cele 7828 de roadsteruri ale primei serii fie au căzut victime caracterului proprietarilor, fie, mai rău, au fost restaurate la o perfecțiune care le-a distrus caracterul. Dar trecerea timpului lasă urme doar pe lucrurile semnificative, așa că acest E-Type roșu are câteva cicatrici la exterior și un volan din lemn uzat la interior. Ultimii 60 de ani și 71.900 km afișați pe vitezometrul Smiths nu par să fi trecut foarte ușor. Dar nici că putea fi mai bine. Acest E este o cambulă trecută prin viață.

Cambulă să fie!

Asta îl face un model original, tocmai pentru că nu ia originalitatea prea în serios. Înainte să se plângă cineva, da, capota se deschide cu o cheie specială, nu cu o simplă unealtă, iar în locul cutiei Moss cu patru trepte, dintre care prima e nesincronizată, mașina are una cu cinci rapoarte. Dar exact astea sunt motivele pentru care încă rulează și este cu noi astăzi.

Găsesc cheia potrivită și o introduc în contactul plasat pe mijlocul planșei de bord. Șocul se află pe partea pasagerului, ca și cum setarea amestecului carburant pentru pornirea la rece ar fi integral treaba copilotului. Acționarea unui buton este suficientă pentru debutul programului din această dimineață plăcută. Să mergem cu mașina decapotată? Așa ar trebui, mai ales că, și cu el pus, uneori vântul șuieră prin acoperișul textil sau chiar plouă înăuntru, de obicei ambele. Pentru jurnaliștii mai puțin romantici, ar putea fi motivul de a pune serios la îndoială capacitatea plafonului de a oferi protecție împotriva intemperiilor. Însă pentru noi este un motiv serios de a decapota mașina ori de câte ori avem ocazia. Pentru a face asta, trebuie să desprinzi trei cârlige, deși nu e complet clar dacă plafonul se prinde de rama geamului sau rama geamului se prinde de plafonul textil.

Butonul de start. Motorul de 3,8 litri își aprinde cei șase cilindri în linie. Până ajunge la funcționarea rotundă, ecoul lui lovește ușa-rulou a boxei. Zgâlțâită de sunet, probabil că s-a deschis chiar mai repede decât de obicei, fiind complet ridicată când Jaguarul se repede în întuneric.

Nu-i prea civilizat acest E-Type. E sălbatic, dur, intimidant. Dacă nu-l stăpânești, dacă nu ești atent, te aruncă imediat și nu există nici măcar centuri cu prindere în două puncte care să te țină în mașină. E-Type este rapid și în zilele noastre. Imediat după prezentarea din martie 1961, colegii noștri de-atunci au verificat viteza maximă. A fost de 256,3 km/h și atât e și astăzi. Forța motorului face roadsterul britanic să ruleze agresiv pe autostradă, atât de repede încât farurile au probleme să țină pasul cu propriile raze de lumină pentru a vedea pe unde mergi. Drumul a durat doar un sfert de oră până când s-a luminat de ziuă, iar acum, Jaguarul stă în benzinărie și trosnește a metal încins.

Otto și Hans-Dieter sunt deja aici. Acum, ca de obicei, realimentăm, dar preferăm să nu spălăm mașina – știți, plafonul.. Verificăm presiunea din pneuri, așa că avem despre ce vorbi: „Pentru viteze normale, de până la 210 km/h, ne trebuie 1,6 atmosfere pe față și 1,75 pe spate. Și aș vrea să rulăm cu viteze normale. Sunt căsătorit, am un copil și tot felul de planuri de viitor“.

Și noi avem planuri, cel puțin pentru viitorul apropiat, așa că mergem către Hockenheimring, primul pe listă. Jaguarul își echilibrează aproape perfect cele 1285 kg, anticipând ceea ce va urma, un test de echilibristică. Montăm aparatele de măsurare în habitaclu și pe caroserie și mergem pe pistă.

