A cincea generație Toyota Supra demonstrează că Toyota n-a uitat ce înseamnă pasiunea nici măcar acum, când a devenit un constructor asociat în special cu eficiența.
Când vă gândiți la modelele Toyota din ultimii ani, nu prea puteți identifica vreun model pasional, cu câteva mici excepții, așa este? Yaris, Corolla, RAV4, Prius, cam acestea sunt cele care-ți vin în minte și te tentează datorită fie segmentului, fie sistemelor de propulsie hibridă foarte eficiente. Timid, Toyota păstrează câteva modele dedicate celor pentru care nu consumul este prioritatea, cum ar fi GR86 și Yaris GR (apropo, campionul ultimilor patru ani în WRC), ambele sub semnătura celor de la Gazoo Racing, divizia de competiții.
Să nu uităm că Toyota a mai avut un model foarte apreciat de către cei pasionați de coupé-uri sportive, Celica (trei titluri consecutive în WRC, în anii ’90 și, câțiva ani mai târziu, patru titluri în Campionatul Național de Raliuri, cu Titi Aur la volan).
Peste toate aceste modele a fost însă cel mai bun. Cel mai performant: Supra. Cunoscută inițial doar celor foarte pasionați de performanță, apoi tuturor, datorită seriei Fast and Furious, Supra a avut alte trei generații până la modelul care a apărut în aceste filme, dar nici pe departe atât de cunoscute. Adevărul este că Toyota a făcut un salt uriaș cu a patra generație Supra (1993–2002), atât la nivel vizual, cât și tehnic. Doar motoare cu șase cilindri în linie, cel mai puternic fiind un biturbo de 330 CP. Dar Supra a fost cunoscută și pentru cât de mult putea duce în ceea ce privește tuningul estetic și tehnic, pentru că avea tracțiune spate. Un fel de Nissan GT-R, păstrând proporțiile.
În 2019, Toyota a prezentat a cincea generație Supra, produsă în colaborare cu BMW. Simplu spus, constructorul german a furnizat platforma tehnică a roadsterului Z4 (G29), iar Toyota a construit o caroserie peste. Testul însă ne-a demonstrat că Toyota a făcut ceva mai mult decât atât în privința „fine tuningului“. Apropo, dacă vă întrebați de ce am testat acest model abia acum, la aproape 3 ani de la lansare, e simplu – abia de acum este disponibil în România.
Forme spectaculoase
Este greu să-ți imaginezi platforma (șasiu, motor, transmisie) unui BMW Z4 când vezi această mașină, pentru că japonezii au avut ambiția de a face ceva cu totul altfel. Și le-a ieșit impresionant de bine. Cu toate restricțiile tehnice și de omologare, designul e cel care te va convinge să o cumperi (în defavoarea unui BMW), dacă vrei să dai peste 60.000 de euro pe un coupé cu două locuri. Dacă Z4 este desenat destul de tehnic, Supra are forme pasionale, cu rotunjimi peste tot, umflături proeminente și o siluetă absolut originală – priviți doar imensa capotă (cam 1,6 metri de la baza parbrizului) bombată, cu două nervuri laterale care inspiră dinamică. Coboară pe laterale până se intersectează cu pasajele roților, astfel încât nu știu ce-ai putea numi aripi la Supra. Farurile îmi păreau inițial ciudate, din cauza prelungirilor înguste de la bază, care merg către sigla de pe centrul spoilerului. Dacă n-ar fi fost, farurile ar fi semănat cu ale generației anterioare. Doar că aceste prelungiri conțin terminația liniei de leduri pentru luminile de zi, care traversează farurile și fac mașina să pară mai lată decât este. Și arată chiar bine în acest context.
Lateralele fac parte din poezia estetică – praguri aerodinamice, negre, plus o priză de aer în partea posterioară a portierelor, decupată în ușă, dar completată de un panou distinct. Și plafonul înălțat pe laterale, exact deasupra celor două locuri.
Spatele este și mai și. În primul rând, pasajele foarte umflate ale roților din spate, care umplu o bună parte a retrovizoarelor, apoi eleronul rotund profilat din hayon și stopurile înguste, care par să fi despicat suprafața metalică atunci când au ieșit la lumină. Totul, completat de un difuzor generos, care face loc celor două țevi de eșapament.
BMW, dar altfel
Habitaclul este – cum altfel? – sportiv. Și atât cât să aibă loc în el două persoane, pentru că Supra nu are nici măcar o urmă de locuri spate. De fapt, în spatele scaunelor din față nu poți plasa nimic, nu e loc. În schimb, printre ele ai cale liberă către portbagaj, pentru că nu există un perete, ci o fantă relativ generoasă prin care, dacă ai avea mâna de două ori mai lungă, ai putea să ajungi la bagaje. Câte bagaje… altă discuție, că avem de-a face cu un coupé sport destul de radical, așa că… nu mai mult de 290 de litri.
