Am condus noul Nissan Qashqai și am descoperit un model mult mai modern, dar cu tușe clasice pe alocuri. Fără diesel, dar păstrează versiunea 4×4.
Acum 15 ani, Nissan lansa ceea ce avea să fie considerat primul crossover al lumii auto, un model perfect adaptat șoselelor și traficului urban. În prezent, ideea de crossover este prezentă peste tot, în toate segmentele, indiferent de adresabilitate. Japonezii țin mult la această premieră pe care au inițiat-o cu Qashqai, așa că au încercat să ducă mai departe ideea, chiar dacă au concurenți din toate direcțiile.
Prima generație Qashqai a fost într-adevăr altceva, de unde și succesul extraordinar la public, la fel și a doua, lansată în 2014, dar abia această a treia generație revine parcă la rețeta originală și asta datorită, în primul rând designului care, cel puțin în partea frontală, pare să provină direct de la un concept. Un fel de amestec atent studiat între rotunjimile grilei și farurilor, în spiritul noului limbaj de design al mărcii și muchiile dure din partea inferioară a spoilerului. Mașina atrage atenția și urmează fidel ideea de crossover, iar oficialii Nissan ne spuneau că au vrut neapărat să păstreze ADN-ului conceptului de crossover. Ba chiar au inventat și un cuvânt pentru asta: Qashqai-ness.
Am condus noua generație, a treia, pe drumurile de lângă Varșovia, Polonia, nu foarte ofertante pentru a verifica temeinic și dinamica mașinii, pentru că acesta este unul dintre aspectele pe care constructorul japonez spune că le-a modificat în mare măsură.
Dacă la exterior au reușit să facă o mașină interesantă, ușor de scos în evidență dintre marea de SUV-uri, la interior a fost preferată o abordare ceva mai clasică. Asta doar în ceea ce privește aranjarea comenzilor și faptul că s-au ferit să ofere touch pe altceva în afară de display-ul central. Qashqai are acum un tabloul de bord digital, de 12,2 inchi, care arată bine, poate să ofere și informațiile sistemului de navigație, dar nu vine cu posibilități prea mari de personalizare. Are un singur afișaj diferit al ceasurilor de bord, interesant, care arată oarecum în ideea unuia dintre cele ale lui Peugeot, dar acesta trebuie selectat manual. Atunci când schimbi programul de rulare (Eco, Standard și Sport) de pe butonul de pe consolă, nu se întâmplă nimic la nivelul tabloului de bord. Mai avem și un display central de 9 inchi, care pare însă din alt film, cu marginile groase, care acomodează două butoane fizice prea mari. Își face treaba, nu oferă o grafică prea complexă, dar nu arată la nivelul actual al unora dintre competitori. Am întrebat și mi s-a spus că exact pe dimensiunile sale va veni un nou display de 10 inchi, doar că acesta va folosi pentru ecran tot spațiul disponibil, așadar fără margini groase. Pentru el va trebui să așteptați până anul viitor pentru că va debuta inițial pe modelul E-Power.
Ce mi-a plăcut mult este Head-up Display-ul de 10,8 inchi, cel mai mare din segment. Oferă o multitudine de informații, dar aerisit, așa cum vezi la unele modele premium. În rest, sunt multe alte lucruri bune, cum ar fi calitatea materialelor, mult peste ce a fost: plastice moi, corect îmbinate și care arată bine. Inclusiv cele de pe bord și consolă care, fără a imita lemnul, îi preiau consistența și aspectul.
Scaunele sunt bine profilate, foarte comode, cu cusături elaborate, dar, personal, aș fi vrut să-l pot coborî mai mult pe cel al șoferului. Oferă, pe lângă reglaje electrice și funcție de masaj, asta în condițiile în care mașinile de test erau doar în echipările de vârf, Tekna și Tekna Plus. Spațiu este la discreție, foarte bun, inclusiv în spate, peste media segmentului. Chiar și accesul în spate este extrem de bun, pentru că inginerii au făcut în așa fel încât portierele să se deschidă la un unghi de aproape 90 grade! Este la fel de adevărat că noul Nissan Qashqai a crescut în dimensiuni: + 35 mm lungime, + 32 lățime și ampatament mai mare cu 20 mm. Se simte.
