Ca orice café racer, Ducati Scrambler Café Racer este de fapt o bază de plecare pentru pasionații de customizare și o invitație pentru începerea transformărilor. Povestea începe cu 50 de ani în urmă, atunci când toți marii producători au lansat un nou tip de motocicletă, care a devenit în scurt timp modă – scrambler. Anii ’60 au reprezentat o diversificare a modelelor de motociclete, multe dintre tendințele vremii fiind lansate de tinerii care și le construiau cu mijloace proprii, modificându-le pe cele existente, de obicei masive și greoaie. Acest lucru s-a întâmplat mai ales în Statele Unite, unde cele câteva companii locale se axaseră pe producția unor modele îmbătrânite, iar Harley-Davidson și Indian, principalii jucători de pe piață, manifestau o atitudine inerțială speculată imediat de firmele europene.
Intuind corect direcția spre care se îndreptau gusturile generației tinere, majoritatea fabricilor din Europa au produs pentru piața americană o motocicletă cu care se putea merge atât în oraș, cât și în natură, în afara drumurilor asfaltate. În acest fel a apărut scramblerul, în diverse variante produse de către MV Agusta, Moto Guzzi, Norton, BSA, Matchless și Ducati, firmă care a oferit o adevărată gamă cu motorizări de la 125 la 450 cmc.
O nouă marcă
Scrambler a fost prima opțiune pentru majoritatea tinerilor timp de un deceniu, până când o motocicletă genială, Honda CB750 Four, a schimbat lumea, fiind modelul recunoscut unanim ca primul „superbike“. Impactul apariției acestei supermotociclete a fost atât de puternic, încât modelele sportive au devenit atracția principală pentru pasionați și au evoluat timp de câteva zeci de ani.
A durat vreo 30 de ani până categoria supersport a intrat într-un con de umbră, alte motociclete începând să fie mai căutate: cele pentru plimbări lungi, touring sau sport-touring, și cele pentru teren accidentat. Intuind din nou momentul potrivit, Ducati a lansat a doua ofensivă, de data aceasta o adevărată campanie, lansând pe piață nu doar o nouă variantă scrambler, ci o marcă având un prim model disponibil în șapte configurații. Conceptul a fost prezentat în premieră la Salonul internațional de motociclete de la Köln, în toamna anului 2014, produsele fiind comercializate începând din sezonul 2015.
Proiectul s-a dovedit a fi un succes imediat, Ducati înregistrând un record al vânzărilor în 2015, pentru al șaselea an consecutiv, iar noua marcă Scrambler contribuind serios la reușită, cu 16.000 de unități distribuite în întreaga lume. Povestea de succes a continuat și în al doilea an, când alte peste 15.000 de motociclete din toate variantele Scrambler existente au consolidat poziția pe piață a noii mărci, acestea fiind însoțite de alte două noi modele, prezentate în toamna anului 2016 și pregătite pentru primăvara anului 2017: Desert Sled, un Scrambler modificat pentru teren accidentat, și Café Racer. Această ultimă versiune îmbină într-un mod fericit trăsăturile caracteristice ale ambelor curente din denumire, scrambler și café racer.
Îmbinare perfectă
Teoretic, cele două noțiuni sunt complet diferite, scrambler fiind un tip de motocicletă gândit pentru folosința pe orice fel de teren, inclusiv în afara asfaltului, în timp ce café racer presupune o motocicletă construită în stilul motoarelor de curse pe circuit ale anilor ’50–’60. Cu toate acestea, motocicleta amintește de ambele curente, reușind acest lucru numai prin jocul diferitelor componente, elementele structurale fiind aceleași pentru toate modelele gamei Scrambler. Șasiul, bascula, motorul, frânele și roțile sunt identice, pe când amortizoarele, elementele de caroserie și restul componentelor sunt prezente în două variante pe toate modelele.
Dacă prin amplasarea pieselor componente, Café Racer poate fi comparat cu celelalte modele ale gamei, calitatea detaliilor și finisajelor, vopseaua impecabilă și pielea cusută contribuie la aspectul rafinat al motocicletei, care arată ca o adevărată vedetă de cafenea cu ambiții sportive.
Motocicleta nefiind încă oferită pentru teste, deoarece urmează să apară în primăvara acestui an, pot doar să bănuiesc că se comportă pe măsura aspectului deosebit și nu am niciun motiv să mă îndoiesc de calitatea și eficiența frânelor, amortizoarelor și motorului, pe care le-am testat pe primele modele de Scrambler, toate fiind identice, și care m-au satisfăcut pe deplin.
Dacă mai amintim și de intervalele de service de 12.000 km ale noii generații de motoare Ducati, imaginea unui café racer modern cu iz nostalgic este completă. Și iată cum, numai din jocul diferitelor elemente, din cromatică și din poziționarea lor, Scrambler a devenit pe rând motocicletă clasică, naked, flat-track, enduro și café racer, și probabil că variantele nu se vor opri aici, grație imaginației designerilor italieni.