1. Nicolae Ceaușescu a condus prima Dacie 1100
Pe 3 august 1968, la Colibași a fost organizat un eveniment cu fast care marca lansarea producției primului model Dacia. Astfel, cel mai iubit fiu al poporului, Nicolae Ceaușescu, a fost invitat să conducă cel dintâi exemplar produs în noua uzină de autoturisme, celebrând astfel o nouă reușită a Republicii Socialiste România.
În realitate, dictatorul se pare că a condus exemplarul cu numărul 75. Uzina proaspăt inaugurată a avut nevoie de o perioadă de câteva luni și câteva zeci de mașini produse pentru a-și calibra producția, așa că nimeni nu și-a asumat riscul de a-i oferi lui Nicolae Ceaușescu un exemplar cu probleme. Pe de altă parte, acesta probabil că nu și-ar fi dat seama dacă mașina funcționa sau nu bine, pentru că prim-secretarul Partidului Comunist nici nu avea carnet de conducere.
2. „IMS-ul” este o licență după GAZ-ul rusesc
Primele vehicule produse la Întreprinderea Metalurgică de Stat (IMS) Câmpulung începând cu anul 1957 aveau într-adevăr un design asemănător cu cel al modelului GAZ-69. Explicația vine din faptul că la uzina musceleană se produceau numeroase subansamble pentru vehiculele militare GAZ (în special pentru modelele GAZ-67 și GAZ MM). Acestea foloseau o variantă produsă sub licență a motorului de Ford Model A, care avea să se găsească și sub capota primului automobil produs la Câmpulung, IMS-57. Românii s-au inspirat de la designul modelului GAZ-69 lansat recent de ruși, însă mecanic, cele două erau complet diferite.
IMS-57 avea să fie evoluat în M59 și apoi în M461, adoptând o nouă motorizare mai modernă (un motor de 2,5 litri pe benzină, cu patru cilindri, realizat prin secționarea blocului V8 de la camioanele SR-131 produse la Brașov) și rămânând în producție până în 1975. Deși inspirația de la modelele rusești este indubitabilă, nu a existat niciodată o licență GAZ la Câmpulung.
3. Mercedes Clasa G este copiată după ARO 24
În industria auto, fiecare producător analizează oferta concurenței înainte de a lansa un nou model. Asta înseamnă inclusiv achiziționarea și demontarea în laborator a viitorilor rivali, pentru a le afla secretele. Așadar, nu este exclus ca modelul ARO 24, lansat în producție în 1972 și exportat în Germania în anii care au urmat, să nu fi fost analizat pe parcursul dezvoltării viitorului model de teren Mercedes G, aflat atunci în proiectare. Însă, la fel de bine, probabil că au fost analizate și modele Land Rover, Fiat, VW, Alfa Romeo, Toyota și Jeep.
Povestea oficială a Clasei G este că Șahul Iranului, care era un acționar important la Mercedes în acea perioadă, a comandat producerea a 20.000 de modele 4X4 pentru armata sa națională. Mercedes a apelat la experiența austriecilor de la Steyr-Daimler-Puch, care produseseră modele off-road încă din timpul celui de-al doilea Război Mondial, dar și modelul utilitar Haflinger începând cu 1959. Prototipurile Clasei G au fost testate intensiv prin zone cu climat extrem și terenuri dificile (din Sahara până la Polul Nord). Producția a debutat în 1979, la uzina Graz, Austria, unde Clasa G este produsă în continuare și astăzi.
Din păcate, marca ARO nu mai există din 2006, constructorul muscelean fiind devastat de numeroase probleme de calitate, management defectuos, fraude și, în final, de o privatizare malignă, către un controversat om de afaceri sud-american, care a dus-o în faliment.
4. Toate Daciile 1300 sunt franțuzești
La debutul producției în 1969, Dacia 1300 era realizată integral din componente importante din Franța. Însă planul a fost de la bun început integrarea producției în industria orizontală din țara noastră, așa că odată cu creșterea numărului de exemplare produse, reperele au devenit românești. De exemplu, motoarele au fost Tip 810-02 de construcție franțuzească până la jumătatea anului 1972, după care a fost introdus motorul românesc Tip 810-99. Carburatorul Solex a fost înlocuit cu cel Carfil Brașov (licență Weber), instrumentarul de bord Jaeger a fost înlocuit de cel ElectroPrecizia Săcele, Anvelopele Michelin de unele Victoria Florești șamd.
