Povestea acestei escapade a pornit de la ideea de a profita de vecinătatea revistelor National Geographic Traveler și auto motor și sport. Însă nu ne-am mulțumit să străbatem doar cele două etaje care ne despart, ci am dorit să organizăm un raid de câteva zile.
Text: Dan Athanasiu, Cristian Lascu. Foto: ams, NG
Rețeta fiind clară, am trecut la găsirea ingredientelor. National Geografic Traveler a schițat traseul de-a lungul unei falii din Carpații Meridionali, iar auto motor și sport a venit cu un Mitsubishi Pajero 3.2 Di-D. Restul, bagaje și echipament de campare, ne-am adus fiecare dintre cei trei traveler-i, Valeriu Lipcan, Cristian Lascu și subsemnatul. Primul dintre noi este colaborator al NGT și fotograf, al doilea, redactor-șef la NGT, ne-a fost deopotrivă hartă și enciclopedie, iar ultimul, redactor ams, s-a mulțumit cu funcția de șofer de SUV. Prezentarea amănunțită a parcursului o las în seama celor mai pricepuți, deoarece ar fi păcat să pierd ceva din disertațiile colegilor mei de la NGT.
Legat de Pajero, am crezut că va fi o reîntâlnire cu un vechi prieten. Dar nu, Pajero este mereu tânăr, ca să nu spun upgradat. Totul îmi este familiar, mai puțin câteva detalii recente, specifice echipării de vârf. Formele sale provin din secolul trecut, dar, așa cum arată acum, ar putea intra în orice salon auto.
Chiar înainte de a porni la drum, am dat o notă de 10 modului în care cel de-al treilea rând de scaune se ascunde sub nivelul portbagajului, pentru a rezulta o podea perfect plană, de parcă nici n-ar fi existat. În spațiul obținut, am înghesuit trei rucsacuri, trei corturi, masă și scaune pliante, oale și provizii de mâncare și băutură, plus alte bagaje diverse, printre care echipamentul de speologie al tovarășilor mei. La început, totul a încăput foarte bine în portbagaj. Pe măsură ce zilele treceau, creștea însă colecția de roci și curiozități naturale a colegilor mei. Apoi, ca amatori de artă populară ce suntem, am umplut Pajero cu obiecte de ceramică și lemn, de parcă intenționam să reconstruim Muzeul Țăranului Român la noi în birou, pe Calea Buzești. Dacă am fi vrut să trecem granița înspre Schengen, cu siguranță ar fi trebuit date niște explicații pentru „marfa“ transportată.
Comentarii închise.