Teste

Mini Test Renault Megane Estate Blue dCi 150 EDC – 10 (+) și (-)

Mini Test Renault Megane Estate Blue dCi 150 EDC

Renault a reîmprospătat gama compactă Megane încă de la începutul anului 2020 – chiar înainte de extinderea pandemiei de coronavirus și în Europa. Din păcate, va mai dura ceva până când revenirea „la viață” a sectorului auto european va fi completă, astfel încât mai avem un pic de așteptat până vom proba versiunile cu facelift. Până atunci, salutăm „relaxarea” din România cu grijă și în stil familist – cu Megane Estate în versiunea Blue dCi 150 EDC.

Segmentul compact european nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare – rămâne un câmp de bătălie viu disputat chiar și în aceste vremuri de restriște. Iar Renault Megane are propria carte de vizită – patru generații din 1995 încoace și peste 7 milioane de exemplare vândute în întreaga lume. Desigur, la fel ca un cavaler din vechime, Megane trebuie să dispute numeroase turniruri cu restul competitorilor din „circuit” – drept pentru care Renault a făcut din modelul compact unul din purtătorii de stindard ai penultimului tur de forță stilistică. Practic, chiar și acum, la jumătatea vieții își păstrează relevanța – chiar dacă între timp francezii au trecut la următorul nivel cu noile generații de Clio și Captur. Dovada o reprezintă chiar recentul facelift – acesta a adus cu sine schimbări aproape insesizabile la exterior și îmbunătățiri majore doar din punct de vedere tehnologic (un nou instrumentar de bord, complet digital & noul sistem de infotainment Easy Link) în habitaclu. Și, până la apariția pe piață a noului Megane E-Tech Plug-In ca vârf de gamă (160 CP, autonomie EV de 50 km) cel mai eficient „top model” al gamei rămâne versiunea Blue dCi 150 EDC.

Mini Test Renault Megane Estate Blue dCi 150 EDC – 10 (+) și (-)

Despre Megane s-au spus foarte multe lucruri – iar de la apariția actualei generații deja au trecut ceva ani. Totuși, designul rămâne proaspăt chiar și după ce compacta franceză și-a încrucișat de câteva ori „săbiile” cu elita clasei sale – Megane a rămas în top 10-le clasei sale și în 2019, chiar dacă doar pe locul nouă. Francezii s-au luptat cu noul val – Ford Focus sau Toyota Corolla sosind în mijlocul bătăliei cu generații noi-nouțe. Evident, inclusiv managerii companiei au fost de părere că stilistica exterioară nu trebuie schimbată – lucrând în schimb la nivelul unor detalii subtile, dar importante (cum ar fi sistemul de infotainment). Per total suntem de acord – stilul casei a rămas contemporan – o decizie bună din partea designerilor, care au mers pe cartea „baghetelor” luminoase LED atât pentru blocurile optice frontale, cât și pentru cele spate. Iar Megane Estate știe să joace la fel de bine ca și hatchback-ul ideea formelor fluide – cel mai interesant element al profilului fiind, cu siguranță, stâlpul C „ascuns” – de culoare neagră. Este adevărat, profilul foarte fluid răpește un pic din clasica configurație de „cărăuș” a modelelor break – însă aceasta este o tendință generală, nu neapărat particulară. Evident, la un model de acest tip orice decizie va include în topul criteriilor și capacitatea portbagajului – la Megane Estate aceasta variază între 521/580 și 1504/1695 litri. Ca termen de comparație, deja menționatele Ford Focus și Toyota Corolla se pot totuși lăuda cu valori (subtile) mai bune: 608 (1653 litri, maxim, cu bancheta rabatată) sau 598 litri. Poate și mai importantă, totuși, este compartimentarea – Megane Estate 150 EDC are planșeu „fals” și posibilitatea echipării cu roată de rezervă sau kit de reparare a penelor.

Mini Test Renault Megane Estate Blue dCi 150 EDC – 10 (+) și (-)

Am vorbit de această dată de la „coadă la cap” despre Megane Estate deoarece știu din proprie experiență – ca utilizator de model „break” – cât de important este acest parametru. Sincer, de-a lungul experienței de utilizare am găsit și numeroase nuanțe – foarte importantă este și suprafața de încărcare, lățimea gurii de acces sau disponibilitatea unor elemente de ancorare. De exemplu, un element foarte util la Megane Estate este reprezentat de partea extensibilă a planșeului portbagajului – acesta permite compartimentarea rapidă și confortabilă a spațiului disponibil. Tot în regim invers, utilizatorii de modele station-wagon sunt foarte interesați – de obicei – de oferta de spațiu interior la nivelul banchetei. Și aici Megane se menține în parametri – în ciuda stilului sportiv-premium etalat la exterior – pe cele trei locuri au spațiu o bunică/buni și doi copii (unul cu înălțător și încă unul cu scaun complet, adaptat vârstei). Foarte importante rămân detaliile – utile sau nu: portierele din spate sunt largi și au o tăiere specifică, nerotunjită, în zona superioară a suprafeței vitrate. Astfel accesul în interior este mai facil decât la un hatchback – în timp ce profilarea banchetei nu este deranjantă pentru amplasarea scaunelor celor mici. În față situația este aproximativ identică cu ceea ce am întâlni în Megane hatchback – și am remarcat faptul că scaunele au o profilare ideala pentru confortul la drum lung (să nu uităm nici de funcția de masaj pentru șofer, în cazul alegerii pachetului opțional „Confort Plus”). Postul șoferului are parte de cele mai evidente elemente care solicitau atenția proiectanților companiei – Megane rămăsese în urmă la capitolul instrumentar de bord cu soluția semi-digitală, în timp ce sistemul de infotainment R-Link2, în ciuda actualizărilor constante, își arată pe deplin vârsta. Acesta merită o clipă de atenție – în versiunea de top, cu ecran cu orientare „portret” și diagonala de 8,7 inch, reprezintă încă un tur de forță din punct de vedere tehnologic. Ceea ce face notă discordantă este lentoarea în operare și lipsa unei intuiții generale pe care o asociem acum atât de ușor cu sistemele de operare de pe smartphone. Să nu uităm că industria auto nu are viteza ciclului de operare a sistemelor de pe dispozitivele mobile inteligente – însă Renault a lucrat fix la acest aspect odată cu implementarea noului sistem de infotainment Easy Link.

