Doblò se complace într-o brutalitate fără obiect. Și aici nu vorbesc despre setarea suspensiei, mai degrabă moale, ci am în vedere o notă generală de necizelare a manierelor pe care i-o transmite mașina celui de la volan, odată cu trecerea kilometrilor. În primul rând, răspunsul motorului este, de cele mai multe ori, inopinat, acesta părând a avea numai două stări: una în care, sub biciul pedalei de accelerație, zvâcnește înainte până când bariera turațiilor înalte îl îneacă și alta în care smucește înapoi imediat ce încetează orice impuls decisiv venit de la șofer. Conceptul de lin solicită o implicare prea mare din partea conducătorului, care trebuie să aibe multă grijă atât la folosirea ambreiajului, cât și a turației motorului. Pe de altă parte, cifrele rezultate din testele dinamice nu-l recomandă ca pe un sprinter de temut, ba din contră. Ca atare, tot acest zbucium proteic se pierde în van, nefăcând altceva decât cel mult să irite. Suspensia confortabilă te scapă de disconfortul parcurgerii porțiunilor de drum deteriorat, în schimb, și din cauza centrului de greutate mai ridicat, își arată mai repede limitele pe viraje.
La final se distanțează față de ceilalți doi concurenți Citroën Berlingo Multispace prin rafinamentul, estetica și maturitatea designului dovedite pe durata întregului test. Lodgy îl urmează la o distanță absolut insesizabilă, dată mai degrabă de unele decizii privind utilizarea anumitor materiale la interior sau lipsa spațiilor de depozitare, amănunte care, cu siguranță, dacă nu pot fi trecute cu vederea, au toate șansele de a fi rectificate la un eventual facelift de substanță. Fiat termină cu satisfacția de a fi cel mai lesne de recomandat celor care au nevoie să transporte adesea obiecte mari și înalte.
Comentarii închise.