Înainte de a vă spune cum se conduce și cum se simte, câteva cuvinte despre platformă. Este cea CMF-C a alianței și faptul că este ajustabilă are un cuvânt greu de spus, atât la nivelul spațiului obținut, cât și la nivelul confortului. Mai mult, caroseria este cu 48% mai rigidă decât cea a generației anterioare, ceea ce a permis o serie de ajustări la suspensii. În plus, folosirea mai intensivă a plasticului și a materialelor compozite (portiere, hayon) a dus la reducerea masei cu până la 60 kg, comparativ cu generația anterioară. Evident, Qashqai, o mașină de familie cu stil, a primit și deschiderea hayonului cu mișcarea piciorului sub bară.
Am putut testa toată gama de motorizări clasice, practic formată din același turbo de 1,3 litri, oferit în două versiuni de putere: 140 CP și 158 CP, dar care are cum sistem mild-hybrid, capabil chiar să oprească motorul atunci când frânezi ușor și viteza scade sub 18 km/h. Cuplat standard la cutia manuală cu 6 trepte, motorul de 158 CP oferă o dinamică foarte bună, cu urcare rapidă în ture, până la 6.000 rpm, unde este tăiată alimentarea. Poți rula sportiv în această configurație, și ai mai mereu resurse pentru mai mult. Opțional, această versiune poate fi comandată și cu cutia Xtronic, un CVT cunoscut, dar la care inginerii au modificat mult pentru a o face mai plăcută. Și chiar au reușit. Există 7 trepte simulate, ba chiar și padele la volan pentru schimbare manuală. Evident, principiul de funcționare este cel al unei CVT, cu care eu nu mă împac, dar pot spune că Xtronic-ul de pe Qashqai este cea mai bună astfel de cutie dintre tot ce am întâlnit până acum. Reacționează mult mai bine la accelerații decât un CVT normal și menține turația foarte jos la viteză constantă. În ceea ce privește consumul, am obținut cam 7 l/100 km cu cutia manuală și 7,2 l/100 km cu Xtronic, fără a aborda însă un regim de condus eco. Motorul de 140 CP, doar cu cutie manuală, este o surpriză plăcută, pentru că cei 18 CP în minus nu influențează prea mult dinamica. Doar la accelerații puternic și în depășiri poți face diferența. Pe de altă parte, nici nu a părut mai economic decât cel de 158 CP.
Alte două aspecte care îi interesează pe mulți: noua generație Nissan Qashqai nu mai oferă motorizări diesel, dar își păstrează tracțiunea 4×4, doar în combinație cu versiunea de 158 CP și cutie Xtronic.
Platforma tehnică este o surpriză plăcută, chiar dacă nu este atât de sportivă pe cât o sugera prezentarea făcută de specialiștii Nissan prezenți la eveniment. În primul rând direcția a fost setată mai sportiv, prin modificarea raportului de la 19.1:1 la 14.7:1. Dincolo de cifre, se simte clar că este mai directă, mai scurtă, mai dinamică și transformă comportamentul la rulare. Pe de altă parte, acest câștig este afectat de asistarea prea mare, astfel încât nu dă acea senzație continuă de dinamică. La fel și suspensiile, au fost setate puțin mai dinamic, dar rămân în continuare confortabile, doar că nu și pe cariile dese din asfalt. Ai trebuie spus că Nissan Qashqai vine cu două configurații pentru puntea spate: semi-independentă cu bară de torsiune pentru versiunile 4×2 și cele cu jante de maxim 19 inchi și multilink pentru versiunea 4×4 și cele cu jante de 20 inchi sau peste. Nu am remarcat o diferență majoră între comportamentul celor două tipuri de suspensie, dar nici nu am avut un traseu care să se preteze la o astfel de analiză.
Noua generație Nissan Qashqai reprezintă un salt important la toate capitolele, de la design la ținuta de drum, dar realizat în așa fel încât să facă trecerea cât mai naturală pentru clienții fideli ai acestui model.
Nu au fost încă publicate prețurile pentru piața românească, dar acestea vor fi comunicate curând și imediat se vor putea plasa și comenzile.