5. ARO a câștigat la Dakar
În prima jumătate a anilor `80, importatorul ARO din Franța a preparat câteva modele din seria 242 pentru a participa la curse de tip rally cross în scopul promovării mărcii. După victorii în curse prestigioase precum Raliul Islandei, Raliul Tunisiei, Raliul Faraonilor, ARO France a înscris câte două modele ARO și în celebrul raliu Paris – Dakar, între anii 1983 și 1985. Mașinile erau dotate cu motoare V8 Chrysler, care dezvoltau circa 300 CP și rulau pe punți de Land Rover. Practic întreaga parte mecanică era reconstruită, iar scopul participării era pur comercial, de a face numere ARO mai cunoscut. Din păcate, echipajele ARO France au abandonat la fiecare participare, deci nu putem vorbi de vreo victorie în legendarul raliu african.
6. Ford Model T a fost oferit doar în culoarea neagră
„Îți poți cumpăra mașina în orice culoare atât timp cât este neagră”
Nu se știe exact dacă Henry Ford chiar a spus aceste cuvinte, însă este adevărat că între 1913 și 1926, Ford Model T a fost disponibil doar în culoarea neagră, pentru că vopseaua era mai ieftină și avea un timp de uscare mai scurt. În 1914, timpul de producție al unui exemplar era de doar 93 de minute, iar mașinile ieșeau de pe linia de producție la o cadență de 3 minute.
Însă Ford Model T a fost în producție între 1908 și 1927, iar în afara intervalului menționat anterior, paleta de culori a numărat și nuanțe mai puțin sobre, inclusiv roșu sau albastru deschis.
7. Audi Quattro a fost primul autoturism sportiv cu tracțiune integrală
Da, trebuie să le acordăm nemților creditul pentru revoluționarea industriei auto și, mai ales, a raliurilor, unde Audi Quattro a schimbat cursul istoriei prin demonstrarea unui nivel de performanță nemaivăzut până la acel moment.
Însă producătorul britanic Jensen a demonstrat același lucru cu 14 ani mai devreme, când au introdus modelul FF bazat pe GT-ul Interceptor. Dotat cu un sistem 4X4 produs de specialistul în utilaje agricole Ferguson și propulsat de un motor V8 american de la Chrysler, FF a pur practic bazele mașinilor sport cu tracțiune integrală.
8. Ford Escort Cosworth este un Escort mai performant
Sintactic, propoziția este adevărată. Tehnic, lucrurile stau un pic diferit. Pentru că deși celebrul model de raliuri din anii `90 arată ca un Escort, ridicarea capotei îi va scoate secretele la iveală: motorul dispus longitudinal trădează platforma împrumutată de la Ford Sierra Cosworth. Așadar, lupul chiar și-a tras o blană de oaie în acest caz.
9. Volkswagen Golf GTI a fost primul hothatch
Deși succesul de care s-a bucurat primul Golf GTI a dus la popularizarea acestui concept de automobil și a determinat și alți constructori să vină cu modele concurente, el nu a fost primul din specia sa.
Chiar dacă închidem ochii la performanțele primului Mini Cooper pentru că mașina era totuși cam mică pentru a fi practică, Simca Ti și Renault 5 Alpine erau două modele hatchback cu performanțe sportive aflate deja la vânzare când a apărut primul Golf GTI, în 1976. Sau să nu uităm Autobiachi A112 Abarth, care deși nu avea decât 70 CP, masa proprie de 700 kg și cutia de viteze cu cinci rapoarte scurte îi ofereau performanțe foarte bune.
10. Toate modelele Porsche sunt produse în Germania
Porsche este un constructor german, însă primele exemplare ale modelului 356 au fost produse, de fapt, în Austria. Iar de-a lungul istoriei, producătorul cu sediul la Zuffenhausen, Stuttgart, a subcontractat producția mai multor modele în alte uzine uzine (mai mult sau mai puțin) din împrejurimi. Astfel, între 1997 și 2011, Porsche Boxster au fost produse în Finlanda, de Valmet, iar 914, cunoscut ca VW-Porsche, a fost construit de Karmann, la Osnabrück. Și chiar dacă unii puriști nu se gândesc la Cayenne când spun Porsche, și el este produs la Bratislava, în Slovacia.
