Orașul austriac Bludenz se află în inima Alpilor, peste ale căror creste din proximitate trec granițele cu Elveția și Germania. Oarecum ferit de rutele turistice cu flux intens, Bludenz este punctul de pornire ideal pentru a explora împrejurimile de vis. În mod special, regiunea Montafon.
Text și foto: Alex Șincan
Ne-am dus acolo pentru că doream câteva zile plăcute, relaxante, într-o ambianță civilizată și asezonată cu aromele fripte ale bucătăriei austriece. În plan mai erau câteva trasee montane de talpă (pentru a limita efectele bucătăriei deja menționate) și câteva excursii rutiere prin panorama alpină.
Centrul orașului Bludenz are o zonă pietonală, de altfel tipică mediului urban vest-european actual, reprezentativă pentru cultura locală și constituind o invitație convingătoare la interacțiune cu specificul spațiului respectiv. Evenimente de genul serilor cu muzică și a tratațiilor cu bucate tradiționale sunt ceva curent. Întâmplător, am dat acolo și peste un festival al ciocolatei. Arhitectura este o îmbinare între stilul tradițional tirolez și cel mai colorat, mai fantezist, întâlnit în nordul Italiei (oricum, Italia nu e departe, iar imediat dincolo de granița cu Elveția se află zona „retromană“ a acestei țări). Nu există construcții cu dimensiuni dominatoare, iar munții din jur se văd de aproape oriunde ai merge în oraș. Cei care nu pot supraviețui fără shopping la scară extinsă vor fi satisfăcuți să afle că la Bludenz există și un centru comercial în toată regula, la periferia orașului, pe drumul spre Bürs și Brand.

Arhitectura și culorile orașului Bludenz vorbesc despre o confluență culturală între zona Austria și nordul Italiei. Centrul istoric este o oază de liniște și, în pofida tentațiilor omniprezente, lipsește aglomerația din orașele turistice tipice.
Ieșirea spre sud-est din Bludenz (altitudine 587 m) este chiar drumul spre Montafon. La primul indicator care confirmă că ai pornit în direcția cea bună mai apare și o mențiune suplimentară, referitoare la șoseaua Silvretta Hochalpenstrasse. Pentru că aceasta trece prin Bielerhöhe (altitudine 2037 m, în zonă se poate vedea câteodată zăpadă proaspătă în plină vară), panoul spune dacă se poate circula la momentul respectiv sau nu. Dar până la Bielerhöhe sunt multe de văzut. După ieșirea din Bludenz, drumul începe să urce sesizabil, iar peisajul tipic alpin pune definitiv stăpânire pe câmpul vizual. Prilejuri plăcute de popas se pot găsi în localitățile Lorüns, St. Anton, Vandans și Tschagguns. Din Tschagguns încep să devină accesibile și traseele turistice montane, în vecinătatea uzinei electrice Latschau aflându-se telecabina care urcă la Berghof Golm (1690 m). Revenind la drum, urmează orașul Schruns (altitudine 700 m – un fel de Bludenz mai mic, dacă putem zice așa), ultimul loc până la care se putea veni și cu trenul. Chiar din Schruns se poate lua telecabina spre vârful Sennigrat (altitudine 2300 m), punctul din care se poate porni într-un traseu de creastă pe masivul Grat. Atât în Schruns, cât și pe munte se găsesc destule tentații gastronomice.
Cu Audi A6 la Zell am See-Kaprun, Austria
Schruns este un loc foarte plăcut pentru un sejur de câteva zile, având o climă blândă și fiind sincronizat complet la pulsul civilizației anului 2014. Mai departe, continuând drumul prin Montafon, vom constata că dispar sursele de internet, magazinele de mari dimensiuni și orice alte edificii impunătoare. Până la poalele muntelui Breit Spitz, de unde începe șoseaua Silvretta Hochalpenstrasse, se mai trece prin localitățile St. Gallenkirch, Gortipohl, Gaschurn și Partenen (aceasta din urmă se află la altitudinea de 1050 m). Din St. Gallenkirch se mai poate abroda și drumul spre Gargellen (1423 m), o mică stațiune de unde se urcă pe munte cu telecabina până la restaurantul-terasă Schafberghüsli. Vârful Schafberg (2130 m) se află în apropiere, iar alte trasee din zonă invită la drumeție.