Revenind, pe planșa de bord recunoști multe dintre elementele BMW: displayul multimedia (cu tot cu grafică), zona de butoane pentru sistemul audio, la fel și climatizarea cu butoane fizice. Din același registru fac parte și schimbătorul, dar și controllerul rotativ, cu butoanele aferente de lângă el. Și ca să încheiem partea cu elemente împrumutate, ar mai fi mânerele portierelor și butonul de blocare/deblocare a ușilor. Am uitat de comenzile de pe volan și de padelele de pe el. Tot BMW. Tabloul de bord (digital) este însă creație proprie și se potrivește perfect spiritului mașinii. Un mare turometru central, viteza afișată digital în stânga, câteva informații în dreapta lui, gradații pentru nivelul de combustibil și temperatura lichidului de răcire de o parte și de alta și cam atât. Nu poți configura mai nimic și nici nu ai de ce – arată perfect așa cum este.
În habitaclu, te simți exact ca într-o mașină (foarte) sport. Stai jos, susținut foarte bine de scaune, dacă deschizi ușa atingi asfaltul cu mâna, iar între tine și pasager este o consolă masivă. Nu ai vreun spațiu în ea, pentru că acolo e locul axului cardanic. Ai însă două suporturi pentru pahare plasate prea în spate, iar și mai în spate, un mic spațiu (deschis) pentru depozitare. Ar mai trebui spus și că pe portiere nu ai buzunare, ci niște fante infime, în care poți pune… o ciocolată.
Sport, dar nu sălbatic
Toyota Supra are la bază un motor de 2 litri și 258 CP, care nu este disponibil în România. La noi vine doar cel de 3 litri și 340 CP, cuplat fie la o cutie de viteze manuală (versiunea Track Edition) cu șase trepte (creație a celor de la Gazoo Racing), fie la una (BMW, ZF) automată cu opt rapoarte (versiunea Performance). Noi am testat automata și asta și recomandăm. Veți recunoaște sunetul incitant al motorului BMW cu șase cilindri în linie, ajutat și de boxe, la interior. Ceea ce au vrut japonezii a fost să facă toată această configurație potrivită și rulării zilnice, așa că, fără a pierde din dinamică, Supra nu-ți desprinde pietrele din rinichi.
Suspensia e dură, dar nu ca la Z4, de exemplu. Nu transpiri instantaneu când vezi o carie în asfalt și n-ai suficient timp să frânezi. Dar ai puntea posterioară la doar câțiva centimetri în spatele scaunului și simți tot ce trece pe sub roți. Mașina este nervoasă cu pneuri de iarnă și pe asfalt ud, DTC-ul clipește vesel la plecări în care totuși n-ai lipit accelerația de podea. Doar un pic dacă exagerezi, spatele pleacă imediat, dar progresiv, și e corectat imediat de electronică, iar dacă vrei să te distrezi, treci în modul Sport, și aceeași electronică face un pas în spate, dar tot nu te lasă să glisezi foarte mult. La final, pe circuit, poți decupla tot și te bazezi doar pe ce știi și pe echilibrul excelent al mașinii. Plăcere ai și pe virajele luate sportiv, dar în limitele mașinii. Cutia schimbă excelent și te aruncă în față, la pachet cu vocalizele superbe ale motorului. Frânele? Nu era cazul de ceramică sau alte finețuri. Oțel, dar de încredere, folosit la discuri cu diametru aproape egal între cele două punți. Consum? Nu este relevant când mergi tare, dar la o rulare normală se mulțumește cu 8 l/100 km.
OK, cum ar fi să o comparăm cu BMW, dacă tot folosește platforma bavarezilor? În versiunea Performance (cutie automată), Toyota Supra costă 65.210 euro, cu aproape 3400 mai puțin decât un M440i și cu aproape 10.000 mai mult decât un M240i. Interesant este că BMW-urile au 374 CP, cu 34 mai mulți, dar Supra este mai rapidă decât ambele. De fapt, ca preț este la diferență de doar câțiva euro de Z4 M40i, care are exact 340 CP. E mai rapidă și decât el.
Text: Dan Damian
Verdict: 4,5 stele: Nu ai de ce să fii dezamăgit că sub caroserie este un BMW – sună ciudat, nu? Supra e spectaculoasă, atrage atenția într-un mare fel și te umple de plăcere la fiecare accelerație. Coupé-ul Toyota creează dependență prin performanța controlabilă pe care o livrează. Probabil, este ultimul model de acest gen al constructorului japonez înaintea ofensivei electricelor.
DATE TEHNICE
Caroserie: Coupé cu două locuri. L × l × h: 4379 × 1854 × 1292 mm. Ampatament: 2470 mm. Portbagaj: 290 l. Rezervor: 52 l
Tren de rulare: Suspensie față MacPherson, spate paralelogram deformabil. Frâne cu discuri ventilate față/spate. Direcție servoasistată electric. Pneuri față 255/35 R19, spate 275/35 R19
Transmisie: Tracțiune spate, cutie automată cu 8 trepte
Motor: Benzină, turbo, L6, 2998 cm3. Putere maximă: 250 kW (340 CP)/5000–6500 rpm. Cuplu maxim: 500 Nm/1600–4500 rpm
Performanțe: 0–100 km/h 4,3 s: Viteză maximă 250 km/h, Consum mediu 8,1 l/100 km
Preț de bază: Toyota GR Supra Performance 65.210 euro
Foto: Bogdan Paraschiv