11. Chevrolet Corvair este o mașină periculoasă
Devenită celebră după ce cartea Unsafe at Any Speed al lui Ralph Nader lansată în 1965 i-a dedicat un capitol în care erau prezentate deficiențele de proiectare care o făceau o mașină instabilă, dar și numeroase cazuri de accidente cu urmări tragice, Chevrolet Corvair a avut soarta pecetluită. Asta în condițiile în care producătorul american tocmai lansase o nouă generație cu o punte spate revizuită, care diminua mult comportamentul rutier periculos. Din păcate, publicitatea negativă pe care i-a generat-o cartea, dar și apariția lui Ford Mustang în 1964 care oferea performanțe mai bune și o soluție tehnică convențională, a dus la prăbușirea vânzărilor și retragerea de pe piață a lui Corvair, fără a mai fi lansat un succesor.
O anchetă realizată în 1972, la 3 ani după ce Corvair a fost retras de pe piață, a arătat că mașina nu avea deficiențe reale de stabilitate față de alte modele concurente ale perioadei – inclusiv alte modele cu soluția „totul spate” precum Renault Dauphine sau VW Beetle.
12. Ferrari Berlinetta Boxer avea un motor boxer
Primul model cu motor central lansat de Ferrari în producția de serie (Dino nu era un Ferrari adevărat la început, deci nu se califică) a fost 356GT4/BB – ultimul B anunțând configurația motorului cu 12 cilindri opuși, adică boxer.
Greșit! Pentru că motorul Ferrari semăna cu un boxer, doar că nu era un boxer, ci un V12 cu unghiul între cilindri de 180 de grade. Care este diferența? Motoarele boxer au fiecare bielă prinsă pe un fus maneton individual, în timp ce motoarele în V, cum este cel de la Ferrari, folosesc câte un fus maneton pentru fiecare două pistoane de pe bancurile opuse.
13. Range Rover a inventat SUV-ul de lux
Lansat acum o jumătate de secol, Range Rover este considerat patriarhul SUV-urilor premium. Însă asta nu înseamnă că a fost și cel care a dat tonul în acest segment. Americanii converteau modele woodie pe șasiu 4×4 încă din anii `50, International Harvster Scout a lansat modelul Scout în 1961, urmat un an mai târziu de Jeep Wagoneer – un model care a adus o ținută de drum și un confort interior nemaiîntâlnite la un 4×4. În fond, Wagonner a fost atât de apreciat, încât a rămas în producție aproape neschimbat până în 1991.
14. Mașinile electrice sunt o idee nouă
Deși în ultimii ani tot mai mulți producători au lansat modele electrice, iar evoluția tehnologică a prins avânt în domeniul electromobilității, acest concept de propulsie datează de mai bine de un secol, chiar din primele zile ale automobilului.
De exemplu, unul dintre primele concepte ale lui Ferdinand Porsche, lansat în anul 1900, era un automobil electric denumit Lohner-Porsche, care îngloba câte un electromotor în fiecare dintre roțile anterioare. Ulterior, a existat și o versiune cu tracțiune integrală, care avea patru motoare.
Ulterior, Detroit Electric a produs circa 13.000 de automobile electrice între 1907 și 1939, care foloseau aceeași soluție „revoluționară” de astăzi: energia electrică era stocată în baterii, care alimentau un motor electric pentru propulsie.
15. Jaguar E-Type putea atinge 240 km/h
Când Jaguar a prezentat modelul E-Type la Geneva în 1961, și-a câștigat rapid renumele de cea mai frumoasă mașină din lume. Iar conform performanței reușite de jurnaliștii de la revista britanică Autocar, putea rula cu 240 km/h, devenind astfel și cea mai rapidă mașină de serie.
Însă cum alte modele testate ulterior nu au reușit să mai atingă această viteză, au apărut suspiciuni că exemplarul testat de Autocar, care purta plăcuța de înmatriculare 9600HP, ar fi avut modificări menite să-i îmbunătățească performanța. În cele din urmă, aceste suspiciuni au fost confirmate de cei care au desfăcut motorul Jaguarului pentru restaurare, descoperind o chiulasă modificată pentru a asigura un flux îmbunătățit.
16. Săgețile argintii au fost „dezbrăcate” pentru a se încadra în limitele de greutate
O legendă foarte cunoscută în lumea auto este cea a unor mecanici Mercedes care, descoperind că monopostul W25 depășea limita de 750 kg impusă de regulamentul cursei Eifelrennen din 1934, au recurs o măsură drastică: curățarea vopselei de pe mașină.
