Olanda va începe să construiască automobile Mini după o pauză lungă de 48 de ani, ultimul exemplar părăsind linia de producție în 1966. În onoarea acestui eveniment, BMW Group Classic a restaurat de la A la Z un Austin Seven din 1959, unul dintre cele mai vechi exemplare Mini care a părăsit porțile uzinei olandeze.
Text: Valentin Brădățeanu. Foto: Mini, BMW
Fie că s-a chemat Austin Mini sau Mini Morris, micul vehicul britanic a revoluționat lumea, aducând o nouă viziune asupra conceptului auto. Lansat în 1959, a uimit prin modul în care era construit, fiind capabil să transporte patru-cinci persoane, fapt ce i-a atras renumele de automobil mai mare la interior decât la exterior. Soluțiile tehnice utilizate atunci – motor amplasat transversal în față, roți mici, de 10 țoli, tracțiune față, suspensie cu amortizor telescopic și conuri de cauciuc – au făcut din Mini o mașină foarte manevrabilă, economică și performantă. Datorită apariției concomitente a modei Mini, micul automobil a ajuns să fie îndrăgit de multe vedete. Printre celebritățile care au condus un Mini s-au numărat actorul Steve McQueen, Enzo Ferrari, membrii trupei Beatles John Lennon și George Harrison, actorul Petter Sellers, dar și creatoarea fustelor mini, Mary Quant.
Nu-i de mirare că noul Mini ce va fi construit la uzina VDL Nedcar trebuie să se ridice la înălțimea înaintașului său, iar cel mai bun mod de a realiza o conexiune între trecut și viitor a fost restaurarea unuia dintre primele Miniuri construite în Olanda. Grație acestei inițiative, exemplarul Austin Seven cu numărul de serie 983 este din nou pe drum, prefigurând astfel renașterea lui Mini în Olanda. Mașina veche de 54 de ani a fost restaurată complet chiar la uzina VDL Nedcar din Born, de către cinci ingineri olandezi, întreg procesul durând aproape 6 luni. Aceștia au fost instruiți de către colegii de la BMW Group Classic, echipa responsabilă de conservarea tuturor exemplarelor Muzeului BMW. Conform cataloagelor uzinei, acesta este unul dintre cele mai vechi Miniuri asamblate în Olanda, numărul de serie 983 fiind atribuit în anul 1959. A devenit deci candidatul principal al misiunii Mini ReBorn, o renaștere a mărcii în Olanda, dar și a orașului Born, care va produce noua generație Mini, aceasta fiind singura mașină de serie produsă în Olanda. Astfel, ștafeta va fi predată chiar de Miniul care a fost construit în primele zile de producție și care va asista la montajul primelor Mini moderne, în această vară. După operațiunea ReBorn, mașina va rămâne în posesia proprietarului actual, care se va bucura din nou de o plimbare plină de emoții plăcute la volanul său.

Operaţiunea de vopsire în culoarea Farina Grey s-a desfăşurat foarte uşor datorită sistemului rotisor existent în trecut la producţia de serie.
La câteva luni după lansarea în Anglia, în august 1959, Mini avea să fie produs într-o a doua locație, în Olanda, la uzina JJ Molenaar Car Companies din orașul Amersfoort. Asamblarea celor două modele gemene, Morris Mini și Austin Seven, s-a desfășurat în perioada 1959–1966, la Amersfoort fiind construite 4000 de unități având componentele livrate din Marea Britanie. Printre cele 30 de exemplare care alcătuiesc cercul select al producției primului an de la Amersfoort s-a numărat și Austinul Seven de față, care este considerat a fi cel mai vechi Mini construit în Olanda aflat în circulație și, fără doar și poate, unul dintre cele mai vechi Miniuri din lume. Mașina a fost descoperită într-o magazie de la marginea satului Groningen, fiind destul de afectată de trecerea timpului, dar păstrată într-o formă originală. Numerele șasiului și cel al motorului erau corespunzătoare, iar ca o particularitate a Miniurilor de aici, tapițeria scaunelor era realizată în pur stil olandez, utilizându-se păr de cal.
Faza a doua a operațiunii a demarat cu adunarea materialelor, fotografiilor și desenelor tehnice ale modelelor Austin Seven asamblate în Olanda, urmărindu-se particularitățile acestor exemplare, dar și existența pieselor de schimb necesare restaurării. În acest sens, cei cinci restauratori, Johhny Henkens, Jacky Fiddelaers, Wiel Henssen, Leon Swelsen și Leon Schrooten, au cerut ajutorul tuturor pasionaților și proprietarilor de Mini, postând o listă cu piesele necesare pe un cont Facebook dedicat special acestui Austin Seven.
Comori ascunse: Acei oameni minunați și mașinile lor de stins incendii
„Nu am fi putut finaliza proiectul fără ajutorul cluburilor Mini, spunea Rene de Vries, proprietarul Miniului cu numărul 983. Am găsit chiar un club dedicat proprietarilor de Mini fabricate în 1959. De la ei am primit sfaturi cu privire la achiziționarea pieselor mai rare și tot ei ne-au ajutat să păstrăm autenticitatea acestui Mini.“ Ca o curiozitate, piesa care le-a dat cea mai mare bătaie de cap restauratorilor nu a fost una de caroserie sau de motor, ci vasul spălătorului de parbriz, care a fost imposibil de procurat. Abia cu 3 zile înainte de prezentarea finală a proiectului, Rene a reușit să găsească rezervorul de apă, tot prin intermediul internetului.
Mini – de acum, și cu cinci uși
Automobilul a fost demontat piesă cu piesă, păstrându-se doar componentele aflate în stare bună. „Aveam destul spațiu în uzină pentru această mică mașină“, au spus cei cinci restauratori, putând să desfășoare toate piesele pe podea, întocmai ca un puzzle 3D la scara 1:1. Motorul de 848 cmc și 34 CP face corp comun cu cutia de viteze, fiind amplasat deasupra acesteia. Ambele au fost demontate, înlocuindu-se piesele uzate care încă se mai produc pentru comunitatea Mini din Marea Britanie. Caroseria a fost sablată, fiind necesară înlocuirea unor elemente afectate de rugină. „Pentru că mașina era originală, multe piese erau ruginite. După înlocuirea panourilor deteriorate a urmat vopsirea în culoarea originală, Farina Grey. Operațiunea de remontare a fost extrem de ușoară, având toate componentele pregătite. Toți am apreciat iarăși modul simplu și eficient în care automobilul a fost conceput. Acest Mini s-a născut din nou și, glumind, aș putea spune că este și primul Mini construit la uzina Nedcar“, zicea Rene de Vries.
După 6 luni de utilizare intensă a ciocanului, a spray-ului degripant și a aparatului de sudură a sosit clipa adevărului. După și mai mulți ani de liniște, motorul de 848 cmc a pornit la prima cheie. „A fost ca o întoarcere în timp. Parcă părăseam porțile uzinei în urmă cu 48 de ani“, declara emoționat Rene de Vries. Iar confirmarea reușitei a venit din partea lui Michael Eslberg, expert în automobile Mini clasice: „Mașina face parte din primele exemplare și a fost refăcută foarte bine, păstrând corect fiecare particularitate pe care această generație veche o avea. Este o restaurare perfectă“, a adăugat acesta zâmbind.
ams 3/2014




































Comentarii închise.