Un diesel de 184 CP, niște suspensii mai tari și un set de detaliile estetice „supărate“ pot oare transforma un break de volum într-o sportivă pursânge? În test, Škoda Octavia Combi vRS 2.0 TDI.
Text: Cristian Sterea. Foto: Radu Chindriș
Škoda Octavia, în special în versiune de caroserie break, se înscrie pe lista scurtă de preferințe a familiștilor chibzuiți, care pun în ecuația achiziției unei mașini preponderent variabile de natură rațională, de la raportul calitate/preț și garanția caroseriei împotriva coroziunii, până la modul de rabatare al banchetei și valoarea la revânzare. Avantajele acestui model au în general caracter practic și sunt descoperite în timp, iar imaginea pe care i-o conturează proprietarului este aceea de om așezat. În aceste condiții, se naște întrebarea firească – oare care sunt clienții vizați de această versiune sport? Destul de greu de zis, dar probabil că acei bărbați cu soții neinteresate de herghelia de cai de sub capotă, atât timp cât portbagajul poate să facă față unui concediu prelungit, petrecut împreună cu familia, iar copii au suficient loc pe banchetă pentru a nu se lua la bătaie. Totuși, versiunile vRS, patru la număr, rezultate din combinația a două tipuri de caroserie și două motoare propuse, par că mizează mai mult pe latura emoțională și sunt prezentate de către oficialii mărcii drept cele mai rapide Octavii de serie.

Detaliile de design sportive reușesc să condimenteze într-o oarecare măsură atât aspectul exterior, cât și pe cel interior, însă nu pot disimula total masivitatea acestui break.
În cazul de față, vorbim despre o versiune care exprimă și mai clar paradoxul situației, una care încearcă să smulgă ropote de aplauze atât de la cei care evaluează o mașină cu fișa tehnică și tot felul de statistici în față, cât și de la cei care fac același lucru din spatele volanului. Adică, aceia care pun mult mai mare preț pe dinamică și senzațiile resimțite ca șofer atunci când dai frâu liber cailor-putere. Prin urmare, regăsim trăsături destul de antagonice materializate printr-o caroserie de tip break, suspensii ceva mai tari și un motor diesel puternic, cuplat la o transmisie automată cu dublu ambreiaj. Este adevărat, modele similare întâlnim și la case mai mari, dar acestea sunt construite de și pentru nemți, oameni pentru care fericirea pare o știință exactă. Probabil că aceeași situație o întâlnim și aici! În fine, în locul alegațiilor filosofice, cred că mai bine îmi îndrept privirea mai atent asupra mașinii.
Până să ajungem la comportamentul dinamic, trebuie să vă spun că detaliile de design specifice acestei versiuni, cum ar fi spoilerele modificate, jantele cu design special, eleronul, oglinzile exterioare vopsite în negru și evacuarea dublă, nu dau rău deloc în plan estetic. Pe de altă parte, nici nu prea reușesc să transforme radical percepția asupra mașinii – în cele din urmă, un break rămâne tot un break. Același scenariu se repetă și la interior, unde diferența este făcută de inscripționările vRS și pedalierul din aluminiu. Din fericire, poziția la volan e destul de joasă, iar noile scaune cu o susținere laterală bună nu te lasă să te plimbi dintr-o parte în cealaltă pe viraje. În rest, avem aceleași compartimente de depozitare răspândite peste tot prin habitaclu, același spațiu berechet pe banchetă și același portbagaj extrem de încăpător și adânc, care cred că poate genera și ecou.

Turometrul, a cărui zonă roșie începe la 5000 rpm, nu inspiră prea multă sportivitate, însă butonul vRS schimbă simțitor comportamentul dinamic.
Revenind la performanțe, Octavia vRS în versiune TDI, adică având un diesel de 2 litri sub capotă, ce dezvoltă 184 CP și un cuplu motor maxim de 380 Nm, poate accelera până la 100 km/h în doar 8.2 secunde. Pe dedesubt, putem identifica, în mare, același ADN al lui VW Golf VII GTD, inclusiv același motor. Situația este similară și în cazul Octaviei vRS pe benzină, donatorul de organe fiind în acest caz nimeni altul decât Golf GTI. De fapt, cea mai rapidă Škoda Octavia de serie e chiar vRS-ul alimentat cu benzină, care reușește sprintul până la 100 km/h în doar 6.9 secunde și are o viteză de top de 245 km/h. Ambele versiuni beneficiază de o setare mai dură a amortizoarelor și au garda la sol coborâtă cu 1,5 cm.
De la volan, infuzia de sportivitate nu prea este simțită atâta vreme cât ții turometrul la valori mici. Cutia de viteze e lină în schimbări, propulsorul păstrează o tonalitate decentă, iar volanul se învârte la fel de ușor ca la versiunile „civile“. În plus, atunci când se rulează la drum întins, se întâmplă ca motorul să fie decuplat de la transmisie pentru a economisi combustibil. Totuși, amortizoarele sunt ceva mai puțin iertătoare cu gropile, fără a deveni însă deranjante. Situația se schimbă după ce se apasă butonul vRS, iar modurile de funcționare ale motorului și transmisiei se modifică evident. Astfel, ai parte mai des turații înalte și schimbări de viteză mai din scurt. Pe viraje, mașina se înscrie cu suficientă poftă, însă nu reușește să prindă sclipirea de geniu a unui hot hatch autentic, caracterul ușor subvirator stricând într-o oarecare măsură distracția. Nici măcar diferențialul față electronic, ce lucrează prin intermediul ESP-ului, frânând roata care are tendința de a pierde aderența, nu poate să facă prea multe. Apoi, și etajarea neuniformă a cutiei de viteză, cu căderi mari de turație între treptele 2–3 și 3–4, necesită o ușoară acomodare pe virajele de viteză mai mică pentru a putea exploata eficient resursele motorului. Oricum, per total, Octavia vRS se arată destul de înfiptă, totul e să nu o compari direct cu un hot hatch pursânge.
Clasa compactă sub lupă – Škoda Octavia vs concurența
Pe de altă parte, întorcându-ne la argumentele de natură rațională, consumul declarat de 5 l/100 km este depășit în realitate cu puțin peste 1,5 l, iar prețul afișat, 28.746 de euro, nu pare deloc de speriat dacă ne uităm la întreg pachetul. Deci, o explozie de bucurie pentru persoanele foarte calculate!
ams 1/2015