Povestea spune că mecanicii au frecat toată noaptea la mașină, înlăturând vopseaua de culoare albă și lăsând la vedere caroseria din aluminiu. Astfel s-au născut Săgețile Argintii, un capitol important din istoria sporturilor cu motor.
Însă această poveste spusă mult mai târziu de directorul de atunci al echipei Mercedes, Alfred Neubauer, se pare că este doar o născocire de PR. Pentru că la Eifelrennen (cursa organizată de ADAC în zona montană unde ulterior a fost construit Nürburgring), în 1934, nu a existat nicio limită de 750 kg.
17. Puterile mașinilor americane s-au prăbușit în anii `70
Există o doză de adevăr în această afirmație. Constructorii americani chiar au scăzut raportul de compresie am motoarelor începând cu 1971, odată cu introducerea combustibililor cu un conținut redus de plumb (tetraetilul de plumb, un compus extrem de toxic, era adăugat în componența benzinei pentru a reduce riscul de autoaprindere), iar după 1975 au fost adoptate și primele catalizatoare, care au dus și mai mult la scăderea puterilor.
Însă diferența majoră a fost determinată de schimbarea procedurii prin care erau măsurate puterile motoarelor. Începând cu 1972, s-a trecut de la valoarea brută (gross), la cea netă (net), iar diferențele au fost uneori de peste 40%. Valoarea brută era determinată de un test cu motorul pe banc, în condiții ideale de temperatură, fără alternator sau alte elemente auxiliare care să-i consume din forță. Valoarea netă este cea pe care o știm astăzi, cu mașina pe elevator, cu alternator și pompă de servodirecție antrenate de motor.
În 1970, Buick declara o putere de 315 CP pentru modelul GS455, pentru ca un an mai târziu, puterea să scadă la 250 CP pentru același motor.
18. Porsche 924 are motor de dubă
Pentru cei care nu știu, motivul pentru care 924 încă este un Porsche accesibil e că a fost proiectat pentru a purta sigla VW. Și chiar dacă în cele din urmă a ajuns să fie comercializat ca un Porsche, sub capotă se simt conexiunile cu Wolfsburg.
Este adevărat că motorul de 2,0 litri, cu patru cilindri în linie, oferit de versiunile de bază ale lui 924, are un ADN comun cu cel al dubelor LT de la VW. Însă Porsche are altă chiulasă, sistem de injecție și dezvoltă 125 CP, în timp ce LT-ul are 75 CP și cu totul alte preocupări dinamice.
Modelul ulterior 924S a adus în ecuație un motor de Porsche adevărat: un 2,5 litri, cu patru cilindri în linie, realizat prin secționarea în două a V8-ului de pe 928.
citește și Centenar Mazda: 100 de ani de pasiune
19. Acest Ferrari poartă numele Daytona
Cu toții știm că mașina din imaginea de mai jos se numește Daytona, însă Ferrari nu l-a botezat așa când a fost prezentat în 1968. Chiar și astăzi, cei de la Maranello i se adresează corect, pe un nume complet lipsit de emoție, însă corect din punct de vedere al nomenclaturii tradiționale: Ferrari 356GTB4.
Apelativul Daytona a venit din partea fanilor după ce Ferrari o reușit să câștige toate cele trei poziții ale podiumului în cursa de 24 de ore de la Daytona din 1967. Și așa i-a rămas numele!
20. BMW M5 nu a fost primul super sedan bavarez
Cu toții știm despre legendarul BMW M5 E28 lansat în 1985. Însă nu aceasta a fosta prima Seria 5 super rapidă. Și nici predecesoarea sa, M535i E12 din 1980, care punea spectaculosul motor de la supercarul M1 într-o limuzină elegantă, dând startul modelelor BMW M.
Se pare că în anii `70, proaspăta divizie Motorsport de la BMW a primit sarcina de a monta un motor de 3,0 litri de la coupe-ul E9 într-un Seria 5 E12. Apoi, în 1976, cu patru ani înainte de debutul lui M535i, BMW Africa de Sud a produs o serie de 530 MLE, precum cea din imagine, pentru a omologa aceste model pentru competiții. Avea 197 CP, ceea ce era impresionant pentru un sedan din acele vremuri. Iar acesta nu a fost singurul BMW sportiv produs exclusiv în Africa de Sud, pentru că în anii `80 a mai existat un unicorn, BMW 333i, produs în doar 204 exemplare.
