Abia la ieșire, mă uit cu mai multă atenție la monstrul metalic ce pare a fi totuși un camion. Domul Bălan ne lămurește că este vorba despre un tun de apă Praga cumpărat de autorități în anul 1937, pentru împrăștierea demonstranților și care ulterior a fost transformat în mașină de pompieri. Ciudată tranziție.
Gazda noastră ne mai face însă o propunere: La 100 km de București ar mai fi un alt depozit. Am dori să-l vizităm? Mai e vorbă! Aici, într-o bază de reparații (activă) a pompierilor stau așezate alte zece camioane de pompieri. Din păcate pentru ele, și pentru noi, cei care am vrea să le vedem expuse impecabil restaurate, starea lor lasă mult de dorit. Ornamentele și echipamentele distruse sau pierdute în decursul exploatării sar chiar și în ochii unor necunoscători, indiferent dacă autovehiculele se cheamă SR, ZIL, Roman sau Magirus. Cea mai grea soartă a avut-o un SR 114 turbojet cu motor de MIG 15, o adevărată bijuterie tehnică. Invenție a unui român, autospeciala era folosită pentru stingerea incendiilor la sonde, iar primind alte motoare cu reacție și alte șasiuri, se mai fabrică și în prezent. Din colecție, lipsesc vehiculele ușoare Aro, Dacia, IMS sau ce-or mai fi avut pompierii noștri în decursul timpului, cele mai mici fiind două utilitare TV-uri.
Mai există însă multe alte echipamente de mare valoare istorică, inclusiv din perioada interbelică, păstrate chiar foarte bine, prin diverse unități de pompieri din țară. Dar, din lipsa unui spațiu de expunere pe măsură, cu vremea, se vor distruge sau, așa cum s-a întâmplat deja, vor fi vândute unor colecționari din afara țării, ne mărturisea la final gazda noastră.