Povești zgomotoase și fapte

Pentru că nu vrem să ni se reproșeze ceva, măsurăm și zgomotul interior al lui E-Type, cu plafonul montat, deși instabilitatea sa și rosturile mari au o mare contribuție la controversele legate de zgomotul vântului, prezent în asemenea măsură încât nu poate fi acoperit nici de urletul celor șase cilindri. Vârful este de 98 dB, ca al unui fierăstrău circular.

Apoi, trecem la măsurarea erorilor vitezometrului. Până acum, indicațiile sale nu prea au corespuns cu viteza reală, care părea întotdeauna dublă față de cea afișată. Facem de ani buni meseria asta, avem experiență cât cuprinde, iar Jaguarul ăsta crede că este ceva în neregulă cu simțurile noastre? Hmm! Dar are dreptate, vitezometrul arată doar câțiva kilometri/oră în plus. Doamne, va trebui să mergem mai tare!

Ne oprim la ieșirea din acul de păr. Otto călcă de câteva ori accelerația, pentru a-și intra în ritm, iar motorul de 3,8 litri se smucește prin subcadrul de care este ancorată suspensia cu braț triunghiular. Prima treaptă, turația menținută la 2000 rpm, ambreiajul vibrează și cuplează. Să înceapă jocurile!

Jaguar E-Type țâșnește furios, cu pneurile din spate fumegând și botul ridicat. La 5500 rpm, treapta a doua. Ce inspirație să aleagă cutia HG JD 102! Fiecare schimbare de treaptă se simte atât de amplu, de parcă ai aduce în poziția de lucru un mecanism greu – liftul masiv al unei nave, un pod mobil sau, acum, pinionul treptei a treia.

La a doua încercare, obținem 6,5 secunde până la 100 km/h, cu șapte zecimi mai puțin decât timpul măsurat ultima dată în auto motor und sport. Eveniment care s-a întâmplat în 1962, cu jurnalistul și pilotul Paul Frère la volan, pe drumul dintre Roma și Ostia, ceea ce astăzi n-ar mai fi privit ca un act de eroism, ci ca o mare prostie. Mai ales cu un Jaguar E-Type, care contracarează pasiunea pentru accelerație cu intensitatea mai degrabă discretă a frânării, în ciuda sistemului cu patru discuri de frână.

Pentru că pista circuitului Hockenheim este atât bine străjuită de barierele de protecție, facem testul dublei schimbări de bandă la o viteză moderată. Ceea ce-i un lucru bun, pentru că la slalomul de după realizăm că Jaguar E-Type este o mașină cu inerție mare. O parte a inerției este dispersată în suspensie, ceea ce duce la o considerabilă înclinare laterală. Cealaltă parte a balansului nu face decât să amplifice și mai mult dezechilibrul mașinii. Ca urmare, printre jaloane, Jaguarul face cam totul odată. Dacă Otto conduce doar puțin prea repede, Jaguar E-Type se năpustește peste puntea din față, în timp ce puntea din spate pierde complet aderența. Și încearcă să-l echilibrezi în momentul ăsta, cu ajutorul direcției rigide și încăpățânate, în timp ce trebuie să te ții de ceva ca să nu aluneci de pe scaun…

Dar, prieteni, ce mașină, ce experiență, ce aventură este un Jaguar E-Type! O fiară care , după fiecare plimbare, te face să te întrebi dacă ai îmblânzit-o sau doar i-ai scăpat, printr-un mare noroc. Înainte de a pleca acasă, vă promitem că vă vom spune cândva în viitorul îndepărtat ce fel de mașină a fost – una pentru care am simțit respect, ba chiar ne-a și speriat puțin. Povestea va continua.

Text: Sebastian Renz/Traducere și adaptare: Dan Damian/Foto: Hans-Dieter Seufert

VERDICT – 5 stele

Doar cinci stele. Una pentru eleganța brută, una pentru puterea rafinată, una pentru fiecare accelerație furtunoasă și două pentru dorința nestăvilită de a scrie istorie și cele mai frumoase povești.

Preț de bază (1961) 26.000 DM
Preț mașină testată 155.000 euro