Cei care au venit pentru a colinda pe munte ar putea alege să rămână în Gaschurn timp de câteva zile. Acolo sunt hoteluri nu prea mari și pensiuni primitoare, dar motivul principal rămâne telegondola care asigură o ascensiune comodă până la Nova Stoba. De acolo se poate porni pe mai multe trasee, începând cu vârfurile Versettla și Madrisella. Alte două telecabine urcă din centrul satului Partenen pe versanții Vermunt și Tafamunt, oferind accesul pe trasee montane relativ ușoare.

Greu de ales între plăcerea de a colinda prin localitățile primitoare și aceea de a pune bocancul pe înălțimile de peste 2500 de metri…
La ieșirea din Partenen se află stația de taxare pentru accesul pe Silvretta Hochalpenstrasse. Aviz celor care nu se simt bine cu schimbatul vitezelor și nici nu dispun de cutie automată: pe parcursul drumului, între altitudinile de 1051 și 2037 m, există 34 de viraje strânse, cele mai multe fiind „ace de păr“. Un mic test de rezistență, atât pentru mâna dreaptă, cât și pentru ambreiaj. Cine vrea să admire peisajul (și merită din plin să fie admirat!) ar face bine să se oprească într-un loc ferit. Parcări de dimensiuni mari se găsesc pe malurile lacurilor Vermunt și Silvretta. Punctul culminant al drumului este pasul Bielerhöhe, unde se află și lacul de baraj Silvretta. Probabil, cea mai ușoară plimbare pe munte la înaltă altitudine posibilă în Montafon rămâne turul lacului Silvretta. Din cărarea respectivă pornesc și trasee mai ușoare sau mai grele spre câteva cabane. Unul dintre traseele grele duce spre spectaculosul ghețar Silvretta (aflat de fapt în Elveția). Dincolo de Bielerhöhe, șoseaua Silvretta Hochalpenstrasse coboară spre câteva stațiuni bine cunoscute pentru facilitățile de schi pe care le oferă în timpul iernii: Kappl, Ischgl, Galtür.
Efectul scurtei șederi în Montafon a fost copleșitor, un fel de tratament extrem de plăcut și eficient pentru recuperarea tonusului fizic și readucerea moralului pe linia de plutire. Fără cazări cu multiple stele, fără restaurante ultrascumpe cu chef-i faimoși și fără (cel puțin în cazul meu) facilități de entertainment mondene, cu animație isterizantă și vedete turbulente. Aer, munte, ghețari, lacuri, șnițel cu kartoffelsalat (de neratat), apfelstrudel (obligatoriu), bere, vin, șnaps, o cameră de pensiune și – ei, da, asta ar putea fi problematic – o mașină sport. Dacă n-au așa ceva în paradis, să nu conteze pe mine!
Elementul bavarez care a mișcat Alpii
Un coupé BMW 225d a contribuit determinant la realizarea acestui articol și la misiunea de urmărire a raliului Silvretta Classic 2014. Această versiune turbodiesel a Seriei 2 are marele merit de a parcurge nonșalant drumurile în urcare fără să ceară prea mult „de băut“. Pentru că sub capotă nu se produce un sunet de motor comparabil ca rafinament cu al variantelor cu benzină, specialiștii de la BMW au mers pe ideea unei ambianțe de rulare preponderent silențioase. La regimuri din apropierea pragului de 3000 rpm și mai înalte, vocea propulsorului de 2,0 l cu patru cilindri (218 CP) capătă o amprentă amplă și agresivă. Se poate conta pe un cuplu maxim de 450 Nm disponibil încă de la 1750 rpm, viteza de 100 km/h poate fi atinsă în 6.3 s, iar consumul mediu înregistrat exclusiv în conducere oarecum rapidă, desfășurată numai pe drumuri montane și autostradă a fost de 5,6 l/100 km. Prețul de bază este de 38.874 de euro.
ams 10/2014




