Mini Test Renault Megane Estate Blue dCi 150 EDC – 10 (+) și (-)

Megane Estate Blue dCi 150 EDC este vârful de gamă pentru clienții care își doresc propulsie diesel. Este vorba despre un propulsor mai altfel față de ceea ce ne-am obișnuit de la constructorul francez – nu are nici 1,5 și nici 2 litri… Face în schimb parte din noua avangardă – are 1749 cmc, distribuție pe lanț și dezvoltă 150 CP și 340 Nm. Suficient pentru ca Megane Estate Blue dCi 150 EDC să ajungă la 100 km/h în 9,5 secunde și apoi până la o viteză maximă de 205 km/h. Singura opțiune pentru transmisie o reprezintă cunoscuta cutie cu ambreiaj dublu, EDC, aici în versiunea cu șase rapoarte. În exploatare nu am sesizat diferențe majore față de varianta mai nouă – cu șapte trepte. Însă, la fel ca și înainte, detaliile subtile fac diferența – EDC-ul cu șase nu este la fel de rafinat și nici nu oferă același nivel de eficiență a consumului în regim de viteză de croazieră. Așa cum ne-am obișnuit, Megane Estate vine echipat și cu sistemul „Multi-Sense”, disponibil standard în cazul echipării testate – Intens. Acesta personalizează o serie destul de largă de parametri – de la afișajul instrumentarului de bord la culoarea luminii ambientale și mai ales anumite caracteristici ale sistemelor de control (de la climatizare la răspunsul motorului, al cutiei și direcției). Astfel, șoferul poate exercita un control mai direct asupra atitudinii automobilului – sau pur și simplu le poate face pe plac celor mici din spate schimbând din când în când coloristica din habitaclu… Revenind la elemente mai serioase, ținuta de drum a modelului Megane Estate Blue dCi 150 EDC rămâne neutră în orice situație – indiferent de setarea Multi-Sense aleasă. Era și de așteptat – ținând cont de dimensiunile proprii (L: 4626 /l: 1814 / h: 1457 mm și ampatament de 2712 mm), dar mai ales de vasta experiență în motorsport a inginerilor din departamentul Renault Sport. Da, evident Megane Estate nu este Megane R.S. – însă chiar credeți că nu există nici un schimb de idei în momentul proiectării?! Desigur, nu există motive de a exagera – un Blue dCi 150 EDC nu este un sprinter, ci mai degrabă un alergător de cursă lungă.

+ faruri/stopuri LED – În era modernă tehnologiile de avangardă sunt necesare, nu doar apreciate. Mai ales dacă ele sunt și eficiente și longevive – iar Megane plusează față de concurența care încă mai utilizează eternele… becuri simple (mai ales în spate).

+ portierele spate – Au un design atipic – de obicei versiunile station wagon copiază îndeaproape stilul celor de pe hatchback. De această dată Renault alege să fie practic, nu neapărat estetic. Astfel este avantajat din plin accesul în habitaclu.

+ scaunele – Neașteptat de bine profilate și foarte confortabile la drumuri lungi – iar francezii oferă (opțional) chiar și funcție de masaj pentru locul șoferului.

+ organizarea spațiului – Fiind un model dedicat familiilor, este întotdeauna bine să ai parte de numeroase spații de depozitare. De la locașuri pentru sticle PET de mari dimensiuni la podea falsă și chiar paravan despărțitor pentru portbagaj, totul este acoperit.

+/- propulsorul dCi – Cilindreea a scăzut de la doi la 1,7 litri însă puterea a rămas la 150 CP – „downsizing” logic și deloc forțat. Motorul diesel este silențios și elastic, însă uneori nu pare să livreze prea dornic cei 150 de căluți și cuplul maxim de 340 Nm.

+/- R-Link2 – Demn încă de laudă – diagonală mare și orientare portret în versiunea de vârf. Totuși, este uneori greoi în reacții și nu foarte intuitiv. În schimb, am remarcat faptul că Renault operează îmbunătățiri – cum ar fi afișarea 3D și în culori a clădirilor pe hărțile sistemului de navigație.

+/- instrumentar semi-digital – Renault a fost printre primii producători care au adus display-uri de mari dimensiuni în zona de maximă importanță

– EDC – Chiar dacă pe TCe 159 și chiar pe Blue dCi 116 transmisia EDC are șapte rapoarte, în cazul variantei diesel de 150 CP aceasta are doar… șase. Mai puține trepte, mai puțină eficiență, dar mai ales mai puțin rafinament față de cealaltă versiune.

– accesul la portbagaj – Tributar designului fluid și normelor de siguranță, hayon-ul are o grosime crescută și o deschidere care i-ar putea stânjeni pe clienții mai înalți.

– suspensia – După ce am apreciat-o pe cea de la noul Clio nu mai este cale de întoarcere – Renault trebuie neapărat să își treacă toate modelele la noul standard. Până atunci, aceasta este mai zgomotoasă decât ne-am dori…