Mini merge către electric, este clar și oficial, dar, atât timp cât se mai poate, nu vom refuza niciodată un test cu clasicul Mini Cooper S.
De ce îi spun „clasic“? Pentru că pare o veșnicie de când a fost prezentat, în 2002, cu motor turbo de 1,6 litri și 163 CP. Și ce intrare în scenă și-a făcut atunci, fiind starul motorizat din filmul The Italian Job!
22 de ani mai târziu, este la a patra generație și rezistă în gamă, cu toate că marca britanică a devenit tot mai electrificată. Vedeți în acest număr și un test Mini Cooper SE, versiunea electrică. Dacă vă uitați cu atenția la ambele Miniuri, veți observa că, deși seamănă mult, sunt diferite ca structură. Se observă imediat la nivelul părții frontale, unde Cooper S are capota care include și farurile, aceasta alcătuind și o mare parte din aripi. De ce această diferență? Pentru că versiunile cu motorizări termice rulează pe o platformă dezvoltată din cea a vechii generații, pe când Cooper E e pe o platformă complet nouă, adaptată propulsiei electrice.
La interior nu sunt diferențe majore, ci avem același display OLED rotund, cu o rezoluție fantastică, un meniu complicat și jucăuș, dar și materiale textile calde, care punctează maxim la capitolul stil, și nu cred că se vor demoda prea curând.
Dacă vreți, Mini Cooper S este o jucărie, un model pe care-l cumperi strict pentru plăcerea de a conduce, un go-kart, după cum spune și unul dintre modurile de rulare. Așa încât treci cu vederea faptul că spațiul e limitat. Asta în față, pentru că în spate este puțin spus limitat. Dacă ai peste 1,7 metri, nu ai loc la picioare, iar pentru accesul aici ai nevoie de ceva abilități de gimnast. Evident, în cazul acestui hatch de sub 3,9 metri nu poți avea pretenții nici de la portbagaj, care are 210 litri, cu unul mai puțin decât în cazul generației precedente.
Dar, electric sau termic, Mini Cooper arată mai bine decât oricând, și asta te ajută să treci cu vederea limitările pricinuite de clasă și stil.
Cai nărăvași
Culmea, testul l-am făcut chiar către niște cai, care împart un spațiu total de 7 hectare cu măgăruși, câini și pisici, toți abandonați și găzduiți acum în adăpostul Urme de Bucurie. Îl găsiți lângă Cernavodă, pe niște dealuri înverzite, înconjurat de multă liniște.
Mergem către acest adăpost ca să vedem ce a putut să facă o italiancă, Sara Turetta, stabilită de 20 de ani în România, pentru animalele din țara noastră. Autostrada este cel mai direct și logic drum, iar la 130 km/h nu durează mult până simt tot mai tare în coloană rosturile fiecărui pod. Nu e vina mașinii, este o sportivă cu suspensii destul de dure, ci a drumului, dar zdruncinăturile puternice te obosesc la un moment dat. Asta, deși suspensiile sunt adaptive, făcând parte din echiparea John Cooper Works. Colegul meu din dreapta are aproape 1,9 metri și este la limită în privința spațiului pentru cap, deși a coborât la minim scaunul.
Motorul de 2 litri și 204 CP trage foarte bine și e reglat excelent: se turează voios până la peste 6000 rpm, dar îți oferă toți cei 300 Nm încă de la 1450. Așa că, dacă vrei să depășești/devansezi, apeși mai mult tasta din stânga volanului (Boost), și mașina te lipește hotărât de spătarul scaunului. Dar nu mereu. Când vrei toată dinamica de care este în stare, trebuie să fii în modul Sport. Altfel, la kickdown te alegi cu o întârziere evidentă, cauzată de reacția cutiei de viteze automate cu șapte trepte. Am simțit-o și la Miniul Countryman JCW, pe care l-am testat acum două luni.
Ieșim de pe autostradă și ajungem acolo unde un Mini Cooper S este în elementul lui, pe drumuri virajate. Altă poveste! Da, suspensiile sunt prea dure pentru asfalt cariat, dar unde acesta a rezistat cu brio traficului mașina este o plăcere. Sună bine (cu ajutor din boxe), e foarte agilă și se simte bine în virajele strânse. Exact ca un kart ceva mai mare. Însă, spre deosebire de acesta, Miniul are un torque steer de zile mari. Încearcă să-ți ia volanul din mână la ieșirea din viraje, dacă nu modulezi puțin accelerația. Dar, cumva, îmi place că trebuie să te lupți puțin cu el, să-l înveți, te ține în permanență în gardă. Până la urmă, deși cifrele sunt bune, la Cooper S contează mai mult senzațiile. Și le oferă.
Prețul pornește de la 31.654 de euro, dar cu echiparea de top, John Cooper Works, pe care o avem și noi, mai ai nevoie de aproape 7100. Primești o parte frontală cu inserții negre lucioase, grilă diferită, jante JCW de 17 inchi, scaune sport cu piele Vescin și material textil, volan și frâne JCW.
Text: Dan Damian
Verdict: 4 stele
Cooper S rămâne genul de mașină sport care îți va oferi instantaneu plăcere pe drumurile virajate. Este un model care ține de pasiune – nu ai nevoie de mai multă putere –, care te provoacă să-i descoperi reacțiile. Spațiul redus și suspensia inconfortabilă pe drumuri proaste sunt aspecte pe care le poți trece lejer cu vederea.
Date tehnice
Caroserie: Hatchback cu 4 locuri. L × l × h: 3876 × 1744 × 1432 mm. Ampatament: 2495 mm. Portbagaj: 210 l. Masă proprie: 1360 kg
Tren de rulare: Suspensie față MacPherson, spate paralelogram deformabil, frâne cu discuri ventilate față și discuri spate, pneuri 215/45 R17
Transmisie: Tracțiune față, cutie automată cu 7 trepte
Motor: Turbo cu 4 cilindri în linie, cilindree 1998 cm³. Putere maximă: 150 kW (204 CP)/5000–6500 rpm. Cuplu maxim: 300 Nm/1450–4500 rpm
Performanțe: 0–100 km/h 6,6 s, Viteză maximă 242 km/h, Consum mixt WLTP 6,1 l/100 km, Emisii CO2 WLTP 138 g/km
Preț de bază: Mini Cooper S 31.654 euro
Urmărește Auto Motor și Sport pe Instagram!
Foto: Andrei Toboșaru
