Lui Fiat Panda 0.9 Twinair nu-i lipsește tonul specific, în schimb, îi lipsește rafinamentul. Unii îl consideră simpatic, pentru că le amintește de aparatul de tuns iarba cu scaun pentru șofer de acasă, pe alții îi enervează la culme.
Realitatea este că motorașul cu 10,1:1 compresie purcede foarte hotărât la treabă. La proba de demaraj, diferența dintre cele două Fiaturi este de aproape 3 secunde, iar la măsurarea elasticității, avantajul propulsorului cu doi cilindri este suficient pentru a savura un cornet de înghețată până – să-i zicem – sprintează Panda cu patru cilindri și 69 CP în treapta a cincea.
Ah, asta nu prea vă interesează în clasa aceasta de automobile? Se prea poate. Dar – ce să vezi? –, la consum, lucrurile se schimbă repede. În special în sarcină maximă, crește consumul, ceea ce nu se prea mai află în relație cu temperamentul – în schimb, diferența de patru zecimi pe drum normal, da (6,2 față de 5,8 l/100 km).
Dacă micul automobil se învârtește preponderent în oraș, motorul turbo cu admisie variabilă punctează din nou, 7,2 l/100 km față de 8,6, în testul de consum efectuat în oraș – deși toate probele au fost efectuate fără apăsarea tastei Eco, care limitează puterea la 78 CP și cuplul la 100 Nm. Dar și fără această șmecherie, la sfârșit, datele sunt favorabile motorului cu doi cilindri, care, în treacăt fie spus, se descurcă fără injecție directă: consum în test 6,9 litri, față de 7,2 l/100 km, combinat cu temperamentul căpățânos al unui asin nord-italian.
Concluzii: La BMW, avantajul motorului downsized în utilizarea cotidiană, în ceea ce privește performanța și consumul, nu este atât de clar ca la Fiat. Acesta oferă performanțe considerabil mai bune la un consum cu puțin mai mare.
Comentarii închise.